Superseded renegotiation clause precludes contractual liability for unilateral refusal to increase energy prices under capped inflation adjustments

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

A.Obiectul cererii introductive:

1. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2013 la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta S.C. A. S.A. - în insolvenţă, a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să angajeze răspunderea civilă contractuală a pârâtei pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiei prevăzute la art. 8 din contractul nr. xCE din 8 aprilie 2004, încheiat între reclamantă şi S.C. C. S.R.L. (în prezent B. S.R.L.), situaţie de natură să o prejudicieze pe reclamantă cu o sumă ce reprezintă diferenţa dintre valoarea preţului mediu PZU şi preţul de vânzare al energiei electrice pentru perioada precizată, 1 ianuarie 2011 - iulie 2012.

2. Ulterior, reclamanta a invocat teoria impreviziunii, susţinând obligaţia de renegociere a contractului atunci când intervin modificările legislative, conform art. 8 din contract, dar şi modificări de circumstanţă tehnico-economice, conform art. 10 pct. 1 lit. c) din contract, pentru a permite vânzătorului recuperarea integrală a costurilor de producţie.

B. Hotărârea primei instanţe.

3. Prin sentinţa civilă nr. 2981 din 11 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2013 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a civilă s-au dispus următoarele:

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A.- în insolvenţă, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., ca neîntemeiată.

4. Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul a reţinut în esenţă următoarele motive de fapt şi de drept:

5. Art. 8 din contract prevede că dacă ulterior încheierii contractului, apare o "modificare de circumstanţă", în sensul de intrare în vigoare a unor legi/reglementări, precum şi modificarea/abrogarea celor existente, care are sau poate avea ca efect creşterea pentru vânzător a costurilor, părţile vor modifica preţul de contract, prin încheierea de acte adiţionale, astfel încât să se permită recuperarea integrală de către furnizor a costurilor suplimentare.

6. Contractul iniţial a fost modificat ulterior prin acte adiţionale, relevant fiind actul adiţional nr. x din 21 decembrie 2009, act adiţional nr. x din 20 decembrie 2010. Potrivit art. 4 din Actul adiţional nr. x din 21 decembrie 2009", pentru anul 2010, preţul de contract aferent energiei electrice contractat şi livrate este de 120 RON/MWh, fără taxa de injecţie şi TVA, şi este fix pe întreaga durată a anului". La art. 5 din acelaşi act adiţional se prevede că, începând cu 1 ianuarie 2011, pe întreaga durată a contractului, preţul energiei electrice pentru anul contractual "n" poate fi ajustat cu un coeficient mai mic sau egal cu coeficientul ţintă de inflaţie stabilit de BNR pentru anul contractual "n" în luna decembrie a anului "n-1" (anul precedent contractual "n") dar nu mai mare de 3,5 % anual. Totodată, potrivit art. 6 din actul menţionat, "prevederile art. 8 din contract nu se vor mai aplica preţurilor calculate conform art. 4 şi 5 din Actul adiţional" din acelaşi act adiţional. Prin actul adiţional nr. x din 20 decembrie 2010 a fost stabilit preţul pentru anul 2011, de reţinut fiind faptul că această convenţie a intervenit urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 1202/2010.

7. Din examinarea acestor acte adiţionale prima instanţă a reţinut că art. 8 din contractul nr. xCE nu se mai aplică de la momentul încheierii actului adiţional nr. x, art. 4, cu privire la preturile calculare cu privire la art. 4 şi 5 din acest act şi anume preţului aferent energiei electrice livrate în anul 2010 şi preţurile aferente începând cu 1 ianuarie 2011 până la încetarea duratei contractului 1 august 2012 denunţat în baza art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

8. O altă interpretare a reclamantei nu poate fi primită faţă de conţinutul clauzelor menţionate care exprimă voinţa părţilor în sensul posibilităţii ajustării preţului prin aplicarea unui coeficient mai mic sau egal cu coeficientul ţintă de inflaţie stabilit de BNR, dar nu mai mare de 3,5 % anual începând cu 1 ianuarie 2011, iar susţinerea pârâtei în sensul că a acceptat o creştere a preţului ce excede marjei de 3,5 % agreată contractual, faţă şi de preţul solicitat de reclamantă, nu a fost contestată.

9. Cu privire la pretenţiile aferente anului 2012, s-a apreciat că nu poate fi reţinuta o faptă imputabilă pârâtei, potrivit contractului, faţă de poziţia acesteia de a renegocia, de a majora preţul, materializatată în înscrisurile depuse. Astfel, s-au întocmit proces-verbal de negociere din 15 decembrie 2011, proces-verbal din 23 decembrie 2011, proces-verbal din 11 ianuarie 2012, proces-verbal din 8 februarie 2012 (pag. 90-102 dosar vol. 1), în lipsa unor dovezi concludente ale reclamantei, a indicării cu certitudine a sumelor plătite pentru anul 2012 şi dacă s-au încadrat in cerinţele prevăzute de art. 5 Act adiţional nr. x, respectiv 3,5 % anual.

