Territorial jurisdiction for union-initiated pension disputes: applicability of labor law competence rules to social security claims

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 din 2 aprilie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti reclamantul SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE în numele şi pentru membrul său A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL AFACERILOR INTERNE şi CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, anularea Hotărârii nr. 18831 din 3 octombrie 2018 a Comisiei de contestaţii, anularea deciziei de pensie nr. 203016 din 3 iulie 2018, obligarea pârâtei CASA SECTORIALĂ DE PENSII DIN MINISTERUL AFACERILOR INTERNE la emiterea unei noi decizii privind drepturile de pensie şi la plata diferenţelor de drepturi de pensie ca urmare a emiterii noii decizii, cu începere de la 1 aprilie 2018 la zi, precum şi la plata dobânzii legale şi a indicelui de inflaţie aferentă sumelor neachitate, până la data plăţii efective a acestora.

Legal citată, pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE a depus la dosar întâmpinare, invocând excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, cu motivarea că, în baza prevederilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, hotărârile comisiilor de contestaţii pot fi atacate la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, iar potrivit art. 102 din Legea nr. 223/2015 cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Pârâtul a solicitat declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Tribunalului Caraş-Severin.

Pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, arătând că obiectul acţiunii nu face parte din categoria celor expres şi limitativ prevăzute de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011, respectiv nu decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici.

Pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE a invocat şi excepţia lipsei sale de calitate procesuală pasivă, deoarece susţinerea reclamantului referitoare la elementele salariale care nu se regăsesc în anexa la decizia de recalculare a pensiei nu cad în sarcina pârâtei, ci unitatea angajatoare emitentă poartă întreaga răspundere pentru modul de întocmire şi exactitatea datelor, adică I.S.U. Semenic, jud. Caraş-Severin.

Pârâtul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE a depus la dosar întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE, în baza prevederilor art. 28 din Legea nr. 62/2011. Pârâtul a mai invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne, arătând că stabilirea şi plata drepturilor de pensie reprezintă atributul exclusiv al caselor de pensii sectoriale.

La termenul de judecată din 21 februarie 2019, instanţa a reţinut cauza în pronunţare pe baza excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti de soluţionare a prezentei cauze, excepţie invocată de către pârâta CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE prin întâmpinare, raportat la dispoziţiile art. 154 alin. (1) şi art. 156 din Legea nr. 263/2010, coroborate cu prevederile art. 158 şi următoarele din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1027 din 21 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, s-a dispus admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti şi declinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de reclamantul SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE în numele şi pentru membrul său A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL AFACERILOR INTERNE şi CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, în favoarea Tribunalului Caraş-Severin.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în baza prevederilor art. 158 şi următoarele din C. proc. civ., raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, că domiciliul reclamantului A. se află în circumscripţia Tribunalului Caraş-Severin, competenţa de soluţionare a cererii formulate în contradictoriu cu Casa sectorială de pensii aparţinând astfel Tribunalului Caraş-Severin.

Tribunalul Bucureşti a considerat că nu se poate reţine că Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate are legitimare procesuală activă, deoarece dreptul material ce face obiectul cererii de chemare în judecată aparţine pensionarului, iar potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), şi anume în cele prin care apără drepturile membrilor lor, ce decurg legislaţia muncii, din statutele funcţionarilor publici, din contractele colective şi individuale de muncă.

Tribunalul Bucureşti a avut în vedere că pricina nu are ca obiect un drept protejat de legislaţia muncii, în raport de statutul funcţionarilor publici, ci un drept de pensie, astfel că organizaţia sindicală, în raport cu prevederile art. 1 lit. w) din Legea nr. 62/2011, a acţionat nu împotriva angajatorului reclamantului, ci împotriva instituţiei abilitate să se pronunţe asupra dreptului reclamantului la pensie, având în procesul de faţă numai calitate de mandatar în favoarea titularului dreptului la pensie, sediul acestei organizaţii neavând relevanţă pentru determinarea competenţei de soluţionare a litigiului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la data de 2 aprilie 2019.

La primul termen de judecată, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă a Tribunalului Caraş-Severin de a soluţiona prezenta pricină, raportat la art. 127 C. proc. civ. iar, prin sentinţa civilă nr. 691 din 21 mai 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă, Complet Specializat - Conflicte de Muncă şi de Asigurări Sociale.

A declinat competenţa de judecată a cererii formulată de reclamantul SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE, în numele membrului de sindicat A., împotriva pârâţilor MINISTERUL AFACERILOR INTERNE şi CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Caraş-Severin şi Tribunalul Bucureşti.

A trimis dosarul la Î.C.C.J. pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În fundamentarea acestei decizii cea de-a doua instanţă a reţinut, în esenţă, că Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate este o persoană juridică legal constituită, aşadar drepturile sale nu pot fi cenzurate, organizaţia având dreptul de a formula cereri în instanţă în numele şi interesul membrilor săi, că acesta are sediul în Bucureşti, astfel că, în raport de Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii), instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale este instanţa competentă teritorial în soluţionarea pricinii pentru motivele se vor arăta în continuare.

Declinarea reciprocă de competenţă a fost determinată de aprecierile diferite făcute de tribunale în legătură cu legitimarea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 62/2011, respectiv dacă litigiul de faţă se încadrează în această categorie, având în vedere şi Decizia nr. 1/2013 din 21 ianuarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Este de reţinut că, prin decizia nr. 1/2013 din 21 ianuarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) din Noul C. proc. civ., s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent, abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, organizaţiile sindicale, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, printre care se numără dreptul de a formula acţiune în justiţie, în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, au calitate procesuală activă.

Este evident că litigiul de faţă este unul de asigurări sociale, în concret fiind în discuţie dreptul la pensie, însă identitatea de reglementare a competenţei teritoriale stabilită în favoarea instanţei de la domiciliul/sediul reclamantului, impune identitatea de interpretare a textelor de lege şi anume art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 şi art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

În consecinţă, competenţa de soluţionare a litigiilor având drept obiect conflicte de drepturi aparţine, potrivit art. 284 alin. (2) din Codul Muncii, instanţei în a cărei circumscripţie îşi are sediul sau domiciliul reclamantul.

În cauza de faţă, calitatea de reclamant o are Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere ce are sediul în Bucureşti.

Reclamantul a formulat acţiune în numele şi pentru membrul de sindicat A. conform art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, în temeiul art. 28 din Legea nr. 62/2011, privind sindicatele, care îi conferă dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege în exercitarea atribuţiilor conferite de această lege organizaţiilor sindicale.

Cum în speţă, sediul sindicatului se află în circumscripţia Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în favoarea acestei instanţe, pe calea regulatorului, va fi stabilită competenţa de soluţionare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 19 septembrie 2019.