Unjust enrichment claim against attorneys: late-filed cassation appeal inadmissible despite repunetion request

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 4 decembrie 2012, reclamantul MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI (MECTS) a solicitat obligarea pârâtei S.C.A. A. la plata sumei de 929.058,99 RON, pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză .

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetentei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, solicitând declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia Civilă, faţă de temeiul de drept al cererii deduse judecăţii.

Prin sentinţa civilă nr. 647 din 12 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia de necompetentă materială a Curţii de Apel Bucureşti şi a fost declinată cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia Civilă, reţinându-se că raportul juridic dedus judecăţii este unul de drept civil, întemeiat pe dispoziţiile C. civ. privitoare la îmbogăţirea fără justă cauză.

Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Comercială dosarul a fost înregistrat la 27 februarie 2013.

B. a formulat întâmpinare pentru A., la data de 28 martie 2013, arătând că A. s-a desfiinţat.

S-a invocat excepţia prematurităţii introducerii acţiunii raportat la dispoziţiile Legii nr. 51/1995 privind statutul profesiei de avocat, şi excepţia inadmisibilităţii, raportat la principiile care guvernează îmbogăţirea fără justă cauză în sistemul vechiul C. civ., respectiv principiul subsidiarităţii îmbogăţirii fără justă cauză, arătându-se că reclamantul are posibilitatea contestaţiei la executare ca mijloc procesual prevăzut de lege, conform art. 399 şi următoarele C. proc. civ. putând să solicite anularea executării şi întoarcerea executării silite.

Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

La data de 28 martie 2013, reclamantul a formulat note de şedinţă arătând că sunt îndeplinite condiţiile îmbogăţirii fără just temei, iar la 24 aprilie 2013 a depus o precizare în sensul că nu îşi întemeiază acţiunea pe plată nedatorată.

Faţă de desfiinţarea A., reclamantul a arătat că înţelege să cheme în judecată în calitate de pârâţi pe C. şi B..

La termenul din data de 23 mai 2013 instanţa a luat act de precizarea cererii şi a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâte a avocaţilor titulari, respectiv C. şi B..

Pârâta C. a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 6303 din 24 octombrie 2013, pronunţată în dosarul nr. x/2013 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Comercială a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor B. şi D., a respins excepţia prematurităţii cererii, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 252 din 16 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 3897 din 5 decembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de reclamantul MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE împotriva deciziei civile nr. 252 din 16 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, decizia fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În motivarea deciziei de casare, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că instanţa de apel nu a înlăturat susţinerile apelantului şi nici nu a explicat raţionamentul juridic adoptat. Totodată, s-a apreciat că instanţa, în rejudecare, va stabili dacă, în circumstanţele concrete ale cauzei, reclamantul avea sau nu la îndemână o actio de in rem verso, plecând de la premisa că, în raport de data la care s-a realizat controlul Curţii de Conturi, când reclamantul a cunoscut întinderea pagubei, executarea silită era deja săvârşită, ceea ce pune în discuţie posibilitatea acestuia de mai apela la contestaţia la executare.

În rejudecarea apelului, prin decizia civilă nr. 914A/2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 6303 din 24 octombrie 2013, pronunţată în dosarul nr. x/2013 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Comercială, fiind anulată în parte sentinţa atacată cu privire la excepţia inadmisibilităţii.

Recursul declarat împotriva acestei decizii a fost constatat nul prin decizia nr. 929 din 24 mai 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În rejudecarea cererii de chemare în judecată de către Tribunalul Bucureşti, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2013, iar prin sentinţa civilă nr. 8082 din 21 decembrie 2016, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE (în continuare MEN), solicitând admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate iar pe fond admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia nr. 733 din 29 martie 2018 a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul reclamant MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE solicitând admiterea recursului, anularea deciziei atacate şi pe fond admiterea cererii de chemare în judecată şi obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 929.058,99 RON.

Recurentul a solicitat repunerea în termen în temeiul art. 103 C. proc. civ.

În susţinerea acestei cereri recurentul arată că în speţa dedusă judecăţii, la momentul comunicării hotărârii, persoana căreia i-a fost repartizată comunicarea deciziei atacate a intrat în concediu de odihnă, fiind plecat din ţară. Ulterior, consilierul juridic s-a detaşat pentru 9 luni la Ministerul de Justiţie.

Conducerea Direcţiei Generale Juridic a aflat despre faptul că nu a fost formulată calea de atac a recursului în data de 3 aprilie 2019 când auditorii publici externi de Curtea de Conturi a României au solicitat recurentului, în vederea efectuării acţiunii de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 17 din 27 august 2018.

Consideră recurentul că, sub acest aspect, sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 103 alin. (2) C. proc. civ. respectiv, "actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării" motiv pentru care solicită admiterea repunerii în termenul de formulare a cererii de recurs.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de repunere în termen şi respingerea recursului, ca tardiv declarat.

Examinând cererea de repunere în termen, Înalta Curte constată următoarele.

Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.

Situaţia invocată de recurent în susţinerea cererii nu relevă existenţa vreunei împrejurări mai presus de voinţa care să o fi împiedicat să formuleze recursul în termenul procedural reglementat de art. 301 C. proc. civ., ţinând cont şi de faptul că în cauză recursul a fost declarat după aproape un an de la comunicarea deciziei atacate.

În contextul arătat, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului şi, în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ. va lua în examinare excepţia tardivităţii declarării recursului.

Potrivit art. 301 C. proc. civ., "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel…". Din dispoziţiile citate mai sus rezultă că pentru exerciţiul căii extraordinare de atac a recursului s-a instituit un termen legal de 15 zile, care reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia, partea îndreptăţită se poate adresa instanţei.

În speţă a fost atacată cu recurs decizia civilă nr. 733 din 29 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, care i-a fost comunicată recurentului la data de 26 aprilie 2018, iar recursul a fost depus la data de 9 aprilie 2019.

Revenind la prevederile art. 301 C. proc. civ. prin care se impune respectarea acestui termen pentru asigurarea disciplinei procesuale se observă că de la data comunicării deciziei stabilită ca moment de la care încep să curgă cele 15 zile stabilite, depunerea recursului s-a făcut cu depăşirea intervalului de timp prevăzut de lege.

Având în vedere că termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi efectiv, ci stimularea activităţii procesuale a părţilor prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor, se va reţine că recursul astfel formulat de reclamantul MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE încalcă prevederile art. 301 C. proc. civ.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte urmează să respingă cererea de repunere în termen şi să respingă recursul formulat de recurentul-reclamant MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE, ca fiind tardiv declarat.

Totodată, constatând îndeplinite cerinţele art. 274 C. proc. civ., va obliga recurentul să plătească intimatei-pârâte D. suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen, formulată de recurent în temeiul art. 103 C. proc. civ.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE împotriva deciziei civile nr. 733/2018 din 29 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca tardiv declarat.

Obligă recurentul să plătească intimatei-pârâte D. suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 19 septembrie 2019.