10. Preţul a fost stabilit prin contractul nr. x, modificat prin acte adiţionale, în sensul celor menţionate, ce exprimă voinţa părţilor, condiţiile în care au înţeles să îşi asume obligaţiile, PZU este o piaţă de vânzare a capacitaţii excedentare a unităţilor de producere a energiei electrice zilnic, preţ determinat de cerere şi ofertă, PCCB vizând piaţa contractelor bilaterale (iar pretenţiile s-au formulat prin raportare la PZU).

11. Deşi, impreviziunea invocată ulterior de reclamantă nu era prevăzută de C. civ. de la 1864, aplicabil speţei conform art. 6 C. civ., s-a apreciat că, în cazul concret, raportat la clauzele contractuale convenite, în situaţia intervenirii unor modificări esenţiale ulterior încheierii contractului, se impune asigurarea echilibrării prestaţiilor.

12. Aceasta poate interveni în limita convenţiei părţilor cu dovezi concludente în cauză, separat, de vreme ce nu poate fi reţinută modificarea cererii prin invocare ulterioară, de pildă, prin concluziile formulate de reclamantă, a prevederilor art. 10 alin. (1) lit. c) din contract referitoare la condiţiile încetării contractului, pentru a permite şi asigurarea unei apărări corespunzătoare. În acest sens, trebuia formulată cererea în termenul legal, comunicată pârâtei, administrate probatorii de către ambele părţi, altfel că reclamanta îşi poate valorifica distinct asemenea cerere.

13. Având în vedere toate aceste aspecte, prima instanţă a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile contractuale în sarcina pârâtei, în lipsa dovezii unor fapte ilicite săvârşite de aceasta, odată ce prevederile art. 8 din contractul nr. x CE şi-au încetat aplicabilitatea prin încheierea Actului adiţional nr. x menţionat, fără a se putea reţine modalitatea de evaluare a prejudiciului prin raportare la alte criterii preţ mediul PZU ori PCCB în această cauză.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe şi hotărârea instanţei de apel în primul ciclu procesual.

14. Împotriva acestei sentinţe au formulat apel ambele părţi, iar prin decizia civilă nr. 14543 din 5 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă s-a dispus respingerea ambelor apeluri ca nefondate.

D. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.

15. Împotriva deciziei de mai sus, reclamanta S.C. A. S.A. a formulat recurs, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia civilă nr. 1778 din 27 octombrie 2016 a dispus, cu opinie majoritară, admiterea recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A.; casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe.

16. Pentru a pronunţa această decizie ICCJ a reţinut, în esenţă, următoarele motive pentru care s-a impus trimiterea cauzei spre rejudecare:

17. S-a apreciat ca fondată critica recurentei-reclamante subsumate motivelor de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

În ce priveşte primul motiv de casare, s-a reţinut că instanţa de apel a pronunţat decizia cu încălcarea principiului disponibilităţii.

Această încălcare rezultă din modalitatea în care a analizat apelul declarat de parte prin raportare la cererea de chemare în judecată.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a argumentat în fapt solicitarea sa prin raportare la modificarea condiţiilor tehnico-economice care au determinat creşterea preţului de producţie.

Chiar dacă prin aceeaşi cerere recurenta-reclamantă a dezvoltat argumentaţia sa prin raportare la prevederile art. 8 din contract, în finalul cererii a menţionat expres că îşi întemeiază acţiunea pe prevederile întregului act juridic dintre părţi.

În aceste condiţii, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel trebuia să pună în discuţia părţilor şi să analizeze cauza în raport de toate împrejurările de fapt şi de drept invocate, în conformitate cu art. 14 alin. (5) C. proc. civ.

18. Pe cale de consecinţă, raportat la considerente expuse mai sus, s-a reţinut incidenţa în cauză şi a dispoziţiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., decizia de apel fiind nemotivată din perspectiva inexistenţei analizei cauzei prin raportare la prevederile contractuale care reglementau modalitatea de acţiune a părţilor în situaţia intervenirii unor modificări ale condiţiilor tehnico-economice.

19. În cadrul rejudecării, instanţa de apel va proceda la verificarea temeiniciei pretenţiilor recurentei-reclamante prin raportare atât la prevederile clauzei 10, cât şi la celelalte prevederi contractuale incidente în conformitate cu motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată.

