Jurisdictional conflict over clerks’ salary claims resolved in favor of Mehedinți Tribunal.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Mehedinți Tribunal, which therefore prevails over the Timiș Tribunal. The underlying dispute is an employment salary claim by court auxiliary and connected staff (clerks, IT specialist, procedural agents, drivers) against the Ministry of Justice and two courts, seeking recalculation of monthly gross allowances with statutory percentages and damages. Both tribunals had declined territorial jurisdiction: Timiș invoked Article 127 of the Civil Procedure Code (as interpreted by Constitutional Court Decision No. 290/2018), while Mehedinți reasoned that Article 127 did not apply because the claimants were not judges and the jurisdictional court lacked material competence. The decisive legal basis is Article 127(1) and (3) of the Civil Procedure Code, as construed by the Constitutional Court to cover both judges stricto sensu and courts lato sensu as parties; because the Timiș Tribunal is itself a defendant and most claimants are clerks within its jurisdiction, territorial competence lies with a same-grade court in a neighboring court of appeal's circuit, namely the Mehedinți Tribunal within the Craiova Court of Appeal. The ruling is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 216 din Legea nr. 62/2011, art. 2526 C. civ, art. 127 C. proc. civ, art. 127 alin. (1) C. proc. civ, art. 127 alin. (2) C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Jurisdictional conflict over clerks’ salary claims resolved in favor of Mehedinți Tribunal: The underlying dispute is an employment salary claim by court auxiliary and connected staff (clerks, IT specialist, procedural agents, drivers) against the Ministry of Justice and two courts, seeking recalculation of monthly gross allowances with statutory percentages and damages. Both tribunals had declined territorial jurisdiction: Timiș invoked Article 127 of the Civil Procedure Code (as interpreted by Constitutional Court Decision No. 290/2018), while Mehedinți reasoned that Article 127 did not apply because the claimants were not judges and the jurisdictional court lacked material competence. The decisive legal basis is Article 127(1) and (3) of the Civil Procedure Code, as construed by the Constitutional Court to cover both judges stricto sensu and courts lato sensu as parties; because the Timiș Tribunal is itself a defendant and most claimants are clerks within its jurisdiction, territorial competence lies with a same-grade court in a neighboring court of appeal's circuit, namely the Mehedinți Tribunal within the Craiova Court of Appeal. The ruling is final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for establishing territorial jurisdiction in favor of Tribunalul Mehedinți, given the status of one of the defendants (Tribunalul Timiș) as a court party and the plaintiffs as clerks.
Procedural basis for the High Court to rule on the negative conflict of competence and issue the regulator of competence.
Full text
Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2019
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la 16 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., TTTTT., UUUUU., VVVVV., WWWWW., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., AAAAAA., BBBBBB., CCCCCC., DDDDDD., EEEEEE., FFFFFF., GGGGGG., HHHHHH., IIIIII., JJJJJJ. şi KKKKKK. i-au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Timiş, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:
1. să le oblige pe pârâte la reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate şi conex, prin includerea procentului de 8,5%, prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum şi a procentului de 10%, prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON+4%+4,5%+10%;
2. să le oblige pe pârâte la repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanţii, respectiv la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care erau îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit;
3. să le oblige pe pârâte la actualizarea acestor sume cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 13/2008, Legea nr. 293/2015, Legea nr. 71/2015, art. 253 alin. (1) şi (2), art, 266, art. 270, art. 272 şi art. 275 din Codul Muncii, art. 208, art. 210 şi art. 216 din Legea nr. 62/2011, art. 6 alin. (4), art. 1535, art. 2517 şi art. 2526 C. civ. şi art. 14 din C.E.D.O.
Prin întâmpinarile depuse la 18 decembrie 2018, pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Timişoara au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Timiş.
Prin sentinţa civilă nr. 596/PI din 18 aprilie 2019, Tribunalul Timiş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timiş a evocat dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., precum şi ample considerente din decizia nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale, reţinând că acestea sunt aplicabile în cazul în care un grefier are calitatea de reclamant.
