Negative conflict of jurisdiction over construction sub-contract enforcement: place of performance clause as basis for alternative territorial competence

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la 16 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 30.812 RON, în temeiul contractului de subantrepriză din 1 februarie 2018, precum şi a daunelor-interese moratorii de 0,01% pe zi de întârziere, începând cu 30 septembrie 2018 şi până la plata integrală a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1270 alin. (1), art. 1350 alin. (1), art. 1523 alin. (1) lit. d) şi art. 1535 C. civ., art. 1014-1025 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la 7 martie 2019, pârâta B. S.R.L. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa.

Prin sentinţa civilă nr. 2862 din 13 martie 2019, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Constanţa a evocat dispoziţiile art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 3 şi art. 1016 C. proc. civ., după care a reţinut că din actele aflate la dosar rezultă că părţile nu au stabilit în mod expres locul executării contractului.

Aceeaşi judecătorie a constatat că, deşi contractul are ca obiect executarea de către reclamantă a lucrărilor de placare cu polistiren, execuţie masa spaclu, execuţie tencuială în şantierul Năvodari, acesta nu a fost stabilit în mod expres ca şi loc al executării contractului, ci doar ca obiect al contractului.

Judecătoria Constanţa a mai reţinut că în contractul dedus judecăţii trebuia să se menţioneze în mod expres că locul executării obligaţiilor contractuale este în Năvodari, strada x 86, judeţul Constanţa, zona Mamaia Nord sau orice altă locaţie.

Reţinând că nu sunt întrunite cerinţele art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., aceeaşi judecătorie a apreciat că devin incidente dispoziţiile art. 107 din acelaşi act normativ.

Constatând că sediul pârâtei este în Bucureşti, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 2874/2019 din 16 mai 2018, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a constatat că părţile au încheiat contractul de subantrepriză din 1 februarie 2018, prin care reclamanta şi-a asumat obligaţia de executare a lucrărilor de construcţii în şantierul Năvodari, strada x 86, judeţul Constanţa, zona Mamaia Nord, iar pârâtă şi-a asumat obligaţia de a plăti preţul lucrărilor.

După ce a evocat dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., aceeaşi judecătorie a reţinut că din cuprinsul contractului dedus judecăţii rezultă că locul executării obligaţiei de a finaliza lucrările de construcţii şi a obligaţiei de plată a preţului a fost stabilit de părţi ca fiind în circumscripţia Judecătoriei Constanţa.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a apreciat că menţionarea în contract a locului de executare a obligaţiilor determină incidenţa art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.. De altfel, aceeaşi instanţa a reţinut că prevederile contractuale agreate de părţi nu pot fi interpretate numai prin raportare la obiectul contractului, întrucât nu aceasta a fost intenţia lor.

Reţinând că este incident un caz de competenţă teritorială alternativă şi că reclamanta şi-a exprimat opţiunea, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a apreciat că instanţa aleasă de aceasta, respectiv Judecătoria Constanţa, este competentă teritorial să soluţioneze cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 14 iunie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Constanţa şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Litigiul are ca obiect obligarea pârâtei, pe calea ordonanţei de plată, la achitarea sumei de 30.812 RON, în temeiul contractului de subantrepriză din 1 februarie 2018.

Potrivit art. 1016 C. proc. civ., "dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1.015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă".

Astfel, cererea prin care se tinde la valorificarea unei creanţe în procedura ordonanţei de plată se soluţionează de instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

Potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., "în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract".

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune în executarea contractului de subantrepriză din 1 februarie 2018.

În cuprinsul clauzei de la pct. 2.1.1 din contractul de subantrepriză din 1 februarie 2018 s-a menţionat că subantreprenorul va executa lucrările în şantierul Năvodari, strada x 86, judeţul Constanţa, zona Mamaia Nord.

Aşadar, locul executării obligaţiilor contractuale este specificat în cuprinsul contractului dedus judecăţii.

În aceste condiţii, devine incident art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care instituie un caz de competenţă teritorială alternativă în favoarea instanţei locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, inclusiv în cazul cererilor privind executarea unui contract.

Având în vedere că reclamanta are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, conform art. 116 C. proc. civ., iar aceasta a sesizat instanţa de la locul executării contractului, rezultă că Judecătoriei Constanţa îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 şi art. 116, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2019.