20. Având în vedere motivele apreciate ca fiind fondate şi care au condus la casarea deciziei de apel, Înalta Curte a apreciat că nu se impune analiza celorlalte critici invocate de recurenta-reclamantă prin memoriul de recurs, toate aceste aspecte urmând a fi avute în vedere de instanţa de apel în cadrul rejudecării în raport de clauzele contractuale invocate de parte şi neanalizate cadrul primului ciclu procesual.

21. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2013*.

22. Intimata-apelantă-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea apărărilor invocate de intimata-pârâtă şi admiterea propriului său apel.

23. În rejudecare s-a administrat proba cu înscrisuri, precum şi proba cu un raport de expertiză tehnică în hidrologie ce s-a realizat în cadrul dosarului de insolvenţă.

E. Hotărârea instanţei de apel în rejudecare.

24. Prin decizia civilă nr. 670 din 23 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins apelul reclamantei S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2981/11.06.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2013 în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., ca nefondat.

25. Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel, în rejudecare, a reţinut următoarele:

26. Temeiul pretenţiilor deduse judecăţii în fond şi în apel constă în angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtei pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiei prevăzute la art. 8 şi 10 alin. (1) lit. c) din contractul nr. xCE din 8 aprilie 2004 încheiat între reclamantă (vânzător) şi S.C. C. S.R.L. (azi S.C. B. SRL), cumpărător.

27. Instanţa de apel a reţinut că la data de 8 aprilie 2008, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare a energiei electrice nr. 33/CE din 14 ianuarie 2004, a fost încheiat Contractul nr. xCE între părţile ce fac obiectul judecăţii: HIDROELECTRICA şi B. S.R.L., la acel moment C. S.R.L. în calitate de cumpărător, iar dispoziţiile art. 8 din acest contract prevăd că dacă ulterior încheierii contractului, apare o "modificare de circumstanţă", în sensul de intrare in vigoare a unor legi/reglementări, precum si modificarea/abrogarea celor existente, care are sau poate avea ca efect creşterea pentru vânzător a costurilor, părţile vor modifica preţul de contract, prin încheierea de acte adiţionale, astfel încât sa se permită recuperarea integrală de către furnizor a costurilor suplimentare.

28. La data de 21 decembrie 2009 între părţi a fost încheiat actul adiţional nr. x la CE 89, prin care părţile au convenit modificări cu privire la: durata contractului (până la 1 februarie 2018), cantitatea de energie ce urma a fi livrată şi majorarea preţului de cumpărare a energiei electrice de la 103 RON/MWh la 120 RON MWh, aşa cum rezultă din prevederile art. 5 şi art. 6.

29. Prin art. 5 din Actul adiţional nr. x din 21 decembrie 2009 s-au prevăzut următoarele:

"Începând cu data de 1 ianuarie 2011 pe întreaga durată a contractului, preţul energiei electrice pentru anul "n" poate fi ajustat cu un coeficient mai mic sau egal cu coeficientul ţintă de inflaţie stabilit de BNR pentru anul contractual "n" în luna decembrie a anului "n-1΄ (anul precedent anului contractual), dar nu mai mare de 3,5% anual".

30. La rândul său, art. 6 din Actul adiţional nr. x arată că:

"Prevederile art. 8 din contract nu se vor mai aplica preţurilor calculate conform art. 4 şi art. 5 din prezentul act adiţional".

31. Art. 8 din contractul nr. xCE din 8 aprilie 2008 prevede posibilitatea de modificare a preţului de contract, prin încheierea de acte adiţionale, astfel încât să se permită recuperarea integrală de către furnizor a costurilor suplimentare în situaţia intervenirii unor modificări de circumstanţe.

32. Art. 8 alin. (1) defineşte sintagma "modificare de circumstanţe" ca fiind "intrarea în vigoare a unor legi/reglementări, precum şi modificarea/abrogarea celor existente, ulterior încheierii contractului".

33. La data de 20 decembrie 2010 a avut loc o nouă modificare a contractului cadru prin încheierea de către părţi a actului adiţional nr. x, prin care acestea au agreat ca preţul de cumpărare a energiei electrice pentru anul 2011 să fie de 130 RON MWh.

34. În cauza de faţă, din interpretarea clauzelor contractuale citate, instanţa de apel a constatat că în sarcina intimatei-pârâte nu se poate reţine săvârşirea vreunei fapte ilicite care să constea în neexecutarea corespunzătoare a obligaţiei contractuale prevăzută de art. 8 din contractul cadru.

35. Din examinarea actelor adiţionale menţionate rezultă că art. 8 din contractul nr. xCE şi-a încetat aplicabilitatea odată cu încheierea actului adiţional nr. x din 21 decembrie 2009.

