Recourse annulled for unpaid stamp fee; accessory recourse inadmissible as claim to revoke sale contract fails.

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2019

Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă şi modificată la data de 09.11.2007, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E., F. şi G., a solicitat instanţei să dispună revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/24.08.2007 la BNP H., instituirea unui sechestru judiciar asupra imobilului I. din Satul de Vacanţă Constanţa, radierea din cartea funciară a înscrierii efectuate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. x/24.08.2007 şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 19.03.2008, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului C., iar prin încheierea nr. 975/16.04.2008 a fost admisă cererea reclamantei de instituire a unui sechestru judiciar asupra imobilului în litigiu, fiind desemnat administrator-sechestru societatea reclamantă, pentru motivele arătate în încheiere.

La data de 20.01.2010, J. a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantei, admisă în principiu de instanţă.

Prin încheierea din 18.05.2016, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis cererea pârâţilor F. şi G. şi a dispus repunerea pe rol a cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 1085/12.06.2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2007, s-a respins acţiunea formulată, astfel cum a fost modificată, ca nefondată, precum şi cererile formulate de pârâţii F. şi G. privind ridicarea sechestrului judiciar şi schimbarea administratorului sechestru, reclamanta fiind obligată la plata către pârâta B. a sumei de 12.760 RON reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Împotriva sentinţei civile nr. 1085/12.06.2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, dar şi a încheierii din 18 mai 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. şi intervenienta J. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 806/2017 din 14 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au fost respinse excepţia nulităţii şi excepţia lipsei de interes şi s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi de apelanta-intervenientă J. împotriva încheierii din data de 18.05.2016 şi a sentinţei civile nr. 1085/12.06.2017, pronunţate de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. x/2007.

Prin decizia civilă nr. 2359 din 30 mai 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi recurenta-intervenientă J., prin lichidator judiciar CII K., împotriva deciziei civile nr. 806/2017 din 14 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 489/2018 din 5 octombrie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi de apelanta-intervenientă J., prin lichidator judiciar CII K., în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B., D., E., F. şi G., împotriva încheierii din data de 18.05.2016 şi a sentinţei civile nr. 1085/12.06.2017, pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2007.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. şi intervenienta J., prin lichidator judiciar C.I.I. K., invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865 şi solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat, precum şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în toate fazele procesuale.

Pentru termenul de judecată din data de 24.09.2019, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a fost citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru de 7.705,11 RON, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. g) raportat la art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi cu menţiunea depunerii timbrului judiciar în valoare cumulată de 10,15 RON.

La data de 20 septembrie 2019, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus la dosar dovada achitării unei taxe judiciare de timbru de 10 RON, învederând că dosarul se află în rejudecare şi în primul ciclu procesual a plătit taxă judiciară de timbru de 10 RON, apreciind că acesta este cuantumul corect.

La termenul de judecată din 24 septembrie 2019, Înalta Curte a invocat din oficiu, excepţia insuficientei timbrări a recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. nu a timbrat recursul în cuantumul datorat, deşi a fost legal citată pentru termenul din 24 septembrie 2019 cu menţiunea îndeplinirii obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 7.705,11 RON şi de a depune timbru judiciar în valoare de 10,15 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi ale art. 3 şi art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare, taxele de timbru şi timbrul judiciar se plătesc anticipat.

Cu totul excepţional, în condiţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, instanţele judecătoreşti pot reţine cereri sau acţiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea acestei obligaţii se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, dispoziţii incidente şi în cazul neaplicării timbrului judiciar.

Cum în speţă, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. nu s-a conformat îndeplinirii obligaţiei legale de plată prevăzută de actele normative menţionate, achitând doar suma de 10 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru, recursul declarat de aceasta va fi anulat, ca insuficient timbrat.

Analizând recursul intervenientei J., prin lichidator judiciar C.I.I. K. faţă de prevederile art. 56 C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 56 C. proc. civ. de la 1865, "Apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia dintre părţi se socoteşte neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi apel sau recurs".

Art. 56 C. proc. civ. de la 1865 îşi găseşte aplicare şi în situaţia în care partea pentru care s-a intervenit în proces a formulat cererea de apel sau de recurs peste termenul legal ori calea de atac este anulată ca netimbrată, neregulat introdusă sau nemotivată, deoarece apelul sau recursul exercitat peste termen, anulat ca netimbrat sau nul este considerat că nu există.

În cauză, se constată că J. are calitatea de intervenientă accesorie, în favoarea reclamantei S.C. A. S.R.L.

Cum recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a fost anulat ca insuficient timbrat, nu poate fi concepută o continuare de către intervenientă a activităţii procesuale în faţa instanţei de control judiciar, fără ca partea principală să fi învestit în mod legal instanţa cu judecarea recursului său.

Această situaţie, ce determină sancţiunea respingerii recursului ca neavenit, este impusă în mod evident de caracterul accesoriu al intervenţiei care permite altei persoane să intre în proces, într-o poziţie procesuală de susţinere a părţii în favoarea căreia a fost făcută cererea de intervenţie.

Aşa fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va face aplicarea art. 56 C. proc. civ. de la 1865 şi va respinge recursul declarat de recurenta-intervenientă J., prin lichidator judiciar C.I.I. K., ca neavenit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 489/2018 din 5 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge ca neavenit recursul declarat de recurenta-intervenientă J., prin lichidator judiciar C.I.I. K., împotriva deciziei civile nr. 489/2018 din 5 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2019.