Concession contract validity: impossibility of performance arising after execution does not trigger absolute nullity

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

A.Obiectul cererii introductive:

1. Prin cererea înregistrată la data de 15 iulie 2015 sub nr. x/2015, pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamantul A. prin mandatar B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL SIBIU PRIN PRIMAR, ca prin sentinţa ce se va pronunţa:

- Să se constate nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. x/2003 încheiat de părţi la data de 17 iulie 2003 dată fiind imposibilitatea realizării obiectului lui.

- Să fie obligat pârâtul să restituie reclamantului sumele de bani achitate cu titlu de redevenţe, la valoare reactualizată, ca urmare a repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de concesiune ce s-a solicitat a fi constatat nul.

2. În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în data de 14 ianuarie 2002 a fost declarat câştigător al licitaţiei privind concesionarea terenului situat în Sibiu, Bd. x, F.N, destinat realizării unui restaurant cu terasă.

3. Întrucât pârâtul a insistat să impună un contract de concesiune modificat faţă de prevederile caietului de sarcini, a solicitat Judecătoriei Sibiu ca pârâtul să fie obligat să încheie contractul în condiţiile prezentate în caietul de sarcini al licitaţiei. Judecătoria Sibiu a admis acţiunea, prin sentinţa civilă nr. 3278/2002, pronunţată în dosar nr. x/2002. După ce hotărârea a rămas irevocabilă şi după încă o notificare, pârâtul a încheiat cu reclamantul, la data de 17 iulie 2003, contractul de concesiune nr. x, având ca obiect cedarea şi preluarea în concesiune a imobilului teren înscris în CF x nr. top x în suprafaţă de 446,75. mp în vederea construirii unui restaurant cu terasă.

4. Reclamantul, în calitate de concesionar, a achitat redevenţele anuale până la concurenţa preţului concesiunii, respectiv suma de 2.501.800.000 - RON vechi (250.180,- RON). Totodată a depus întreaga documentaţie solicitată în vederea obţinerii autorizaţiei de construcţie, însă, sub diverse motivaţii, eliberarea acesteia a fost refuzată.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 962 şi urm. C. civ., art. 453 noul C. proc. civ.

B. Hotărârea primei instanţe.

5. Prin sentinţa civilă nr. 579 din 4 mai 2017 a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamant A., prin mandatar B., în contradictoriu cu pârât MUNICIPIUL SIBIU - PRIN PRIMAR, şi, în consecinţă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. x din 17 iulie 2003, pentru imposibilitatea realizării obiectului.

A fost obligat pârâtul să restituie reclamantului sumele de bani achitate cu titlul de redevenţe, la valoarea actualizată, ca urmare a repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului şi să plătească suma de 7414,03 RON către reclamant cu titlul de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

6. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul MUNICIPIUL SIBIU PRIN PRIMAR, solicitând, în principal, anularea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe şi, în subsidiar, anularea hotărârii, iar în urma rejudecării, respingerea acţiunii formulate de reclamant.

În drept s-au invocat prevederile art. 466 şi urm. C. proc. civ., art. 993 C. civ. vechi, Legea nr. 253/2001.

D. Hotărârea instanţei de apel.

7. Prin decizia civilă nr. 1407 din 2 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a fost admis apelul declarat de către pârâtul MUNICIPIUL SIBIU PRIN PRIMAR împotriva sentinţei civile nr. 579/2017 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia I civilă.

A fost schimbată, în tot, hotărârea apelată şi în consecinţă:

A fost respinsă, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de către reclamantul A., prin mandatar ales B., împotriva pârâtului MUNICIPIUL SIBIU PRIN PRIMAR.

8. Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut următoarele:

9. La capitolul II din contractul de concesiune nr. x din 17 iulie 2003 încheiat între MUNICIPIUL SIBIU şi A. s-a stabilit că obiectul îl constituie cedarea şi preluarea în concesiune a terenului situat în Sibiu b-dul x FN, CF x Sibiu top x în suprafaţă de 446,75 mp în vederea construirii unui restaurant cu terasa.

10. Au fost stabilite drepturile şi obligaţiile părţilor, prin contract, la capitolul VII. Concedentul avea obligaţia să predea terenul liber de orice sarcini pe baza unui proces-verbal de predare-primire, să nu tulbure concesionarul în exerciţiul drepturilor rezultate din contractul de concesiune şi era obligat să notifice concesionarul de apariţia oricărei împrejurări de natură a afecta drepturile concesionarului, în măsura în care acestea depindă de voinţa sa.