Constatând că reclamanţii au calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Judecătoriei Timişoara, Judecătoriei Deta, Judecătoriei Făget, Judecătoriei Lugoj şi Judecătoriei Sânnicolau Mare, acelaşi tribunal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la 12 iunie 2019, sub acelaşi număr de dosar.
Prin sentinţa nr. 326 din 4 iulie 2019, Tribunalul Mehedinţi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Mehedinţi a evocat dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 567/2004 şi art. 127 C. proc. civ., după care a reţinut că, deşi reclamanţii sunt grefieri, conform tabelelor anexate cererii, aceştia îşi desfăşoară activitatea în cadrul judecătoriilor.
În acest sens, acelaşi tribunal a reţinut că art. 127 alin. (1) C. proc. civ. face referire la calitatea grefierului de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia. Or, reclamanţii au învestit instanţa cu un litigiu de muncă, care nu este de competenţa materială a judecătoriilor în cadrul cărora aceştia desfăşoară activitate.
Având în vedere că judecătoria nu este competentă material să soluţioneze conflicte de muncă, acelaşi tribunal a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
În aceste condiţii, Tribunalul Mehedinţi a apreciat că nu este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, competenţa de soluţionare a cauzei revenind Tribunalului Timiş.
Acelaşi tribunal a reţinut că nu este competent să soluţioneze cauza nici în privinţa reclamantului încadrat ca specialist IT la Judecătoria Lugoj şi a reclamanţilor încadraţi ca personal conex, respectiv agenţi procedurali şi şoferi, la Judecătoria Timişoara, Judecătoria Deta, Judecătoria Făget, Judecătoria Lugoj şi Judecătoria Sânnicolau Mare.
În acest sens, Tribunalul Mehedinţi a reţinut că art. 127 alin. (2) C. proc. civ. conferă posibilitatea reclamanţilor care nu sunt grefieri să aleagă instanţa competentă.
Or, reclamanţii personal conex nu au sesizat una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii, ci au introdus acţiunea la Tribunalul Timiş.
Pentru aceste motive, Tribunalul Mehedinţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 29 iulie 2019, sub acelaşi număr de dosar.
Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Timiş şi Tribunalul Mehedinţi - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.
Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.
Acţiunea introductivă are ca obiect obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Timiş la recalcularea şi plata unor drepturi salariale.
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit art. 127 alin. (3) din acelaşi act normativ, "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".
Prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată, în calitate de parte reclamantă/pârâtă.
În considerentele acestei decizii (paragraful 49), Curtea a reţinut că, în urma constatării neconstituţionalităţii sintagmelor menţionate la paragraful 46, noua formulă a textului art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. se bucură în continuare de prezumţia de constituţionalitate, permitând, în mod rezonabil, calificarea noţiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât şi instanţa de judecată - lato sensu.
De asemenea, prin aceeaşi decizie Curtea Constituţională a mai reţinut că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz (paragraful 51).
Pornind de la statuările cu caracter obligatoriu cuprinse în decizia anterior evocată, Înalta Curte constată că una dintre instanţele de judecată aflate în conflict negativ de competenţă, respectiv Tribunalul Timiş, are calitatea de pârât în cauză.
De asemenea, majoritatea reclamanţilor sunt grefieri în cadrul Judecătoriei Timişoara, Judecătoriei Deta, Judecătoriei Făget, Judecătoriei Lugoj şi Judecătoriei Sânnicolau Mare, instanţe aflate în raza Tribunalului Timiş.
Având în vedere că noţiunea de judecator la care se referă textul art. 127 C. proc. civ. vizează atât judecătorul - stricto sensu, cât şi instanţa de judecată - lato sensu, calitatea de parte în proces a Tribunalului Timiş atrage incidenţa alin. (1) raportat la alin. (3) din cadrul aceluiaşi articol.
În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.
De vreme ce Curtea de Apel Craiova, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Mehedinţi, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Timişoara, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Timiş, rezultă că Tribunalul Mehedinţi este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.
Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3), raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ. şi cu respectarea deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 septembrie 2019.