Negative jurisdictional conflict resolved: cases of judges and clerks of Pitești Court assigned to Argeș Tribunal for merits.

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 iunie 2018 pe rolul Tribunalului Argeş, secţia Civilă, sub număr de dosar x/2018, reclamanţii A., B., C., D.,E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW. - moşt. al defunctei XX., YY. - moşt. al defunctei XX., ZZ. - moşt. al defunctei AAA., BBB. - moşt. a defunctei AAA., CCC. - moşt. a defunctei AAA., DDD. - moşt. al defunctei AAA., EEE.-moşt.al defunctului FFF., GGG.. al defunctului FFF. şi HHH. - moşt. al defunctului III., toţi reprezentaţi de JJJ. au chemat în judecată pe pârâţii: Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş, solicitând ca instanţa să dispună obligarea pârâţilor la restituirea sumelor reţinute cu titlu de impozit şi de contribuţii individuale din sumele acordate cu titlu de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale în baza sentinţei civile nr. 1828/29.09.2015 a Tribunalului Argeş, precum şi la plata pe viitor a sumelor cuvenite conform hotărârii menţionate fără reţinerea impozitului şi a contribuţiilor sociale.

Prin încheierea din 18 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale a completului de contencios administrativ şi fiscal; a fost scoasă de pe rol acţiunea formulată şi a fost trimisă spre repartiţie aleatorie secţie de conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Argeş.

La termenul de judecată din 29 ianuarie 2019, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale, iar prin sentinţa civilă nr. 398 din 29 ianuarie 2019 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

În motivarea hotărârii, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018 şi prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţia României, Tribunalul Argeş a reţinut că textul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. poate fi considerat ca producând efecte juridice doar în următoarea formă: Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere (...), va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Conform art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispoziţiile art. 127 alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul grefierilor.

S-a constatat că, în speţă, reclamanţii au calitatea de judecători, foşti judecători şi grefieri în cadrul Judecătoriei Piteşti.

Apreciind că sunt competente din punct de vedere teritorial tribunalele aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Piteşti, Tribunalul Argeş a reţinut ca fiind întemeiată excepţia necompetenţei sale teritoariale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa (dat fiind că reclamanţii nu au exprimat vreo preferinţă pentru un anumit tribunal, la termenul de judecată la care a fost invocată excepţia, nefiind prezenţi).

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub număr de dosar x/2019

Tribunalul Dâmboviţa a constatat că, prin acţiunea formulată, părţile reclamante având funcţia de magistraţi judecători, foşti magistraţi şi respectiv personal auxiliar de specialitate grefieri în cadrul Judecătoriei Piteşti au solicitat obligarea pârâţilor la restituirea unor sume reţinute cu titlu de impozit şi contribuţii sociale obligatorii pentru sume acordate prin hotărâri judecătoreşti anterioare cu titlu de drepturi de natură salarială.

Întrucât doar unii dintre reclamanţii au calitatea de magistraţi respectiv personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, s-a apreciat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu pot fi reţinute a fi incidente pentru acei reclamanţi care potrivit situaţiei comunicate de către pârâţi şi-au încetat activitatea (potrivit art. 127 alin. (3) C. proc. civ. aplicabilitatea fiind extinsă doar în privinţa procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor).

Pe cale de consecinţă, Tribunalul Dâmboviţa nu a reţinut nici existenţa unei competenţe facultative a acestei instanţe.

De asemenea, s-a apreciat că în privinţa acestor reclamanţi (şi anume cei care şi-au încetat activitate din varii motive indicate în tabele ataşate la dosar, spre exemplu pensionare ori demisie) nu poate fi reţinută competenţa teritorială a Tribunalului Dâmboviţa nici în considerare dispoziţiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., întrucât potrivit acestora reclamantul este cel care poate sesiza o altă instanţă competentă din circumscripţia curţii de apel învecinate, o astfel de excepţie neputând fi invocată din oficiu de către instanţă.

În acest sens s-a arătat că există o diferenţă de formulare în alin. (2) al articolului menţionat faţă de alin. (1), în sensul că în cazul în care judecătorul/instanţa sunt chemaţi în judecată, partea reclamantă nu mai este obligată, ci are dreptul de a sesiza una din instanţele deopotrivă competente indicate.

Prin urmare, dacă partea şi-a exercitat dreptul de opţiune în sensul sesizării uneia dintre instanţele deopotrivă competente, în favoarea aceleia operează prorogarea de competenţă şi aceasta nu mai poate invoca necompetenţa şi nici declina cererea în favoarea altei instanţe, normele devenind în acest caz de ordine publică.