11. Concesionarul, potrivit art. 14 lit. l) din contract avea obligaţia de a realiza obiectivul de investiţii în scopul căruia s-a realizat concesionarea terenului, respectiv construcţia de restaurant cu terasă. Au fost stabilite şi alte obligaţii care revin acestuia.

12. La capitolul VI privind încetarea contractului, părţile au prevăzut la lit. c), cazul nerespectării obligaţiilor de către concesionar, prin rezilierea unilaterală de către concedent cu plata unei despăgubiri către concesionar. La lit. d), s)-a prevăzut că are loc încetarea contractului în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către concedent prin rezilierea unilaterală de către concesionar, cu plata de despăgubiri în sarcina concedentului.

13. Din actele dosarului rezultă că, la data de 17 iulie 2003, reclamantul şi-a întabulat dreptul de concesiune asupra suprafeţei de 447 mp teren înscris în CF vechi x top x proprietatea Statului Român.

14. Prin sentinţa civilă nr. 3278 din 28 mai 2002 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosar nr. x/2002, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtului MUNICIPIUL SIBIU PRIN PRIMAR, în sensul că a fost obligat pârâtul să încheie cu reclamantul contract de concesiune pentru terenul situat în Sibiu b-dul x, înscris în CF x Sibiu top x, în suprafaţă de 446,75 mp, conform cu caietul de sarcini elaborat pentru licitaţia câştigată de reclamant, din 23 ianuarie 2002. Sentinţa a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 561/2003 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2003.

15. Inspectoratul de Protecţie a Mediului Sibiu, la solicitarea Primăriei, a răspuns cu adresa din 14 ianuarie 2002 că, întrucât execuţia investiţiei presupune ocuparea unei zone verzi, să fie înaintată o documentaţie prin care să se propună amenajarea unei alte zone verzi, similară cu cea ocupată.

16. Potrivit certificatului de urbanism nr. x din 4 septembrie 2003 regimul juridic al terenului este de teren intravilan, zonă protejată, fără interdicţii de construire, cu destinaţie zona verde.

17. Ministerul Culturii şi Cultelor - Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Sibiu, prin adresa din 10 ianuarie 2002, a comunicat Primăriei Municipiului Sibiu acordul pentru realizare restaurant şi terasă-aprobare PUD pentru amplasamentul studiat, cu condiţii; planul octogonal al construcţiei propuse va fi rotit cu 45 grade în sens trigonometric; se va realiza descărcarea de sarcina arheologică a terenului situat pe b-dul x.

18. Reclamantul a notificat Primăria Municipiului Sibiu să depună suma de 500349 RON, reprezentând valoarea actualizată a preţului concesiunii, având în vedere că este nul contractul de concesiune a terenului pentru construirea unui restaurant cu terasă.

19. Răspunzând acestei notificări, la data de 30 decembrie 2014, Primăria Municipiului Sibiu a replicat în sensul că reclamantului nu i s-a eliberat autorizaţia de construire pentru că nu a obţinut avizul de la Comisia Naţională pentru Monumente Istorice, iar acest lucru nu este imputabil Primarului Municipiului Sibiu. Se mai menţionează că reclamantul nu a îndeplinit obligaţia prevăzută la art. 3 din contract şi, deşi primăria a promovat acţiune pentru rezilierea contractului de concesiune, reclamantul s-a opus şi acţiunea a fost respinsă în dosar nr. x/2009. Ca urmare, contractul de concesiune este valabil.

20. Reclamantul a solicitat certificat de urbanism pentru imobilul în litigiu, certificat care a fost eliberat sub nr. x din 10 iunie 2015 şi în care se menţionează că terenul este concesionat pe o perioadă de 49 de ani, că este zonă protejată cu interdicţie de construire.

21. Din adresa din 12 decembrie 2014 emisă de Municipiul Sibiu - Direcţia Fiscală Locală Sibiu rezultă că reclamantul a achitat redevenţa aferentă contractului de concesiune nr. x/2003 în perioada 2003-2013.

