Negative jurisdiction conflict resolved: salary dispute assigned to Mehedinți Tribunal.

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la 25 aprilie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. i-a chemat în judecată pe pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să-i oblige pe pârâţi la plata către reclamant a salariului de bază şi a celorlalte drepturi aferente, raportat la o valoare a salariului de bază în cuantum de 6.150 RON, corespunzătoare indicelui de salarizare de 1,93, pentru perioada cuprinsă între 1 decembrie 2018 şi 28 februarie 2019, pentru o vechime în specialitate de 6 luni-5 ani şi, ulterior, raportat la o valoare a salariului de bază în cuantum de 6.258 RON, corespunzătoare indicelui de salarizare de 1,96, începând cu 1 martie 2019, pentru o vechime în specialitate 5 ani-10 ani şi pentru viitor;

2. să-i oblige pe pârâţi la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care era reclamantul îndreptăţit şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare şi până la data plăţii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 287/2018 şi Legii nr. 153/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 913 din 4 iunie 2019, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Caraş-Severin a constatat că reclamantul ocupă funcţia de grefier arhivar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa, iar pârâţii chemaţi în judecată sunt Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

Acelaşi tribunal a reţinut că art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă teritorială exclusivă.

Conform acestei dispoziţii, dacă un grefier care îşi desfăşoară activitatea la un parchet de pe lângă o instanţă inferioară celei competente să judece cauza are calitatea de reclamant sau pârât într-o cauză de competenţa acelei instanţe, aceasta devine necompetentă să judece pricina.

În aceste condiţii, cauza va fi soluţionată de o altă instanţă de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa sesizată iniţial, reclamantul având obligaţia de a sesiza această din urmă instanţă.

Având în vedere că reclamantul ocupă funcţia de grefier arhivar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa, iar printre pârâţi figurează şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, acelaşi tribunal a apreciat că devin incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., care exclud competenţa sa de soluţionare a cauzei.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130 alin. (2), raportat la art. 127 C. proc. civ., Tribunalul Caraş-Severin a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa nr. 343/2019 din 9 iulie 2019, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Mehedinţi a constatat că reclamantul A. este angajat ca grefier arhivar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa.

Acelaşi tribunal a reţinut că art. 127 alin. (1) C. proc. civ. face referire la calitatea grefierului de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia. Or, prezenta cauza vizează un litigiu de muncă, care nu este de competenţa materială a judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială se află unitatea de parchet în care îşi desfăşoară activitatea reclamantul.

Tribunalul Mehedinţi a evocat paragraful nr. 81 din cuprinsul deciziei în interesul legii nr. 7/2016, conform căruia sintagma utilizată în art. 127 alin. (3) C. proc. civ. "se aplică în mod corespunzător" trebuie înţeleasă ca referindu-se la desfăşurarea activităţii în cadrul unei unităţi de parchet ce funcţionează pe lângă instanţa arătată la alin. (1), indiferent dacă este vorba despre un procuror sau un grefier.

Reţinând că judecătoria nu este competentă material să soluţioneze conflictele de muncă, acelaşi tribunal a reţinut că nu este aplicabil art. 127 C. proc. civ.

Prin urmare, Tribunalul Mehedinţi a apreciat că nu este competent teritorial să soluţioneze cauza, motiv pentru care a declinat-o în favoarea Tribunalului Caraş-Severin.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 19 august 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Caraş-Severin şi Tribunalul Mehedinţi - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Totodată, conform art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz", iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Pornind de la aceste de lege, instanţa supremă reţine că reclamantul deţine funcţia de grefier arhivar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa, iar pârâţii chemaţi în judecată sunt Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

Având în vedere că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. sunt aplicabile atât în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, cât şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, rezultă că atunci când parchetul de pe lângă instanţa competentă, potrivit legii, are calitatea de parte în proces devine incident unul dintre cazurile de competenţă teritorială facultativă.

În aceste condiţii, sesizarea Tribunalului Caraş-Severin de către reclamantul grefier s-a făcut cu nerespectarea art. 127 alin. (1), raportat la alin. (2)1 şi 3 C. proc. civ., întrucât calitatea de pârât a Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin exclude competenţa de soluţionare a cauzei de către această instanţă.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Curtea de Apel Craiova, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Mehedinţi, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Timişoara, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Caraş-Severin, rezultă că Tribunalul Mehedinţi este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1), (2)1 şi 3, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 septembrie 2019.