S-a apreciat că aceste considerente se impun pentru identitate de raţiune şi în privinţa părţilor reclamante magistraţi şi grefieri în activitate.

În opinia Tribunalului Dâmboviţa, nu este incidentă nici decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018 care nu a avut ca obiect al criticilor dreptul de opţiune conferit reclamantului prin alin. (2) al art. 127 C. proc. civ. (de a alege una din instanţele depotrivă competente) şi nici desfăşurarea activităţii reclamantului la alte instanţe decât cele indicate în alin. (1) al art. 127 C. proc. civ.

Aşa fiind, prin sentinţa nr. 875 din 22 mai 2019 pronunţată de Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Argeş competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei, reclamanţii, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş au învestit această din urmă instanţă cu un litigiu de muncă - pretenţii băneşti.

Reclamanţii din cauză au calitatea de judecători, foşti judecători şi respectiv grefieri în cadrul Judecătoriei Piteşti.

Potrivit art. 127 alin. (1) din noul C. proc. civ.: "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea." Alin. 3 al aceluiaşi articol statuează că dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Prin Decizia nr. 290/2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 638/23.07.2018, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., este neconstituţională.

Curtea Constituţională a reţinut că limitarea sferei de aplicare a competenţei facultative la instanţa la care îşi desfăşoară efectiv activitatea reclamantul judecător nu este aptă să acopere, într-un mod complet, toate situaţiile care pot, în mod rezonabil, apărea în cursul unei judecăţi.

De asemenea, în conţinutul Deciziei nr. 290/2018 s-a făcut referire şi la faptul că legiuitorul nu a intervenit, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 558 din 16 octombrie 2014, nici prin modificarea dispoziţiilor art. 142 alin. (1) teza întâi şi a art. 145 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ., nici prin adaptarea art. 127 din C. proc. civ.. Prin decizia menţionată se reţinuse, în esenţă, că, în ceea ce priveşte imparţialitatea obiectivă a judecătorului, dată de calitatea reclamantului de judecător la curtea de apel, deci la o posibilă instanţă de control judiciar, strămutarea la altă instanţă judecătorească din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel nu este în toate cauzele suficientă pentru a înlătura motivele de bănuială legitimă care au stat la baza măsurii strămutării, ceea ce înseamnă că se poate prezuma că acestea vor exista la orice instanţă judecătorească din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel.

Prin urmare, Înalta Curte constată că art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., interpretat în lumina deciziei Curţii Constituţionale nr. 290/2018, impune ca analiza competenţei instanţei judecătoreşti la care trebuie introdusa cererea, în cazul în care calitatea de reclamant o are un judecător (procuror, asistent judiciar, grefier), să aibă în vedere nu numai instanţa la care funcţionează acesta, ci şi curtea de apel în circumscripţia căreia se află această instanţă, dată fiind posibilitatea exercitării cailor de atac.

În cauza de faţă, reclamanţii sunt judecători, foşti judecători şi respectiv grefieri în cadrul Judecătoriei Piteşti, iar litigiul dedus judecăţii are caracterul unui conflict de muncă, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, care se soluţionează în primă instanţă de tribunal (Legea nr. 62/2011).

În mod diferit faţă de ambele instanţe aflate în conflict, Înalta Curte apreciază că, în raport de această calitate a reclamanţilor, în cauză nu îşi găseşte aplicarea competenţa facultativă prevăzută de textul art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., întrucât aceştia îşi desfăşoară activitatea la o instanţă inferioară în grad faţă de instanţa care ar fi fost competentă teritorial să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată (Tribunalul Argeş) sau asupra cererii de apel (Curtea de Apel Piteşti).

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, dreptul comun în materie, cererile având ca obiect conflicte de muncă se adresează "instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul."

Se reţine că, prin art. 210 din Legea nr. 62/2011, normă specială intrată în vigoare ulterior Codului muncii, s-a realizat o derogare de la prevederile art. 269 alin. (2) Codul muncii, în legătură cu competenţa de soluţionare a litigiilor de muncă în care reclamant este angajatul, fiind reglementată o competenţă alternativă în favoarea instanţei de la locul de muncă sau a instanţei de la domiciliul reclamantului.

În consecinţă, văzând dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu cele ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ., aparţine tribunalelor de la locul de muncă sau domiciliul reclamantului competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru situaţia în care salariatul are calitatea de reclamant.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. şi având în vedere faptul că reclamanţii au introdus cererea de chemare în judecată la Tribunalul Argeş, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2019.