22. Prin adresa din 2 septembrie 2016 eliberată de Primăria Municipiului Sibiu la solicitarea Tribunalului Sibiu, aceasta a comunicat că a fost reziliat contractul de concesiune nr. x/2003 încheiat cu reclamantul, pentru că nu a demarat lucrările pentru realizarea obiectului concesiunii, respectiv construcţia unui restaurant cu terasă, conform clauzelor contractuale. Terenul este încadrat în Centrul istoric -Zona construit protejate, iar autorizarea lucrărilor se face exclusiv prin PUZCP Centru Istoric. Primăria Municipiului Sibiu a demarat procedura de elaborare a PUZCP construire ansamblu arhitectural centru de conferinţe şi spectacole - Piaţa Teatrului, în anul 2012, prin emiterea Avizului de oportunitate nr. 21, cu termen de valabilitate 12 luni de la data emiterii. Ulterior, procedura nu a mai continuat, documentaţia nefiind înaintată în şedinţa Consiliului Local în vederea emiterii unei hotărâri.

23. La solicitarea tribunalului, Ministerul Culturii - Direcţia Judeţeană pentru Cultură Sibiu, a răspuns că nu se poate aviza construirea unui restaurant lângă zidul Cetăţii, pe un spaţiu verde.

24. Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de concesiune, însă nu a indicat nici un motiv de nulitate absolută, ci imposibilitatea de realizare a obiectului său.

25. Între cauzele care conduc la nulitatea absolută a unui contract este şi lipsa obiectului sau caracterul ilicit sau imoral al acestuia. Lipsa cauzei, sau caracterul ilicit sau imoral al acesteia trebuie să existe la momentul încheierii contractului.

26. Or, în cazul de faţă, la momentul încheierii contractului de concesiune nu exista nici un motiv care să împiedice realizarea obiectului acestui contract.

27. La momentul încheierii contractului de concesiune exista acordul Ministerului Culturii şi Cultelor - Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural National Sibiu pentru construirea terasei şi a restaurantului, cu singura condiţie de a fi rotită construcţia cu 45 de grade.

28. Aşadar, nu exista, la momentul încheierii contractului, o cauză care să împiedice reclamantul să realizeze construcţia la care s-a obligat prin contractul de concesiune.

29. Chiar dacă ulterior a apărut o atare cauză, efectul ei nu este sancţionat cu nulitatea absolută a contractului, ci cu o eventuală încetare a contractului în condiţiile stipulate.

30. Pe de altă parte, reclamantul şi-a îndeplinit obligaţia de a plăti redevenţele anuale, fără a invoca vreo imposibilitate a realizării obiectului propus.

31. Concedentul a îndeplinit obligaţiile care îi revin potrivit contractului de concesiune, respectiv a predat concesionarului bunul concesionat, în baza procesului-verbal de predare-primire şi nu l-a tulburat în exercitarea drepturilor sale.

32. La capitolul privind încetarea contractului de concesiune, se prevede că acesta încetează - în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către concesionar, prin rezilierea unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului; sau în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către concedent, prin rezilierea unilaterală de către concesionar, cu plata de despăgubiri în sarcina concedentului.

33. În sarcina concedentului nu s-a putut reţine neîndeplinirea vreunei condiţii dintre cele stabilite prin contractul de concesiune, ci dimpotrivă.

34. Reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin contract, în sensul că nu a depus documentaţia legală pentru a obţine certificatul de urbanism, în termenul stabilit prin contract şi nu a realizat obiectivul de investiţii la care s-a obligat prin contract. În aceste condiţii, în care reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, nu poate invoca propria vină, pentru a obţine constatarea nulităţii absolute a contractului, pentru motive subiective.

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.

35. Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant A., aducându-i următoarele critici:

36. Decizia recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor de drept material incidente în cauză, respectiv a dispoziţiilor art. 948 pct. 3 C. civ., raportat la prevederile art. 962 şi art. 969 C. civ., precum şi la cele ale Legii nr. 350/2001.

37. Argumentele aduse de instanţa de apel în susţinerea deciziei pronunţate sunt lapidare şi lipsite de fundament juridic, acestea încălcând puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 3628 din 15 aprilie 2010 a Judecătoriei Sibiu, nereferindu-se la cauzele de nulitate a contractului de concesiune, ci la eventuale cauze de desfiinţare a acestuia.

38. Recurentul-reclamant a invocat excepţia de nelegalitate a art. 1 din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Sibiu nr. 241 din 29 noiembrie 2001, prin care s-a aprobat "PUD - restaurant şi terasă B-dul x nr. 31/2001 întocmit de arhitect C.", în raport de dispoziţiile Planului Urbanistic General al Municipiului Sibiu - Regulamentul Local de Urbanism Zona Istorică aprobat în anul 1999.

