Contract claim over sanitation fees assigned to Civil Section V as professional services dispute.

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 6 februarie 2017, reclamanta S.C. ADMINISTRAŢIA DOMENIULUI PUBLIC ŞI PRIVAT GIURGIU S.A. prin administrator judiciar A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 10.094,79 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de salubrizare aferente perioadei septembrie 2010 - februarie 2012, precum şi a sumei de 1.034,68 RON reprezentând penalităţi calculate pentru aceeaşi perioadă.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că între părţi a fost încheiat contractul nr. x/2008 privind prestarea serviciilor publice şi de salubrizare, în temeiul căruia pârâta datorează suma menţionată în cerere, sens în care au fost învederate prevederile art. 10 din contract, conform cărora utilizatorii sunt obligaţi să achite în termenele stabilite obligaţiile de plată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1350 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 5048 din 12 octombrie 2017, pronunţată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, fiind respinsă cererea ca fiind prescrisă.

Apelul declarat împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 808 din 20 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2007.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. ADMINISTRAŢIA DOMENIULUI PUBLIC ŞI PRIVAT GIURGIU S.A. prin administrator judiciar A., dosarul fiind fiind repartizat aleatoriu secţiei a III-a Civile şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie sub nr. dosar x/2017

Prin încheierea nr. 15R din 18 martie 2019 pronunţată de secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea recursului spre repartizare aleatorie unei secţii specializate în litigii cu profesioniştii.

În motivarea acestei încheieri, prima instanţă învestită cu soluţionarea recursului, a reţinut în esenţă că, pornind de la definiţia dată prin art. 3 din C. civ., care statuează că sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere (alin. (2), respectiv exercită sistematic o activitate organizată ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă această activitate are sau nu un scop lucrativ (alin. (3), precum şi de la criteriile înscrise în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., potrivit cărora noţiunea "profesionist" prevăzută la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ., prezenta cauză intră în categoria litigiilor cu profesionişti.

A mai avut în vedere prima instanţă şi Hotărârea de Colegiu nr. 29/2011 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-au înfiinţat complete specializate în litigiile cu profesionişti în cadrul Secţiilor a V-a Civilă şi a VI-a Civilă, în domeniile: litigii cu profesionişti, insolvenţă, societăţi comerciale, concurenţă neloială, registrul comerţului, concluzia finală fiind în sensul în sensul că una dintre aceste două secţii este competentă să soluţioneze cauza de faţă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul secţiei a V-a Civile a Curţii de Apel Bucureşti la data de 10 aprilie 2019 sub nr. x/2019.

La termenul de judecată din data de 9 mai 2019, secţia a V-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti a invocat excepţia necompetenţei sale material procesuale, iar prin încheierea din 9 mai 2018 a admis excepţia necompetenţei material procesuale a secţiei a V-a Civile a Curţii de Apel Bucureşti.

A declinat competenţa de soluţionare a recursului formulat de recurenta reclamantă S.C. ADMINISTRAŢIA DOMENIULUI PUBLIC ŞI PRIVAT GIURGIU S.A. prin administrator judiciar A. împotriva deciziei civile nr. 808 din 20 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B., în favoarea secţiei a III-a Civile a Curţii de Apel Bucureşti.

A constat ivit conflictul negativ de competenţă.

A suspendat judecarea recursului şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În fundamentarea acestei soluţii cea de-a doua instanţă a reţinut, pe de-o parte, că excepţia necompetenţei a fost admisă la cel de-al doilea termen de judecată, după repunerea cauzei pe rol, respectiv la data de 18 martie 2019, contrar dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi art. 131 C. proc. civ., secţia a III-a civilă nemaiputând invoca astfel necompetenţa de soluţionare a cauzei cu depăşirea momentului procesual prevăzut de lege.