36. După încheierea acestui act adiţional, singura posibilitate de ajustare a preţurilor aferente energiei electrice livrate cu începere de la 1 ianuarie 2011 era cea menţionată în art. 5 din Actul Adiţional nr. 3, respectiv prin aplicarea unui coeficient mai mic sau egal cu coeficientul ţintă de inflaţie stabilit de B.N.R., dar nu mai mare de 3,5% anual.

37. Faţă de formularea art. 5 din actul adiţional nr. x, instanţa de apel reţine că această prevedere contractuală reglementează doar posibilitatea ajustării preţului şi nicidecum obligativitatea pârâtei de a accepta automat un preţ majorat cu procentul convenit.

38. În raport de această clauză, instanţa de apel consideră că în privinţa configurării preţului de livrare a energiei electrice pentru perioada ianuarie 2011 - iulie 2012, pârâta nu mai avea obligaţia stabilită în sarcina sa de art. 8 din contractul cadru, respectiv de a negocia modificarea preţurilor, pentru a asigura recuperarea integrală a costurilor suplimentare suportate de reclamantă, de vreme ce respectiva clauză contractuală (art. 8), îşi încetase aplicabilitatea.

39. Dispoziţiile contractuale prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. c) din contract prevăd următoarele:

"Vânzătorul va avea dreptul să rezilieze Contractul, în caz de: c) refuzul Cumpărătorului de a încheia un contract nou ori de a reactualiza contractul existent, în cazul modificării reglementărilor sau a condiţiilor tehnico-economice din momentul încheierii acestuia, cu un preaviz de 30 de zile calendaristice".

40. Din probatoriul administrat în cauză rezultă că între părţi s-au purtat negocieri intense cu privire la modificarea preţului de livrare a energiei electrice ce făcea obiectul contractului precitat.

41. În acest sens, instanţa de apel a reţinut că prin actul nr. 5 din 20 decembrie 2010 prin art. 1 s-au prevăzut următoarele:

"Ca rezultat direct al celor menţionate în "Preambul", pentru anul 2011, preţul de contract al energiei electrice vândute şi livrate în baza acestui contract este de 130,00 RON/MWh (preţul nu include TG şi TVA) şi este fix pentru întregul an calendaristic 2011".

42. Ulterior încheierii acestui act adiţional între părţi au fost purtate mai multe runde de negocieri ce au fost consemnate în procesele-verbale ataşate ca probe în dosarul de fond.

43. Toate aceste procese-verbale dovedesc contrariul şi anume că intimata-pârâtă nu a refuzat negocierile care vizau ajustarea preţului energiei electrice livrate, ci dimpotrivă a acceptat o majorare a preţului chiar cu depăşirea procentului maxim de 3,5% anual.

44. Dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. c) din Contract prevăd, pe de o parte, posibilitatea de a încheia un contract nou ori de a reactualiza contractul existent, în cazul modificării reglementărilor sau a condiţiilor tehnico-economice din momentul încheierii acestuia, iar pe de altă parte, în caz contrar, dau dreptul părţii vânzătoare şi nemulţumită de reactualizarea contractului să procedeze la rezilierea acestuia.

45. Rezilierea contractului este un drept unilateral al vânzătorului şi nu este condiţionat de acceptul cumpărătorului, întrucât textul clauzei este exprimat în mod neunivoc "Vânzătorul va avea dreptul să rezilieze Contractul, în caz de: c) refuzul Cumpărătorului de a încheia un contract nou ori de a reactualiza contractul existent".

F. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel pronunţate în rejudecare.

46. Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, dar şi a încheierii din 8 decembrie 2017, a declarat recurs recurenta-reclamantă S.C. A. S.A., aducându-le următoarele critici:

47. Decizia recurată este nelegală deoarece încalcă limitele casării şi este rezultatul unei insuficiente cercetări a fondului.

Astfel, instanţa de apel, în rejudecare, trebuia să plece de la premisa că acţiunea introductivă este întemeiată în drept pe dispoziţiile contractului şi pe teoria impreviziunii, iar în fapt pe modificările tehnico-economice care au survenit în perioada 2011-2012 şi care au făcut obligaţiile recurentei excesiv de oneroase; să verifice dacă exista un mecanism care să tindă la reechilibrarea prestaţiilor părţilor, sau, în caz de eşec, la rezilierea contractului, cu sau fără daune interese pentru partea prejudiciată; să verifice dacă ofertele formulate de intimata-pârâtă, în timpul negocierilor din 2011 - 2012, erau apte să determine reechilibrarea prestaţiilor, ori, dimpotrivă, ar fi generat pierderi şi mai mari pentru recurentă; să verifice dacă recurenta-reclamantă a suferit un prejudiciu, fiind obligată să livreze energie electrică în pierdere, sub costul de producţie şi mult sub nivelul preţului pe pieţele de energie.