Au fost invocat dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, arătându-se că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru invocarea excepţiei.

39. În ce priveşte motivele de nelegalitate s-au invocat dispoziţiile art. 45, art. 46 alin. (1) şi art. 48 alin. (1) din Legea nr. 350/2001, arătându-se că nu se putea schimba destinaţia niciunui spaţiu verde existent decât prin adoptarea unui act juridic cu aceeaşi forţă juridică, adică printr-un act modificator al Planului Urbanistic General, nicidecum printr-un act cu forţă juridică inferioară, respectiv printr-un Plan Urbanistic de Detaliu.

40. Sub acest aspect s-a arătat că dispoziţia imperativă din PUG - RLUZI a reprezentat, încă de la adoptarea HCL nr. 241/2001, de aprobare a PUD şi apoi la încheierea contractului de concesiune, un impediment de natură legală care a făcut ca obiectul contractului de concesiune să fie imposibil de realizat.

41. În sprijinul admiterii cererii de nelegalitate, a fost invocată şi decizia nr. 36/2016 pronunţată de ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

42. În ce priveşte recursul formulat, s-a arătat că prin obiect al actului juridic se înţelege conduita părţilor stabilită prin acel act juridic civil, respectiv acţiunile sau inacţiunile la care părţile sunt îndreptăţite sau de care sunt ţinute, iar ori de câte ori conduita părţilor priveşte un bun, acesta este considerat obiect derivat al actului juridic.

43. Contractul de concesiune este definit de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 219/1998, iar în cazul de faţă obiectul contractului l-a reprezentat terenul ce urma a fi exploatat de reclamant prin construirea unui restaurant cu terasă, în raport de dispoziţiile HCL nr. 241/2001.

44. Pentru a fi valabil obiectul actului juridic, în cazul de faţă contractul de concesiune, acesta trebuia să întrunească o serie de condiţii, printre care şi acela de a fi posibil, iar în cazul de faţă obiectul contractului a fost imposibil de realizat, deoarece terenul nu era susceptibil de a fi construit, el neputând fi exploatat prin edificarea unui restaurant cu terasă.

45. În subsidiar, recurentul-reclamant a arătat că PUD - Teren a fost aprobat de Consiliul Local al Municipiului Sibiu sub o condiţie suspensivă potestativă simplă, constând în voinţa municipiului şi în fapta unor terţi determinaţi, respectiv autorităţile publice competente să avizeze documentaţia.

46. Din probele aflate la dosarul cauzei rezultă că până la data încheierii contractului nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiei suspensive de a cărei realizare depindea intrarea în vigoare a PUD - Teren, aceasta însemnând că acest PUD - Teren, nu a intrat în vigoare şi nu a putut produce efecte juridice, terenul respectiv rămânând cu categoria de folosinţă spaţiu verde, din această perspectivă obiectul contractului de concesiune sunt imposibil de executat.

F. Apărările formulate de intimatul-pârât.

47. La data de 7 mai 2018 intimatul-pârât MUNICIPIUL SIBIU PRIN PRIMAR, a depus la dosarul cauzei o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat.

48. În ce priveşte excepţia de nelegalitate a art. 1 din HCL nr. 241/2001, s-a arătat că prin Decizia nr. 135 din 16 ianuarie 2013, a ICCJ - Completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care permit repunerea în discuţie în mod repetat şi fără limită de timp a legalităţi oricărui act administrativ individual, indiferent de data introducerii acestuia, încalcă principiile fundamentale ale CADOLF, arătând că, sub acest aspect, excepţia de nelegalitate este inadmisibilă, actul administrativ fiind adoptat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

49. În ce priveşte fondul cauzei, s-a arătat că obligaţiile asumate de către concesionar nu au fost îndeplinite, acest fapt neţinând de obiectul contractului în momentul încheierii lui, ci de executarea acestuia, iar cel care nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute în art. 14 din contract, a fost concesionarul.

50. Nulitatea contractului intervine pentru momente anterioare sau cel mult concomitent încheierii actului, or, la momentul încheierii contractului edificarea construcţiei era realizabilă aşa după cum rezultă din adresa din 14 ianuarie 2002 a Inspectoratului de Protecţie a Mediului Sibiu, precum şi din adresa din 10 ianuarie 2002 a Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Sibiu.