Pe de altă parte s-a reţinut că, în ceea ce priveşte competenţa materială procesuală a secţiilor specializate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016 în recurs în interesul legii, obligatorie conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., prin care s-a stabilit că determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate se face în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că instanţa competentă material procesual în soluţionarea pricinii este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

C. proc. civ., prin art. 136, reglementează procedura de soluţionare a conflictelor de competenţă dintre două secţii sau complete specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Astfel, potrivit art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti…", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol:

"Conflictul se va soluţiona de secţia instanţei stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul".

Ca regulă, normele de competenţă din C. proc. civ. se aplică instanţelor judecătoreşti, enumerate în art. 2 din Legea nr. 304/2004, astfel încât cazurile în care legiuitorul a urmărit extinderea aplicării lor şi completelor sau secţiilor specializate din cadrul instanţelor reprezintă excepţia, de strictă interpretare şi aplicare. Astfel de cazuri sunt cele reglementate explicit în art. 123 din C. proc. civ., privind competenţa de soluţionare a cererilor accesorii, adiţionale şi incidentale, respectiv în art. 129-137 din C. proc. civ., privind excepţia de necompetenţa şi conflictul de competenţă (în cazul secţiilor specializate din cadrul aceleiaşi instanţe).

Se reţine că, în cadrul competenţei jurisdicţionale, trebuie distins între competenţa materială (de atribuţie) şi competenţa teritorială, iar în cadrul competenţei materiale (de atribuţie) se distinge între competenţa materială funcţională, care se stabileşte după felul atribuţiilor jurisdicţionale ce revin fiecărei categorii de instanţe (de exemplu, judecata în primă instanţă; judecata în apel; judecata în recurs) şi competenţa materială procesuală, care se stabileşte în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii.

Pentru determinarea competenţei instanţei de judecată sub aspect material procesual, prezintă importanţă natura si obiectul litigiului, dincolo de calitatea părţilor.

Este de menţionat că, prin Decizia nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 237 din 6 aprilie 2017, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti şi, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., a stabilit următoarele:

"Competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".

Considerentele expuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cuprinsul Deciziei nr. 18/2016, susţin interpretarea conform căreia pentru determinarea competenţei materiale procesuale a secţiilor specializate în cadrul aceleiaşi instanţe se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute in vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 şi nu de calitatea de profesionist a uneia dintre părţi.

Aşadar, art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 prezintă o enumerare exemplificativă, iar nu limitativă, a cererilor care sunt de competenţa secţiilor civile reorganizate sau completelor specializate.

Se reţine că elementul comun al litigiilor enumerate cu titlu exemplificativ de dispoziţiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 este reprezentat de existenţa şi desfăşurarea unei activităţi economice.

Potrivit art. 3 din C. civ., "(1) Dispoziţiile prezentului cod se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil. (2) Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere. (3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ".

Conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare:

"(1) Noţiunea «profesionist» prevăzută la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.. (2) În toate actele normative în vigoare, expresiile «acte de comerţ», respectiv «fapte de comerţ» se înlocuiesc cu expresia «activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii»".

În speţă, se constată se constată că pretenţiile solicitate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, reprezintă contravaloarea serviciilor de salubrizare prestate de aceasta, potrivit obiectul său de activitate, în temeiul contractului de prestări servicii de salubrizare pentru utilizatori persoane fizice nr. 199 din 10 martie 2008, reclamanta acţionând deci în raportul juridic cu pârâta în calitatea sa de profesionist, iar cererea de chemare în judecată având ca temei răspunderea civilă contractuală.

Potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, în cadrul curţilor de apel funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părţilor, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, societăţi, registrul comerţului, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime şi fluviale.

Art. 223 din Legea nr. 71/2011 stabileşte că, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a C. civ. se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite, iar potrivit dispoziţiilor art. 225 secţiile comerciale existente la data intrării în vigoare a C. civ. în cadrul tribunalelor şi curţilor de apel se vor reorganiza ca secţii civile ori, după caz, vor fi unificate cu secţiile civile existente, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanţei.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 19 septembrie 2019.