Extraordinary appeal challenging procedural dismissal of appeal against rejection of unconstitutionality reference under CPC Art. 503(2)(4)

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2019

Analizând contestaţia în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 869/2018 din 18 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Litigii de Muncă şi Asigurări s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de contestatoarea A..

Totodată, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 533 din 19 septembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2017, formulată în contradictoriu cu intimatul Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Iaşi.

A fost obligată contestatoarea A. să plătească intimatului Centrul Regional de Transfuzie Iaşi suma de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În argumentarea soluţiei referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a reţinut că prin cererea de sesizarea Curţii Constituţionale nu se critică dispoziţii din legile în vigoare pentru neconformitatea acestora cu prevederile constituţionale, ci, dimpotrivă, se solicită completarea dispoziţiilor legale în vigoare, respectiv a art. 453 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că aceste cheltuieli de judecată trebuie să facă referire numai la activitatea juridică şi nu la activităţi străine obiectului cauzei, ceea ce ar conduce la înlăturarea obligaţiei stabilită în procese în sarcina contestatoarei A..

În atare condiţii, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la dispoziţiile art. 139 alin. (3) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţia României, invocate de contestatoarea A., a fost respinsă ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 29 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Împotriva deciziei civile nr. 869/2018 din 18 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Litigii de Muncă şi Asigurări a declarat recurs A..

Prin decizia nr. 715 din 2 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă s-a anulat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 869/2018 din 18 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, cu privire la dispoziţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi a fost obligată recurenta A. să achite intimatului Centru Regional de Transfuzie Iaşi suma de 800 de RON cheltuieli de judecată.

În motivare, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că recurenta nu a dezvoltat critici ce ar putea face posibilă încadrarea în motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., în raport cu soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., aceasta limitându-se la susţinerea că sunt îndeplinite condiţiile art. 29 alin. (1-3) din Legea nr. 47/1992, având în vedere că obligarea sa la plata unor cheltuieli de judecată nu ar avea legătură cu raportul juridic litigios, precum şi faptul că prin interpretarea eronată a prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. instanţele au creat neconstituţionalitatea normei de drept evocate.

Împotriva acestei din urmă decizii, A. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., susţinând că hotărârea pronunţată de instanţa de recurs este nelegală, întrucât nu a supus analizei recursul formulat faţă de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie.

De asemenea, contestatoarea apreciază că recursului împotriva soluţiei de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate nu îi sunt aplicabile regulile procedurale prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 486 alin. (3) din acelaşi cod, deoarece anulând recursul, instanţa nu s-a pronunţat asupra lui, motiv pentru care devine incident motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Susţine că instanţa de recurs a admis cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimată, fără să analizeze legalitatea acestora şi dacă aceste cheltuieli au legătura cu obiectul cauzei, pretinzând că din clasificaţia bugetară din care a fost plătit onorariul de avocat se fac alte cheltuieli, aspecte care se impun a fi analizate în prezenta contestaţie în anulare.

Intimatul Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Iaşi a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea căii de atac în principal ca inadmisibilă şi, în subsidiar ca neîntemeiată, precum şi obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate raportate la temeiului de drept invocat, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare pentru considerentele ce urmează:

Prioritar, Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea invocată de intimat reprezintă apărări formulate împotriva motivelor expuse în susţinerea contestaţiei în anulare, nefiind vorba de o veritabilă inadmisibilitate a căii de atac.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Conform dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., invocate de contestatoare, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia din recursurile declarate în cauză.

Ipoteza prevăzută de textul legal evocat prevede situaţia în care instanţa de recurs a fost sesizată cu mai multe recursuri în aceeaşi cauză şi omite să soluţioneze unul din recursurile declarate.

Prin urmare, pentru a fi incident acest motiv trebuie ca din dispozitivul deciziei date de instanţa de recurs să lipsească menţiunea referitoare la soluţia dată respectivei căi de atac: admitere, respingere, anulare, perimare.

Or, prin decizia atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a anulat recursul declarat de recurenta A., reţinând că nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs invocate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac şi a obligat pe recurenta A. să achite intimatului Centru Regional de Transfuzie Iaşi suma de 800 de RON cheltuieli de judecată.

Astfel, se constată că, în speţă, nu se regăseşte ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., având în vedere că Înalta Curte a fost sesizată cu o singură cerere de recurs, care a fost soluţionată în sensul anulării acesteia întrucât nu cuprindea motive de nelegalitate prin care să arate greşelile imputate instanţei cu privire la soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

În realitate, contestatoarea nu este mulţumită de modul cum a fost soluţionat recursul şi de modul de aplicare a legii, respectiv de faptul că instanţa de recurs a reţinut aplicabile în speţă dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., însă pe calea contestaţiei în anulare nu se pot valorifica eventualele greşeli de judecată. Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.

Susţinerea potrivit căreia instanţa de recurs nu a cercetat în fond recursul nu poate fi primită, atâta timp cât instanţa a anulat recursul pentru nerespectarea cerinţelor formale prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

În consecinţă, susţinerile contestatoarei nu pot fi valorificate într-o contestaţie în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac nu deschide calea recursului la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităţilor formale, expres şi limitativ prevăzute de lege, săvârşite de instanţă cu ocazia judecăţii.

Pentru aceste motive, nefiind incidente dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 715 din 2 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe contestatoarea A. să plătească intimatului CENTRUL REGIONAL DE TRANSFUZIE SANGUINĂ IAŞI, suma de 200 RON reprezentând cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare onorariu de avocat.

Instanţa va face aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în sensul reducerii onorariului de avocat de la suma de 800 RON, la suma de 200 RON.

Potrivit art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să achite cheltuielile de judecată, iar "instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său."

Aşa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, partea care a câştigat procesul nu poate obţine rambursarea unor cheltuieli de judecată, decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil. O asemenea concluzie se impune şi în dreptul intern.

Realitatea şi necesitatea cheltuielilor ţin de justificarea că ele au fost efectuate într-o legătură strictă şi indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia şi au fost privite de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil, spre a obţine serviciul avocatului la calitatea preconizată, ca garanţie a succesului său.

Caracterul rezonabil al cheltuielilor impune ca, în raport cu natura activităţii efectiv prestate, complexitatea, riscul litigiului ori reputaţia celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate.

În raport cu obiectul cauzei, cu durata procesului, cu apărările făcute de apărătorul intimatului CENTRUL REGIONAL DE TRANSFUZIE SANGUINĂ IAŞI, instanţa apreciază ca rezonabilă plata unui onorariu în sumă de 200 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 715 din 2 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Obligă pe contestatoarea A. să plătească intimatului CENTRUL REGIONAL DE TRANSFUZIE SANGUINĂ IAŞI, suma de 200 RON reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2019.