G. Răspunsul la întâmpinare formulat de recurentul-reclamant.

51. La data de 31 mai 2018, recurentul-reclamant a depus la dosarul cauzei un răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, respingerea excepţiei de inadmisibilitate a invocării excepţiei de nelegalitate a art. 1 din HCL Sibiu nr. 241/2001, invocând considerentele deciziei nr. 404/2008 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 347 din 6 mai 2008.

H. Considerentele instanţei de recurs.

52. În ce priveşte excepţia de nelegalitate a art. 1 din HCL Sibiu nr. 241/2001, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:

53. În art. 1 din HCL Sibiu nr. 241/2001, se prevede că:

"se aprobă documentaţia de urbanism PUD- restaurant şi terasă B-dul x conform art. 312001 întocmit de arhitect C., condiţionat de prezentarea tuturor avizelor".

54. Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate este competentă să se pronunţe asupra excepţiei numai dacă va constata că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluţionarea litigiului pe fond.

55. Prin sentinţa civilă nr. 3278 din 28 mai 2002 pronunţată de Judecătoria Sibiu, în dosarul nr. x/2002, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtului MUNICIPIUL SIBIU - PRIN PRIMAR, fiind obligat pârâtul să încheie cu reclamantul contract de concesiune pentru terenul situat în Sibiu, B-dul x înscris în CF x Sibiu top x în suprafaţă de 446,75 m.p., conform cu caietul de sarcini elaborat pentru licitaţia câştigată de reclamant la data de 23 ianuarie 2002, sentinţa rămânând irevocabilă prin decizia civilă nr. 561/2003 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2003.

56. Prin urmare, se poate constata că Primăria Municipiului Sibiu a fost obligată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă să încheie contractul de concesiune pentru terenul respectiv, fapt ce s-a produs prin încheierea contractului nr. x/2003.

57. Ca atare, nu poate depinde soluţionarea litigiului privind constatarea nulităţii contractului de concesiune nr. x/2003, de constatarea nelegalităţii art. 1 al HCL Sibiu nr. 241/2001, câtă vreme contractul de concesiune a fost încheiat în urma pronunţării unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, prin care pârâtul din speţa de faţă a fost obligat să încheie acest contract de concesiune, acţiune ce a fost pornită la iniţiativa reclamantului din speţa de faţă, acesta cunoscând existenţa HCL Sibiu nr. 241/2001, dar neinvocând nelegalitatea acesteia.

58. În ce priveşte fondul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

59. Prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de concesiune, motivat de imposibilitatea de realizare a obiectului său.

60. Nulitatea absolută trebuie apreciată din perspectiva îndepliniri condiţiilor de validitate ale unui contract la momentul încheierii sale, una dintre cauzele care pot conduce la nulitatea absolută a unui contract fiind şi lipsa obiectului sau caracterul ilicit sau imoral al acestuia.

61. În speţa de faţă, la momentul încheierii contractului de concesiune nu a existat nici un motiv care să împiedice realizarea obiectului acestui contract, mai ales că acest contract de concesiune a fost încheiat în urma unei acţiuni în justiţie a reclamantului, pârâtul fiind obligat să încheie acest contract în urma unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, reclamantul având cunoştinţă despre situaţia terenului respectiv.

62. La momentul încheierii contractului de concesiune, exista acordul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Sibiu, care, prin adresa din 10 ianuarie 2002, şi-a dat acordul pentru construirea terasei şi restaurantului, cu condiţia de a fi rotită construcţia cu 45 grade geometrice, acelaşi lucru, privind acordul de construire, rezultând şi din adresa din 14 ianuarie 2002 a Inspectoratului de Protecţie a Mediului Sibiu.

63. La data încheierii contractului nu exista o cauză care să-l împiedice pe reclamant să realizeze construcţia la care s-a obligat prin contractul de concesiune, iar chiar dacă ulterior a apărut o astfel de cauză, reclamantul putea cere o încetare a contractului, conform clauzelor contractuale, potrivit cărora, în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către concedent, concesionarul putea cere rezilierea unilaterală, cu plata de despăgubiri în sarcina concedentului.

64. Aşa după cum a reţinut şi instanţa de apel, reclamantul este cel care nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin contract, nedepunând documentaţia cerută de lege pentru a obţine certificatul de urbanism, în termenul stabilit prin contract, nerealizând nici obiectivul de investiţii la care s-a obligat.

65. Având în vedere cele de mai sus în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia de nelegalitate invocată de recurentul-reclamant A..

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1407/2017 din 2 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 19 septembrie 2019.