48. S-a învederat faptul că este eronată aprecierea instanţei de apel cu privire la faptul că instanţa de recurs nu ar fi stabilit obligaţia de a administra proba cu expertiză contabilă şi că aceasta ar fi inutilă. Procedând astfel, instanţa de apel a pus recurenta-reclamantă în imposibilitatea dovedirii acestor elemente de fapt, care susţineau cererea de chemare în judecată şi care impun soluţia casării cu trimitere spre rejudecare.

49. Instanţa de apel a manifestat un dezinteres total în a lămuri situaţia de fapt, în sensul de a lămurii dacă împrejurările invocate de recurentă, care au generat prejudiciul, sunt reale.

50. Aceasta a reţinut doar că reclamanta ar fi invocat o modificare a condiţiilor tehnico-economice, însă nu a analizat dacă o astfel de împrejurare a survenit şi care au fost consecinţele din perspectiva necesităţii de renegociere a contractului.

51. De asemenea, instanţa de apel a reţinut că intimata-pârâtă şi-ar fi îndeplinit obligaţia de negociere prin faptul că ar fi participat la anumite negocieri şi ar fi propus un preţ majorat, faţă de cel convenit în 2009, însă nu a cercetat raportul dintre preţul propus şi preţul energiei la momentul respectiv precum şi impactul pe costuri în condiţiile în care reclamanta ar fi livrat acea cantitate foarte mare de energie.

52. S-a mai susţinut că instanţa de apel nu a analizat condiţia prejudiciului, considerând că, în lipsa dovedirii unei fapte ilicite, nu mai este necesară verificarea îndeplinirii celorlalte condiţii ale răspunderii civile contractuale.

53. S-a concluzionat că instanţa de apel a pronunţat o soluţie fără a realiza o cercetare a existenţei sau inexistenţei dezechilibrului contractual invocat de reclamantă şi a împrejurărilor care au generat un astfel de echilibru.

54. S-a mai invocat faptul că decizia recurată ar fi fost dată cu încălcarea normelor de drept material aplicabile în speţă, respectiv cu încălcarea principiilor de interpretare a contractelor.

55. În opinia recurentei, instanţa de apel a apreciat că părţile ar fi stabilit un plafon pentru orice modificare ulterioară a elementelor contractului, în sensul că singura posibilitate de ajustare a preţului aferent energiei era cea prevăzută prin art. 5 din Actul adiţional nr. x, adică prin aplicarea unui coeficient mai mic sau egal cu coeficientul ţintă de inflaţie stabilit de BNR, dar nu mai mare de 3,5% anual, or, părţile nu au înlăturat obligaţia de renegociere a contractului, cum de altfel, a reţinut şi instanţa de apel la altă filă din considerente, ci au prevăzut doar o echilibrare obişnuită, în raport de rata inflaţiei, pentru a nu fi afectată reclamanta de devalorizarea în raport de rata inflaţiei.

56. De esenţa impreviziunii este tocmai faptul că părţile nu o pot anticipa în concret şi, din această cauză, este dificil să reglementeze în contract, a priori, acele elemente concrete care să asigure reechilibrarea acestora.

57. S-a concluzionat că raţionamentul instanţei de apel, referitor la faptul că, începând cu data de 1 ianuarie 2011, părţile ar fi convenit excluderea posibilităţii de renegociere a contractului, prin efectul limitării la 3,5% anual, prevăzută de art. 5 din Actul adiţional nr. x, încalcă regulile şi principiile de interpretare a contractelor prevăzute de art. 977 şi următoarele C. civ. 1864.

58. Voinţa reală a părţilor rezultă din chiar prevederile actului adiţional nr. x din 20 decembrie 2010, prin care acestea au agreat o creştere de la 120 la 130 RON/MWh, adică cu peste 8,5% a preţului de vânzare a energiei electrice pentru anul 2011, estimând costuri de producţie extrem de mari.

59. Acest fapt demonstrează că reprezentarea părţilor nu a fost în sensul invocat de instanţa de apel, anume în sensul că acestea ar fi convenit o majorare de maxim 3,5% pentru toată perioada cuprinsă între 2010-1018.

60. Potrivit voinţei reale a părţilor exprimată prin art. 10 lit. c) din contract, acestea au convenit să renegocieze adaptarea contractului sau încheierea unui contract nou, or, în speţa de faţă, s-a întâmplat acest lucru, adică părţile mai întâi au încercat să renegocieze contractul, iar apoi, prin administratorul judiciar, a denunţat contractul întrucât negocierile au eşuat.

