Negative jurisdictional conflict over consumer domicile in abusive credit clause litigation

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la 14 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. au chemat-o în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţă:

1. să constate caracterul abuziv al clauzelor stipulate la art. 3 pct. 3.1, 3.11, 3.12, 3.14, 3.2 şi art. 4 pct. 4.1 din contractul de credit nr. x din 15 septembrie 2008 şi la art. 1, art. 1.6 şi art. 3 din actul adiţional nr. x din 18 august 2011;

2. să dispună stabilizarea cursului de schimb valutar CHF-LEU la valoarea cursului de la data încheierii contractului de credit, care să se aplice pe toată perioada contractuală;

3. să dispună denominarea creditului în moneda naţională;

4. s-o oblige pe pârâtă la recalcularea debitului principal şi a dobânzilor ca urmare a desfiinţării clauzelor contestate şi la refacerea graficului de rambursare a creditului;

5. s-o oblige pe pârâtă la restituirea sumelor percepute în temeiul clauzelor contestate, cu dobânda legală de la perceperii acestora;

6. s-o oblige pe pârâtă la plata de cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000, C. civ. din 1864, Legea nr. 190/1999, Legea nr. 294/2004, O.U.G. nr. 50/2010 şi O.G. nr. 21/1992.

Prin sentinţa civilă nr. 3367 din 10 mai 2018, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. x/2018.

Prin sentinţa nr. 121 din 29 octombrie 2018, Tribunalul Gorj a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Gorj a reţinut că din copiile cărţilor de identitate ale reclamanţilor rezultă că domiciliul formal al acestora este în Târgu Jiu, însă din probele administrate rezultă că domiciliul real al acestora este în Bucureşti.

În continuare, acelaşi tribunal a reţinut că, la 18 august 2017, au fost eliberate cărţile de identitate ale reclamanţilor, iar cererea de chemare în judecată a fost comunicată Judecătoriei Târgu Jiu la 13 septembrie 2017.

Din răspunsurile reclamanţilor la interogatoriu reiese că aceştia locuiesc efectiv de mai mult timp în imobilul din Bucureşti, aflat în proprietatea lor, spre deosebire de cel din Târgu Jiu, care este închiriat, iar copiii lor sunt înscrişi la şcoli din Bucureşti, localitate în care şi locuiesc efectiv.

În aceste condiţii, acelaşi tribunal a apreciat că domiciliul real şi efectiv al reclamanţilor este în Bucureşti, aceştia stabilindu-şi domiciliul, în mod formal, în Târgu Jiu.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 129-132 C. proc. civ., Tribunalul Gorj a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 400 din 15 februarie 2019, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti a evocat dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 şi art. 116 C. proc. civ., după care a reţinut că, în prezentul litigiu, competenţa teritorială revine Tribunalului Gorj, în a cărui circumscripţie teritorială se află domiciliul reclamanţilor.

Acelaşi tribunalul a apreciat că stabilirea domiciliului legal al reclamanţilor în Târgu Jiu, cu aproximativ o lună înainte de introducerea acţiunii, nu demonstrează caracterul formal al acestui domiciliu.

De asemenea, răspunsurile la interogatoriu ale reclamanţilor nu sunt de natură a contura o concluzie în sensul că menţiunile din actele de identitate nu corespund realităţii.

Acelaşi tribunal a evocat declaraţia reclamantului B., conform căreia din luna august a anul precedent s-a mutat la Târgu Jiu, unde intenţionează să se mute definitiv, inclusiv cu copii, neputând preciza cât locuieşte efectiv în această localitate, deoarece călătoreşte foarte mult în interes de serviciu, inclusiv în străinătate.

Totodată, a fost evocată şi declaraţia reclamantei A., care a arătat că locuieşte efectiv în Târgu Jiu de aproximativ jumătate de lună.

În aceste condiţii, acelaşi tribunal a apreciat că declaraţiile reclamanţilor relevă că schimbarea domiciliului lor la adresa din Târgu Jiu s-a făcut cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală, conform art. 81 alin. (1) şi art. 89 C. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) şi art. 133-135 C. proc. civ., Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 22 iulie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Gorj şi Tribunalul Bucureşti - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cererea formulată în prezenta cauză are ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze dintr-un contract de credit, încheiat între doi consumatori şi un profesionist.

Potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Textul de lege anterior evocat instituie un caz de competenţă teritorială alternativă în favoarea instanţei de la domiciliul consumatorului, inclusiv în cazul cererilor având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unor clauze dintr-un contract încheiat cu un profesionist.

Pentru identificarea domiciliului persoanei fizice prezintă relevanţă dispoziţiile art. 87 C. civ., conform cărora, "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală".

Dovada domiciliului se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, conform art. 91 alin. (1) C. civ.

Potrivit art. 91 alin. (2) C. civ., "în lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane".

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că ambii reclamanţii figurează cu domiciliul în Târgu Jiu, conform menţiunilor din cărţile lor de identitate şi din cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Împrejurarea că, anterior declanşării litigiului, aceştia au avut domiciliul în Bucureşti nu prezintă relevanţă în cauză, de vreme ce în materia competenţei teritoriale interesează domiciliul părţii de la momentul introducerii acţiunii.

Având în vedere că reclamanţii au înregistrat cererea pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, cauza fiind ulterior declinată în favoarea Tribunalului Gorj, prin raportare la valoarea litigiului, rezultă că aceştia au optat pentru alegerea instanţei de la domiciliul lor, conform art. 113 alin. (1) pct. 8 şi art. 116 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 şi art. 116, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2019.