Judges' pay dispute claim over salary recalculation assigned to Tribunal Cluj jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, formulată la data de 15 noiembrie 2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL HUNEDOARA şi CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, recalcularea indemnizaţiilor de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 1 august 2015 şi în continuare şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19 (diferenţe de drepturi salariale în raport cu indemnizaţiile procurorilor DNA şi DIICOT) şi obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale rezultate din noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu data de 1 august 2015 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, sumă actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda penalizatoare, până la data plăţii efectivă.

Prin întâmpinare, pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI şi CURTEA DE APEL ALBA IULIA au invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi active şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fond, au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, motivând, în esenţă, că raportat la prevederile legale invocate de către reclamanţi, drepturile salariale ale acestora au fost stabilite conform prevederilor legale.

Prin întâmpinare, Tribunalul Bihor a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prescripţiei dreptului a material la acţiune, iar pe fond, a înţeles să lase soluţia la aprecierea instanţei.

Prin sentinţa civilă nr. 378/2019, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

În pronunţarea acestei hotărâri prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamanţii sunt judecători şi foşti judecători din cadrul Judecătoriei Petroşani, Tribunalul Hunedoara, că la data formulării cereri de chemare în judecată, respectiv 15 noiembrie 2018, aceste prevederi legale şi-au încetat aplicabilitatea ca urmare a publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este neconstituţională.

Astfel învestit, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 371 din 24 aprilie 2019, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., I., G., H., J. în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL HUNEDOARA şi CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, în favoarea Tribunalului Cluj.

A constat conflict negativ de competenţă şi în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În fundamentarea acestei soluţii cea de-a doua instanţă a reţinut că reclamanţii sunt judecători sau foşti judecători în cadrul Judecătoriei Petroşani şi Tribunalului Hunedoara, iar sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată prin prisma Deciziei nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate, s-a constatat că această sintagmă este neconstituţională şi s-a introdus alin. (2)1, care prevede că "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale este instanţa competentă teritorial în soluţionarea pricinii pentru motivele se vor arăta în continuare.

În materia conflictelor de muncă, competenţa teritorială a instanţelor este reglementată de norme cu caracter imperativ.

Potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect raporturile de muncă aparţine instanţei de la domiciliul, după caz, sediul reclamantului, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi text de lege, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru fiecare dintre reclamanţi.

Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Reglementările din materia conflictelor de muncă la care s-a făcut anterior referire sunt edictate în beneficiul reclamantului, scopul normei fiind acela de a asigura acestuia accesul la o instanţă aflată în proximitatea domiciliului, sau după caz, a locului său de muncă.

Reclamanţii sunt judecători în cadrul Judecătoriei Petroşani şi Tribunalului Hunedoara, Tribunalul Hunedoara şi Curtea de Apel Alba Iulia fiind chemaţi în calitate de pârâţi în prezenta cauză.

În conformitate cu art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, aceste dispoziţii aplicându-se în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor conform alin. (3) al aceluiaşi text de lege.

Curtea Constituţională, prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, a statuat în sensul că noţiunea de judecător din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. îşi găseşte sens numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Reclamanţii, având funcţia de funcţia de judecători în cadrul Judecătoriei Petroşani şi Tribunalului Hunedoara au sesizat Tribunalul Cluj, ca instanţă de acelaşi grad cu cea în mod normal competentă, aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate, exercitându-şi valabil dreptul de opţiune.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 19 septembrie 2019.