61. Recurenta-reclamantă susţine că prejudiciile au fost înregistrate de recurenta-reclamantă, tocmai pe perioada derulării negocierilor, până când a fost clar că nu se poate ajunge la o soluţie de reechilibrare.

62. Instanţa de apel nu a avut în vedere faptul că pe parcursul negocierilor pârâta a făcut presiuni pentru livrarea în continuare a energiei, împrejurare ce a determinat acumularea prejudiciului.

63. Obligaţia de negociere, respectiv de echilibrarea contractului stabilită prin art. 10 din contract, subzista în continuare, astfel încât dacă părţile au renegociat contractul dar nu a ajuns la un acord, ar fi fost necesar ca instanţa de apel să verifice şi motivele pentru care nu s-a ajuns la un acord şi dacă partea avantajată nu a avut o atitudine necorespunzătoare, care a generat sau mărit prejudiciul.

64. Dată fiind natura contractului, este evident că o clauză prin care părţile au convenit să modifice condiţiile contractuale atunci când au loc modificări ale împrejurărilor avute în vedere la momentul încheierii contractului cadru, se potriveşte mai bine cu natura contractului cadru, decât cu o clauză prin care părţile ar fi plafonat preţul sau cantităţile ce urmau a fi livrate.

65. S-a mai susţinut de către recurenta-reclamantă că în raporturile născute între părţi în baza contractului nr. xCE a survenit un dezechilibru substanţial, determinat de factori atât de natură legislativă - intrarea în vigoare a H.G. nr. 1202/2010, cât şi de modificări de ordin tehnico-economic, ambele categorii de împrejurări circumscriindu-se ipotezelor stabilite în art. 8 şi respectiv art. 10 din contract, aceste împrejurări născând în sarcina pârâtei obligaţia de a proceda la adaptarea elementelor convenţiei.

66. Contrar raţionamentului instanţei de apel, reclamanta-pârâtă nu a făcut o favoare recurentei-reclamante atunci când a acceptat modificarea preţului de la finele anului 2010 cu mai mult de 3,5%, dar şi-a încălcat obligaţiile la finele anului 2011 şi începutul anului 2012, când, deşi a participat la negocieri, propunerile sale nu erau apte să genereze o reechilibrare a contractului.

67. În mod greşit a reţinut instanţa de apel că intimata-pârâtă a acţionat în aceste negocieri cu intenţia de a se obliga şi a formulat oferte cu bună-credinţă, deoarece, din documentele depuse la dosar, rezultă că ofertele avansate de aceasta în timpul negocierilor, erau imposibil de acceptat, fiind formulate cu rea-credinţă, tocmai pentru a se putea susţine ulterior că intimata-pârâtă şi-a îndeplinit obligaţia de negociere, mai ales că ofertele de preţ nu acopereau nici măcar costul de producţie şi nu ţineau cont de dificultăţile reclamantei de a produce energia respectivă.

68. În sprijinul susţinerilor sale recurenta-reclamantă a invocat starea de fapt din perioada respectivă cu privire la capacitatea de a produce energie electrică şi de a o livra în sistem, invocând şi diverse expertize tehnice, imputând intimatei-pârâte faptul că a negat existenţa forţei majore, deşi aceasta a fost confirmată de autorităţile competente.

69. S-a mai apreciat că modul în care intimata-pârâtă a desfăşurat negocierile, nu poate constitui negociere cu bună-credinţă.

70. Prin soluţia pronunţată, instanţa de apel a încălcat însuşi fundamentul răspunderii civile contractuale, deoarece aceasta nu a fost chemată să oblige pe intimata-pârâtă să accepte ofertele reclamantei-recurente transmise pe parcursul derulării negocierilor, ci să verifice dacă a participat la negocieri cu bună credinţă şi a avansat propuneri apte să ducă la reechilibrarea contratelor dintre părţi,or, răspunderea contractuală a intimatei-pârâte, prin obligarea acesteia la despăgubiri, ar fi trebuit atrasă pentru ca aceasta nu a negociat cu bună-credinţă.

G. Apărările formulate de intimata-pârâtă.

71. La data de 27 iulie 2018 intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L a depus la dosarul cauzei o întâmpinare prin care a solicitat anularea recursului, sau, după caz, respingerea acestuia ca neîntemeiat.

72. S-a susţinut că motivele de recurs reprezintă o reluare a discuţiilor pe fondul pricinii, ceea ce nu este posibil în calea extraordinară a recursului, criticile susţinute referindu-se la aspectele de fapt ale pricinii.

