Constitutional referral rejected; labor claim dismissal upheld for lack of reasoned unconstitutionality challenge.

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2019

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2211/2018 din 17 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă şi s-a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 5599/01.09.2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Asigurări a Avocaţilor, ca nefondat.

Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (3) din Legea nr. 72/2016 nu este invocată de reclamantul A. prin raportare la texte constituţionale concrete şi precis determinate, ci se pretinde încălcarea Constituţiei în spiritul ei, motiv pentru care cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este inadmisibilă.

Împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a formulat recurs, în termen legal, reclamantul A., fără a motiva în drept cererea de recurs. Recurentul a precizat că nu a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (3) din Legea nr. 72/2016 raportat la interpretarea textului, ci la imposibilitatea aplicării lui.

Intimata Casa de Asigurări a Avocaţilor a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, susţinând că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Examinând hotărârea atacată, în raport de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă o hotărâre prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (3) din Legea nr. 72/2016.

În legătură cu acest obiect, se impune evocarea considerentelor deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 (paragrafele 21 şi 22), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 580 din 20 iulie 2017, prin care Curtea Constituţională a statuat că recursul declarat împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

În acest context, soluţionarea prezentei căi de atac nu presupune încadrarea criticilor din cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci numai verificarea legalităţii soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

Corelativ, alin. (5) din acelaşi articol, dispune că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În speţă, curtea de apel a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (3) din Legea nr. 72/2016, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate privind sesizarea instanţei de contencios constituţional, având în vedere că reclamantul a invocat încălcarea Constituţiei în spiritul ei, fără a indica concret prevederile constituţionale încălcate.

Neconstituţionalitatea unui text legal nu poate fi evaluată în abstract şi nici printr-o raportare generică la spiritul Constituţiei.

Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curţii Constituţionale trebuie făcută în formă scrisă şi motivată.

Motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se consideră îndeplinită prin indicarea textului din Constituţie pretins încălcat.

Reclamantul A. a susţinut, prin invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, existenţa unui caz de imposibilitate a aplicării dispoziţiilor art. 34 alin. (3) din Legea nr. 72/2016, care ar fi contrare spiritului Constituţiei.

Mai mult, chiar reclamantul a precizat, în cuprinsul notelor scrise înregistrate la Tribunalul Bucureşti la 30 august 2017, că:

"strict pe text, aliniatul 3 (al art. 34 din Legea nr. 72/2016) nu încalcă vreun articol din Constituţie".

În jurisprudenţa sa constantă, fundamentată pe atribuţiile sale constituţionale şi legale, Curtea Constituţională şi-a negat rolul de legiuitor pozitiv, respingând excepţii de neconstituţionalitate ce criticau situaţii de nereglementare legală, de vid legislativ sau de imposibilitate de aplicare a legii, subliniind că rolul său constituţional este de a verifica şi scoate în afara fondului legislativ activ dispoziţii de lege sau ordonanţe afectate de viciul neconstituţionalităţii.

Instanţa de judecată în faţa căreia se ridică o excepţie de neconstituţionalitate este în măsură, în cadrul filtrului de admisibilitate, să verifice dacă sesizarea Curţii Constituţionale îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 2211/2018 din 17 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, cu privire la soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2019.