Late appeal against refusal to refer insolvency law provisions to Constitutional Court rejected as perempted

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 16/sind din 14 ianuarie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Braşov a admis cererea de repunere în termen formulată de contestatorul A..

A respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei de contestatorul A., invocată de administratorul judiciar B. SPRL-FILIALA BRAŞOV, ca neîntemeiată.

A admis în parte contestaţia precizată formulată de contestatorul A. împotriva tabelului preliminar de creanţe al debitoarei S.C. C. S.R.L. - în insolvenţă, întocmit de administratorul judiciar B. SPRL - FILIALA BRAŞOV, şi, în consecinţă, a dispus administratorului judiciar B. SPRL - FILIALA BRAŞOV înscrierea în tabelul preliminar de creanţe al debitoarei S.C. C. S.R.L. - în insolvenţă, a creditorului A., cu suma de 14.672,80 RON, în categoria creanţelor chirografare, conform art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014.

În baza art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, cheltuielile procesuale avansate de către stat în sumă de 200 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru, s-a dispus să fie plătite de debitoarea S.C. C. S.R.L. - în insolvenţă.

A obligat debitoarea S.C. C. S.R.L. - în insolvenţă la plata către stat a sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de acesta. Fără alte cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 16/sind din 14 ianuarie 2019 pronunţată de Tribunalul Braşov, contestatorul A. a declarat apel.

Prin cererea de apel formulată, apelantul creditor A. a solicitat şi sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159, 161 din Legea nr. 85/2014.

La termenul de judecată din 7 mai 2019, A. şi-a susţinut cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Prin încheierea din 7 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 159 şi ale art. 161 din Legea nr. 85/2014 cu privire la procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, formulată de apelantul A..

La 24 mai 2019, A. a transmis prin poştă cerere de repunere în termenul de recurs şi cerere de recurs formulată împotriva "eventualei" încheieri prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În argumentarea cererii de repunere în termenul de recurs, A., arată că, după şedinţa din 7 mai 2019, "s-a simţit rău şi nu a putut face vreun demers pentru exercitarea recursului", aspect ce rezultă din adeverinţa medicală anexată.

De asemenea, a învederat instanţei că nu înregistrează venituri, nu are acces la internet, astfel că nu cunoaşte care este soluţia pronunţată de către Curtea de Apel Braşov asupra cererii de sesizare, respectiv dacă există vreo încheiere pronunţată, conform art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Precizează că nu a putut ajunge la Făgăraş, pentru a-şi înnoi adeverinţa medicală, aceasta fiind însă valabilă în continuare.

Solicită repunerea în termenul de recurs de 48 de ore de la "eventuala" pronunţare a "eventualei" încheieri de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 186 C. proc. civ., art. 21 şi 24 din Constituţie, art. 6 şi art. 14 din CEDO.

În ceea ce priveşte cererea de recurs, fără a preciza motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., susţine, în esenţă, ca fiind întrunite cerinţele art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 referitoare la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Solicită, în esenţă, admiterea recursului, casarea "eventualei" încheieri, dată în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, şi trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Examinând cu prioritate cererea de repunere în termenul de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ.:

"partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate".

În speţă, încheierea recurată a fost pronunţată la 7 mai 2019, iar termenul de 48 de ore de la pronunţare, instituit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a început să curgă de la acel moment conform art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Se reţine că problema de sănătate, în dovedirea căreia recurentul a depus adeverinţă medicală, s-a ivit abia la 9 mai 2019, iar declararea recursului nu presupunea deplasarea la instanţă ori efectuarea vreunui "demers", astfel cum justifică acesta, fiind suficientă simpla depunere a cererii de recurs la oficiul poştal sau transmiterea acestui act de procedură către instanţă, prin orice alt mijloc reglementat de lege, şi care nu presupune nici măcar deplasarea de la domiciliu.

În acest context, se cuvine a se menţiona că inclusiv prezentul recurs, formulat la 24 mai 2019, a fost depus la poştă în aceleaşi condiţii existente şi la data de 9 mai 2019, după cum susţine chiar recurentul în cererea sa de recurs, respectiv de pretinsă necunoaştere de către acesta a soluţiei pronunţate de către Curtea de Apel Braşov asupra cererii de sesizare, în sensul dacă există vreo încheiere pronunţată, conform art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, şi de valabilitate a aceleiaşi adeverinţe medicale emise la data de 9 mai 2019.

În consecinţă, cîtă vreme "împiedicarea" avută în vedere de dispoziţiile art. 186 C. proc. civ. trebuie să fie reală şi efectivă, în raport cu circumstanţele concrete ale cauzei, instanţa constată că în speţă nu se poate reţine îndeplinirea cerinţelor art. 186 alin. (1), astfel că cererea de repunere în termenul de declarare a recursului va fi respinsă.

Analizând excepţia tardivităţii declarării recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu referire la art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că excepţia este întemeiată, motiv pentru care recursul va fi respins ca tardiv formulat pentru considerentele care succed:

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale:

"Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare."

Termenul de recurs instituit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale este un termen legal, imperativ (peremptoriu) şi absolut, astfel că, nerespectarea lui atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că atunci:

"când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Se constată că recursul a fost declarat la 24 mai 2019, iar în raport de pronunţarea încheierii recurate la 7 mai 2019, acesta a fost formulat cu depăşirea termenului imperativ de 48 de ore de la pronunţare, fapt ce atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac, recursul fiind lipsit de funcţia sa procesuală, instanţa neputând păşi la examinarea motivelor invocate.

Distinct de cele reţinute, este de menţionat că potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ. părţile au obligaţia ca, în condiţiile legii, să îndeplinească desfăşurarea şi finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.

Cum în cauză, recursul a fost declarat cu depăşirea termenului imperativ de 48 de ore de la pronunţarea hotărârii atacate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 185 C. proc. civ., urmează să respingă ca tardiv recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 7 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de recurs.

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din 7 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2019.