Competence conflict over nullity of professional transaction contract: specialized civil section jurisdiction based on economic activity nature

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 26 februarie 2013, sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună constatarea nulităţii absolute a contractului de tranzacţie încheiat în data de 5 decembrie 2007, pentru lipsa cauzei, privind imobilul teren în suprafaţă de 96,75 m.p. din suprafaţa indiviză de 193 m.p., cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară x a oraşului Piteşti (nr. vechi 761) cu elementele de identificare de 83,76 mp situat în incinta B. S.A., cu următoarele vecinătăţi: NE - C. S.R.L.; NV - B. S.A.; SV - S.C. A. S.A.; SE - B. S.A. şi de 12,99 mp situată în incinta B. S.A., cu următoarele vecinătăţi: NE - B. S.A.; SE - B. S.A.; NV - B. S.A.; SV - D. S.R.L.. Reclamanta a mai solicitat repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2410/2016, pronunţată de Judecătoria Piteşti, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă E..

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta S.C. A. S.A. care a considerat-o nelegală şi netemeinică.

Prin sentinţa civilă nr. 3019 din 12 octombrie 2017, Tribunalul Argeş a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Împotriva deciziei nr. 3019 din 12 ianuarie 2017, pronunţată de Tribunalul Argeş a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de prevederile art. 953, art. 954 şi art. 1712 din vechiul C. civ.

Prin încheierea din 9 ianuarie 2019 Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a dispus scoaterea de pe rol a cauzei privind recursul formulat de recurenta-reclamantă şi a înaintat-o spre soluţionare secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a acestei instanţe, reţinând că în cauză se contestă un contract încheiat de părţi (tranzacţia judiciară), analiza efectuându-se în ceea ce priveşte condiţiile de valabilitate ale acestui act juridic, acesta neavând ca obiect o revendicare.

La, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a aceleiaşi instanţe cauza a fost înregistrată la data de 18 ianuarie 2019, iar la primul termen de judecată, 8 martie 2019, s-a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale funcţionale a secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal în soluţionarea cauzei, având în vedere obiectul şi natura litigiului.

Deliberând cu prioritate asupra acestei excepţii, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Curtea, prin încheierea din 8 martie 2019, a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale a secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 3019 din 12 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2013, în favoarea secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului ivit.

A suspendat judecata cauzei conform art. 134 C. proc. civ.

În fundamentarea acestei hotărâri cea de-a doua instanţă a reţinut, în esenţă, că faţă de obiectul cererii deduse judecăţii, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 1704 din vechiul C. civ. în considerarea momentului încheierii tranzacţiei şi cele ale art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. coroborat cu art. 220 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului C. civ., că în cauză se solicită verificarea îndeplinirii condiţiilor de validitate ale tranzacţiei încheiate de părţi, care este un contract civil, după cum o defineşte expres art. 1704 vechiul C. civ., astfel că acţiunea este supusă regulilor de drept comun, inclusiv sub aspect procesual.

Cea de-a doua instanţă a mai reţinut că prin Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016 emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti s-a dispus că începând cu data de 15 martie 2016, secţia a II-a civilă preia toate dosarele în materia litigiilor cu profesionişti.

Instanţa a considerat că examinarea condiţiilor de validitate ale contractului de tranzacţie prin care s-a partajat un teren nu are legătură cu specificul activităţii comerciale desfăşurate de reclamantă, astfel că litigiul nu poate fi calificat ca fiind unul între profesionişti în sensul legii pentru a se putea face aplicarea Hotărârii nr. 5 din 10 martie 2016 adoptată de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti, care atribuie astfel de litigii în competenţa secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că instanţa competentă teritorial în soluţionarea pricinii este Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

C. proc. civ., prin art. 136, reglementează procedura de soluţionare a conflictelor de competenţă dintre două secţii sau complete specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Astfel, potrivit art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţa şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti…", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol:

"Conflictul se va soluţiona de secţia instanţei stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul".

Ca regulă, normele de competenţă din C. proc. civ. se aplică instanţelor judecătoreşti, enumerate în art. 2 din Legea nr. 304/2004, astfel încât cazurile în care legiuitorul a urmărit extinderea aplicării lor şi completelor sau secţiilor specializate din cadrul instanţelor reprezintă excepţia, de strictă interpretare şi aplicare. Astfel de cazuri sunt cele reglementate explicit în art. 123 din C. proc. civ., privind competenţa de soluţionare a cererilor accesorii, adiţionale şi incidentale, respectiv în art. 129-137 din C. proc. civ., privind excepţia de necompetenţa şi conflictul de competenţă (în cazul secţiilor specializate din cadrul aceleiaşi instanţe).

Se reţine că, în cadrul competenţei jurisdicţionale, trebuie distins între competenţa materială (de atribuţie) şi competenţa teritorială, iar în cadrul competenţei materiale (de atribuţie) se distinge între competenţa materială funcţională, care se stabileşte după felul atribuţiilor jurisdicţionale ce revin fiecărei categorii de instanţe (de exemplu, judecata în primă instanţă; judecata în apel; judecata în recurs) şi competenţa materială procesuală, care se stabileşte în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii.

Pentru determinarea competenţei instanţei de judecată sub aspect material funcţional, prezintă importanţă natura si obiectul litigiului, dincolo de calitatea părţilor.

Este de menţionat că, prin Decizia nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 237 din 6 aprilie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti şi, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., a stabilit următoarele:

"Competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".

Considerentele expuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cuprinsul Deciziei nr. 18/2016, susţin interpretarea conform căreia pentru determinarea competenţei materiale procesuale a secţiilor specializate în cadrul aceleiaşi instanţe se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 şi nu de calitatea de profesionist a uneia dintre părţi.

Aşadar, art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 prezintă o enumerare exemplificativă, iar nu limitativă, a cererilor care sunt de competenţa secţiilor civile reorganizate sau completelor specializate.

Se reţine că elementul comun al litigiilor enumerate cu titlu exemplificativ de dispoziţiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 este reprezentat de existenţa şi desfăşurarea unei activităţi economice.

Potrivit art. 3 din C. civ., "(1) Dispoziţiile prezentului cod se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil. (2) Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere. (3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ".

Conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare:

"(1) Noţiunea «profesionist» prevăzută la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.. (2) În toate actele normative în vigoare, expresiile «acte de comerţ», respectiv «fapte de comerţ» se înlocuiesc cu expresia «activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii»".

Litigiul de faţă priveşte operaţiuni derulate în cadrul activităţii economice, având în esenţă ca obiect pretenţii izvorâte din activitatea desfăşurată de doi profesionişti.

Înalta Curte reţine că în speţă se contestă un contract încheiat între părţi, obiectul analizei instanţei vizând condiţiile de valabilitate ale acestui act juridic, astfel că, raportat la obiectul cererii deduse judecăţii, ce decurge din fapte săvârşite în exerciţiul activităţii profesionale desfăşurate de un profesionist, astfel cum această noţiune este definită în art. 3 alin. (2) din Noul C. civ., prezenta cauză este de competenţa secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Piteşti.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 19 septembrie 2019.