73. Şi în cererea de recurs se invocă, omisso medio, pretinsa încălcarea a prevederilor art. 10 din Contractul nr. xCE, deşi această încălcare nu a fost invocată în faţa primei instanţe când a avut loc stabilirea cadrului procesual.

74. Pe fondul pricinii s-a arătat că recurenta-reclamantă a invocat o pretinsă încălcare a dispoziţiilor art. 8 din Contractul nr. xCE, care nu mai era în vigoare în anul 2010, iar ulterior, a fost invocat ca motiv al acţiunii şi o aşa-zisă teorie a impreviziunii, fără a se indica în ce ar consta aceasta şi care ar fi suportul său legal, în condiţiile în care contractul încheiat între părţi era supus prevederilor vechiul C. civ., care nu recunoştea efectele juridice ale impreviziunii.

75. În mod legal a reţinut instanţa de apel, că nu există nicio faptă ilicită, rezultată din pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 8 din contract, dar şi că, prin actul adiţional nr. x pârâta a negociat şi acceptat o nouă majorare a preţului contractual, deşi prin contract nu mai aveau o asemenea obligaţie.

76. În cauză nu sunt incidente prevederile art. 10 din contract, mai ales că, în speţă, contractul nu a fost reziliat, ci denunţat de Hidroelectrica, aceasta neinvocând modificări de natură tehnico-economică, ci doar intrarea în vigoare a H.G. nr. 1202/2010.

H. Răspunsul la întâmpinare formulat de recurenta-reclamantă.

77. La data de 20 august 2018, recurenta-reclamantă a depus la dosarul cauzei o întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului, iar pe fondul cauzei înlăturarea argumentelor intimatei-pârâte, cu consecinţa admiterii recursului.

78. Prin încheierea din 21 septembrie 2018, a fost respinsă cererea formulată de recurenta-reclamantă cu privire la reexaminarea taxei judiciare de timbru.

I. Considerentele instanţei de recurs.

79. La data de 15 noiembrie 2018, magistratul asistent desemnat a întocmit raportul asupra recursului, iar prin încheierea din 6 decembrie 2018, s-a dispus comunicarea acestuia.

80. După depunerea punctelor de vedere asupra raportului, prin încheierea din 28 februarie 2019, a fost admis, în principiu, recursul declarat de reclamanta-recurentă.

81. Critica privind nulitatea recursului, legat de faptul că nici unul dintre motivele de recurs nu poate fi încadrat între cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu poate fi primită, cât timp, prin încheierea din 28 februarie 2019 a fost admis, în principiu, recursul declarat de reclamanta-pârâtă, instanţa de recurs apreciind că, cel puţin formal, criticile formulate pot fi încadrate în prevederile legal mai sus menţionate.

82. Analizând decizia recurată, precum şi încheierea din 8 decembrie 2017 a instanţei de apel, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte, va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva acestora, pentru următoarele considerente:

83. Decizia recurată nu încalcă limitele casării.

Prin decizia nr. 1778 din 27 octombrie 2016 a ICCJ, secţia a II-a civilă, prin care a fost casată decizia instanţei de apel pronunţată în primul ciclu procesual, s-a indicat instanţei de apel să analizeze cererea de chemare în judecată şi din perspectiva aplicabilităţii art. 10 din contractul încheiat între părţi şi nu doar din perspectiva prevederilor art. 8 din respectivul contract.

Din acest punct de vedere nu se poate reţine nici susţinerea intimatei-pârâte cum că analiza cererii de chemare în judecată s-ar fi făcut omisso medio, raportat la aplicabilitatea art. 10 din contract.

84. Din analiza considerentelor deciziei recurate, rezultă că instanţa de apel a analizat cererea de chemare în judecată şi din perspectiva art. 10 din contract, aceste considerente găsindu-se la pag. 8 şi 9 ale hotărârii, respectiv la fila x verso şi la fila x faţă.

85. Instanţa de apel a analizat cererea de chemare în judecată din perspectiva prevederilor contractuale, inclusiv din perspectiva prevederilor art. 10 din contract, aşa cum a indicat Înalta Curte prin decizia de casare, concluzionând că nu se impune efectuarea unei expertize contabile, hotărâre care este legală, deoarece în contabilitatea unei societăţi comerciale, cum este şi recurenta-pârâtă, se reflectă elementele patrimoniale ale acestei societăţi, iar nu condiţiile tehnico-economice din domeniul producerii energiei electrice, astfel încât această expertiză nu se impunea a fi efectuată.

În altă ordine de idei, în mod corect, a analizat instanţa de apel decizia recurată, din perspectiva răspunderii contractuale civile, iar nu din perspectiva teoriei impreviziunii, care nu era acceptată în condiţiile vechiul C. civ.

