Inadmissibility of appeal against arbitral annulment rejection due to non-retroactivity of expanded appeal rights

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare adresată Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, înregistrată la 21 decembrie 2015, reclamanta A. S.R.L. (fostă B. S.A.) a chemat în judecată pe pârâta C. S.A. şi a solicitat obligarea pârâtei la refacerea/repunerea pe poziţie şi repararea sistemului de conducte proprietatea reclamantei dezafectat de pârâtă, inclusiv a stâlpilor şi riglelor aferente şi a estacadei tehnice şi de utilităţi proprietatea reclamantei şi a estacadei proprii ce au format obiect material al Convenţiei părţilor autentificată sub nr. x/11.06.2001; obligarea pârâtei la executarea tuturor lucrărilor de construire, reparaţii şi întreţinere asumate prin Convenţia părţilor autentificată sub nr. x/11.06.2001 şi neexecutate până la data cererii de arbitrare; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor arbitrale.

La 4 aprilie 2017, la solicitarea Tribunalului arbitral, reclamanta-pârâtă a precizat că a învestit Tribunalul arbitral cu următoarele pretenţii: obligarea pârâtei-reconveniente la refacerea/repunerea pe poziţie şi repararea sistemului de conducte proprietatea subscrisei dezafectat de aceasta, inclusiv a stâlpilor şi riglelor aferente proprietatea sa şi care au format - iniţial - obiect material al Convenţiei autentificate sub nr. x/11.06.2001 şi, ulterior rezilierii, a contractului de închiriere intervenit între părţi; obligarea pârâtei-reconveniente la executarea tuturor lucrărilor de construire, reparaţii şi întreţinere asumate prin Convenţia autentificată sub nr. x/11.06.2001 şi/sau la care pârâta este obligată în calitate de Locatar; obligarea pârâtei-reconveniente la predarea în starea în care au fost primite în anul 2001 a bunurilor ce au format obiect iniţial al Convenţiei autentificate sub nr. x/2001, bunuri niciodată reintrate în posesia reclamantei-pârâte după rezilierea Convenţiei. Pretenţia se referă la: canivoul de conducte descris în Anexa 3 la Convenţie, canivou asupra căruia iniţial a fost constituit un drept de uzufruct, iar după rezilierea Convenţiei a fost închiriat pârâtei-reconveniente; cele 3 conducte descrise în anexa 4A la convenţia părţilor din anul 2001 (respectiv Dn 300 amoniac, Dn 80 Azot şi Dn 150 amoniac), cei 88 de stâlpi şi 12 de rigle proprietatea sa; cele 2 turnuri de apă şi cota parte de Z2 din construcţia anexă, descrise în Anexa 4C la convenţia perfectată în anul 2001.

Prin sentinţa arbitrală nr. 95 din 23 noiembrie 2017 a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a fost respinsă excepţia prescripţiei extinctive invocată de pârâta - reclamantă cu privire la cererea principală; au fost respinse ca neîntemeiate capătul 1 al cererii de arbitrare şi capătul 2 al cererii de arbitrare; a fost admis în parte, capătul 3 al cererii de arbitrare şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta-reclamantă la predarea în starea în care se află la data pronunţării prezentei hotărâri a bunurilor ce au format obiectul iniţial al Convenţiei autentificate sub nr. x/2001, bunuri niciodată reintrate în posesia reclamantei-pârâte după rezilierea Convenţiei. Pretenţia se referă la: canivoul de conducte descris în Anexa 3 la Convenţie, canivou asupra căruia iniţial a fost constituit un drept de uzufruct, iar după rezilierea Convenţiei a fost închiriat pârâtei-reconveniente; cele 3 conducte descrise în anexa 4A la convenţia părţilor din anul 2001 (respectiv Dn 300 amoniac, Dn 80 Azot şi Dn 150 amoniac), cei 88 de stâlpi şi 72 de rigle proprietatea reclamantei-pârâte; cele 2 turnuri de apă şi cota parte de 1/2 din construcţia anexă, descrise în Anexa 4C la convenţia perfectată în anul 2001. A fost admisă, în parte, excepţia prescripţiei extinctive invocată de reclamanta-pârâtă cu privire la cererea reconvenţională şi, în consecinţă, a fost admis capătul 1 al cererii reconvenţionale şi, în consecinţă, s-a constatat încetarea tuturor drepturilor de servitute ale reclamantei-pârâte pentru cele două trasee de conducte: traseul de utilităţi şi traseul tehnologic; a fost respins ca prescris capătul 2 al cererii reconvenţionale; a fost respins ca neîntemeiat capătul 3 al cererii reconvenţionale. În ceea ce priveşte cheltuielile de arbitrare s-a menţionat că acestea rămân în sarcina fiecăreia dintre părţi.

A. S.R.L., reclamantă-pârâtă în acţiunea arbitrală, a formulat acţiune în anulare împotriva sentinţei arbitrale nr. 95 din 23 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2015 şi a tuturor încheierilor pronunţate de tribunalul arbitral în cauză.

Acţiunea în anulare a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă sub număr de dosar x/2018

Prin sentinţa civilă nr. 68/F din 29 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei arbitrale nr. 95 din 23 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în dosarul arbitral nr. x/2015, în contradictoriu cu pârâta C. S.A.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., împotriva sentinţei civile nr. 68/F din 29 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.

Intimata-pârâtă C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 7 decembrie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs este formulat împotriva sentinţei civile nr. 68/F din 29 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Dispoziţiile art. 613 alin. (4) coroborat cu art. 613 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acţiunea în anulare şi a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului.

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la data de 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) din noul C. proc. civ., în sensul că:

"(4) Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului."

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Potrivit art. 27 C. proc. civ.:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Raportat la faptul că acţiunea arbitrală a fost înregistrată la 21 decembrie 2015 pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, la momentul înregistrării acţiunii fiind în vigoare dispoziţiile art. 613 alin. (3) şi alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile curţii de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acţiunii în anulare, împotriva sentinţei civile nr. 68/F din 29 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea în anulare, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţare, nefiind astfel susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Aşa fiind, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 68/F din 29 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 68/F din 29 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2019.