Negative jurisdictional conflict: forfeiture of right to plead relative territorial incompetence due to late filing of answer

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la 26 iulie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Administraţia Domeniului Public Satu Mare a solicitat obligarea pârâtei A. la plata sumei de 240 RON, reprezentând contravaloarea tarifului de penalizare ca urmare a abaterilor reţinute în sarcina pârâtei de către angajaţii reclamantei, potrivit notelor de control seria x din 10 noiembrie 2014 şi seria x din 19 noiembrie 2014, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile din Legea nr. 134/2010, H.C.L. Satu Mare nr. 10/2014, 149/2012 şi 256/2011, Legea nr. 287/2009, O.G. nr. 13/2011, art. 451 şi art. 453 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 4276/2018 din 5 decembrie 2018, Judecătoria Satu Mare a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Satu Mare a reţinut că art. 107 C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă de ordine privată.

De asemenea, aceeaşi judecătorie a reţinut că pârâta a invocat, în mod legal, prin întâmpinare, excepţia necompetenţei teritoriale, prin raportare la domiciliul său, aflat în Baia Mare.

Prin urmare, în temeiul art. 130 alin. (3), raportat la art. 132 C. proc. civ., Judecătoria Satu Mare a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare la 27 decembrie 2018, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 5147/2019 din 8 mai 2019, Judecătoria Baia Mare a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Baia Mare a reţinut că excepţia de necompetenţă teritorială reglementată de art. 107 C. proc. civ. este de ordine privată.

După evocarea dispoziţiilor art. 130 alin. (4) şi art. 201 alin. (1) C. proc. civ., aceeaşi judecătorie a constatat că excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinarea depusă în termenul legal de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată.

Or, în prezentul dosar, cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtei la 20 septembrie 2018, astfel încât termenul de depunere a întâmpinării s-a împlinit la 16 octombrie 2018.

În aceste condiţii, Judecătoria Baia Mare a constatat că depunerea întâmpinării la 14 noiembrie 2018 s-a făcut cu depăşirea termenului legal de 25 zile.

Aceeaşi judecătorie a apreciat că litigiul este de competenţa Judecătoriei Satu Mare deoarece excepţia de necompetenţă teritorială a fost pusă în discuţie şi admisă în mod greşit, înainte ca instanţa sesizată iniţial să se pronunţe cu privire la cererea de repunere în termenul de formulare a întâmpinării.

În aceste condiţii, Judecătoria Baia Mare a conchis că Judecătoria Satu Mare a rămas competenţă să soluţioneze cauza, ca urmare a neinvocării în termenul legal a excepţiei necompetenţei teritoriale de ordine privată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 3 iunie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Satu Mare şi Judecătoria Baia Mare - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Acţiunea are ca obiect obligarea pârâtei A. la plata sumei de 240 RON, reprezentând contravaloarea tarifului de penalizare ca urmare a abaterilor imputate acesteia.

Aşadar, reclamanta a dedus judecăţii o acţiune în pretenţii, întemeiată pe dreptul comun.

Dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc competenţa teritorială de drept comun în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Dat fiind că art. 126 alin. (1) C. proc. civ. permite părţilor ca, în anumite condiţii, să aleagă o altă instanţă decât cea de la domiciliul sau sediul pârâtului, rezultă că dispoziţiile art. 107 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc un caz de competenţă teritorială relativă. Or, competenţa teritorială relativă este una de ordine privată, conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la momentul procesual până la care partea îndreptăţită poate invoca încălcarea competenţei teritoriale relative, art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Totodată, art. 208 alin. (2) C. proc. civ. prevede că nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de art. 201 alin. (1) C. proc. civ. atrage decăderea pârâtului din dreptul de a invoca excepţiile de ordine privată, deci şi excepţia necompetenţei teritoriale relative.

Prin raportare la aceste texte de lege, Înalta Curte constată că instanţa sesizată iniţial a comunicat pârâtei cererea de chemare în judecată la 20 septembrie 2018.

Cum termenul de depunere a întâmpinării s-a împlinit la 16 octombrie 2018, rezultă că depunerea întâmpinării la 14 noiembrie 2018, prin care a fost invocată excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată, s-a făcut cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 201 alin. (1) C. proc. civ.

În aceste condiţii, instanţa sesizată iniţial trebuia să dea eficienţă dispoziţiilor art. 208 alin. (2) C. proc. civ., în sensul de a constata că pârâta era decăzută din dreptul de a mai invoca excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată.

Prin urmare, neinvocarea de către pârâtă a excepţiei necompetenţei teritoriale de ordine privată în termenul legal a condus la acoperirea eventualelor neregularităţi privitoare la competenţa instanţei sesizate iniţial, Judecătoria Satu Mare rămânând astfel competentă să soluţioneze cauza.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) şi art. 208 alin. (2), raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 septembrie 2019.