86. De altfel, expertul contabil nici nu ar fi putut să verifice ceea ce pretinde recurenta-reclamantă, iar instanţa de apel nu se putea substitui părţilor şi să verifice dacă ofertele formulate în timpul negocierilor din 2011 - 2012 erau apte să determine reechilibrarea prestaţiilor, ori să genereze pierderi pentru anumită parte sau să verifice dacă recurenta-reclamantă a suferit un prejudiciu prin faptul că ar fi fost obligată să livreze energie electrică în pierdere, pentru că doar părţile contractante aveau posibilitatea să negocieze, iar vânzătorul avea dreptul să rezilieze contractul, cu un preaviz de 30 de zile, potrivit art. 10 alin. (1) lit. c) din contract, în cazul în care cumpărătorul refuza să încheie un contract nou ori să reactualizeze contractul existent.

Susţinerea recurentei-reclamante este mai degrabă în sensul că instanţa de apel trebuia să aibă un comportament de analist economic, care să aibă grijă de interesele societăţii reclamante, or, acest comportament trebuia să-l aibă organele de conducere ale acestei societăţi ce funcţionau la data purtării negocierilor respective, sens în care poate ar trebui avută în vedere o eventuală răspundere patrimonială a administratorilor din acea perioadă pentru prejudiciul încercat de reclamantă.

87. Nu se poate reţine susţinerea reclamantei-recurente că ar fi fost obligată să livreze energie electrică în pierdere, pârâta-intimată având doar obligaţia de a negocia cu reclamanta, fapt ce s-a şi petrecut, aşa după cum, în mod corect, a reţinut şi instanţa de apel, aceasta neputând fi obligată să accepte toate măririle de preţ solicitate de vânzător, cu toate că prin actul nr. 5 din 20 decembrie 2010, a acceptat o mărire de preţ în ce priveşte energia electrică ce urma a fi livrată în cursul anului 2011.

88. Recurenta-reclamantă a susţinut în mod constant că instanţa de apel nu a analizat modificările condiţiilor tehnico-economice şi care au fost consecinţele acestor modificări din perspectiva necesităţii de renegociere a contractului, precum şi faptul că nu a cercetat raportul dintre preţul propus şi preţul energiei la momentul negocierilor, ca şi cum una dintre părţi ar putea fi obligată să accepte condiţiile contractuale impuse de cealaltă parte, or, singura obligaţie asumată, cu privire la aceste aspecte, era aceea de a renegocia clauzele contractuale, iar în măsura în care vânzătorul nu accepta noile condiţii, avea posibilitatea să rezilieze contractul, or, conducerea administrativă a recurentei-reclamante de la acea dată, nu a procedat în sensul acesta, ci a preferat să livreze energie electrică în condiţii dezavantajoase pentru propria societate, cea ce, cel mai probabil, a condus şi la intrarea în insolvenţă.

89. Multe dintre argumentele recurentei-reclamante, vizează starea de fapt iar nu nelegalitatea deciziei recurate, chiar şi atunci când se susţine că instanţa de apel a dat o soluţie cu încălcarea regulilor şi principiilor de interpretare a contractelor, reguli prevăzute de art. 977 şi următoarele din C. civ.

90. În realitate, aşa după cum s-a arătat şi mai sus, se încearcă a se induce instanţei credinţa că intimata-pârâtă avea mai degrabă obligaţia de a accepta creşterile de preţ solicitate de recurenta-reclamantă, invocându-se o aşa-zisă rea-credinţă a pârâtei în ducerea negocierilor, afirmându-se chiar că reclamanta ar fi cedat presiunilor făcute de pârâtă pentru livrarea în continuare a energiei electrice, când în realitate, aşa după cum a reţinut şi instanţa de apel, iar în motivele de recurs, chiar recurenta-pârâtă afirmă, conform celor reţinute la paragraful 60, potrivit voinţei reale a părţilor, exprimată la art. 10 lit. c) din Contract, acestea au convenit să renegocieze adaptarea contractului sau încheierea unui contract nou, în caz contrar, vânzătorul având posibilitatea de a rezilia contractul, or, în speţa de faţă părţile au renegociat adaptarea contractului, însă nu au ajuns la nici un acord, însă, apoi, vânzătorul nu a procedat la rezilierea contractului, prin administratorul social, ci abia administratorul judiciar, după intrarea în insolvenţă a denunţat contractul, însă în temeiul legii insolvenţei.

91. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul împotriva încheierii din 8 decembrie 2017 şi a deciziei civile nr. 670 din 23 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva încheierii din 8 decembrie 2017 şi a deciziei civile nr. 670 din 23 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2019.