Territorial jurisdiction in labor disputes: preservation of court competence via legal prorogation after procedural disjoining of claims

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 8 mai 2018, sub nr. x/2018, mai mulţi reclamanţi, printre care şi A., l-au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să-l oblige pe pârât la plata ajutorului la trecerea în rezervă, cuvenit fiecărui reclamant în parte, ce a fost trecut în rezervă între anii 2011-2017, cu drept la pensie, având ca bază de calcul solda funcţiei de bază în vigoare la data trecerii în rezervă şi raportat la numărul de solde cuvenit, după cum urmează: un ajutor pentru vechimea efectivă avută până la data trecerii în rezervă în sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi un ajutor egal cu câte 2 solde pentru fiecare an rămas până la împlinirea limitei de vârstă în grad până la care putea fi menţinut în activitate;

2. să dispună actualizarea sumelor la care urmează a fi obligat pârâtul cu indicele preţurilor de consum comunicat de I.N.S. şi obligarea acestuia la plata dobânzii legale, începând cu momentul de la care trebuia efectuată plata (data trecerii în rezervă) şi până la momentul plăţii integrale a sumelor datorate reclamanţilor, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 284/2010.

În şedinţa din 26 septembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a reţinut că este competent teritorial să soluţioneze cauza în privinţa reclamanţilor cu domiciliul în Bucureşti şi a dispus disjungerea cauzei şi formarea unui dosar separat în privinţa reclamantului A., fiind înregistrat pe rolul aceluiaşi tribunal sub nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 6820 din 26 septembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut că reclamantul este beneficiarul unei pensii de serviciu şi are domiciliul în judeţul Harghita.

În continuare, acelaşi tribunal a constatat că prezentul litigiu constituie un conflict individual de muncă privind neplata unor drepturi băneşti (ajutoare pentru trecerea în rezervă) care îşi au temeiul într-un raport de muncă ce nu mai subzistă la momentul introducerii acţiunii, reclamantul având calitatea de pensionar.

Tribunalul Bucureşti a statuat că dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 şi art. 269 alin. (2) din Codul muncii stipulează trei criterii de determinare a competenţei teritoriale. Aceste criterii nu instituie însă un caz de competenţă teritorială alternativă, ci doar dă reclamantului posibilitatea alegerii între mai multe instanţe exclusiv competente.

Acelaşi tribunalul a constatat că nu mai subzistă criteriul locului de muncă, având în vedere că reclamantul este în prezent pensionar, rămânând alegerea între două criterii şi anume domiciliul sau reşedinţa reclamantului.

Tribunalul Bucureşti a constatat că din cele două elemente de determinare a competenţei teritoriale, reclamantul au furnizat unul singur, respectiv adresa sa de domiciliu.

Prin raportare la domiciliul reclamantului şi la dispoziţiile legale anterior evocate, Tribunalul Bucureşti a apreciat că nu este competent teritorial, motiv pentru care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la 20 noiembrie 2018, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 489 din 28 martie 2019, Tribunalul Harghita, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Harghita a constatat că litigiul are ca obiect acordarea unor drepturi băneşti, cu titlu de ajutor cuvenit la trecerea în rezervă, în temeiul Legii nr. 284/2010, fiind în sfera de jurisdicţie a muncii.

După evocarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 266 şi art. 269 şi art. 278 din Codul muncii şi art. 1 lit. i), n), p) şi 210 din Legea nr. 62/2011, acelaşi tribunal a reţinut că salariaţii pot introduce acţiunea fie la instanţa de la domiciliul lor, fie la instanţa de la locul lor de muncă.

De asemenea, acelaşi tribunal a evocat o decizie pronunţată într-un conflict de competenţă similar, prin care instanţa supremă a stabilit competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Prin urmare, Tribunalul Harghita a apreciat că Tribunalul Bucureşti a fost legal sesizat, astfel încât luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă consecinţa pierderii competenţei instanţei iniţial investite, pentru a se justifica măsura declinării cauzei la o altă instanţă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Tribunalul Harghita a apreciat că Tribunalului Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 7 iunie 2019, sub nr. x/2018.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Harghita - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 8 mai 2018, sub nr. x/2018, mai mulţi reclamanţi, printre care şi A., au învestit instanţa de judecată cu soluţionarea unui litigiu de muncă, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale.

Tribunalul Bucureşti a disjuns cererea formulată de reclamantul din prezenta cauză şi a rămas învestit cu cea formulată de alţi reclamanţi, în considerarea domiciliului fiecărui reclamant în parte. Reţinând că reclamantul din prezenta cauză are domiciliul pe raza judeţului Harghita, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

Potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, dacă sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.

Totodată, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011 "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar potrivit art. 216 din acelaşi act normativ "dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ..".

Pornind de la aceste texte de lege, Înalta Curte constată că o parte din reclamanţii care au învestit instanţa cu soluţionarea conflictului de muncă aveau domiciliul sau locul de muncă în circumscripţia Tribunalului Bucureşti. În privinţa acestor reclamanţi, Tribunalul Bucureşti a reţinut că este competent teritorial să soluţioneze cauza.

Potrivit art. 59 C. proc. civ., "mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură".

În aplicarea acestui text de lege, Înalta Curte reţine că între drepturile pretinse de reclamanţi prin aceeaşi cerere de chemare în judecată există o strânsă legătură, astfel încât sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active.

Or, coparticiparea procesuală activă atrage prorogarea legală de competenţă în privinţa reclamanţilor care nu au domiciliul sau locul de muncă în raza tribunalului sesizat iniţial, în temeiul art. 269 alin. (3) din Codul muncii.

În aceste condiţii, în privinţa cererii formulate de reclamantul din prezenta cauză a operat prorogarea legală de competentă în favoarea Tribunalului Bucureşti, ca efect al formulării acţiunii introductive împreună cu reclamanţii al căror domiciliu sau loc de muncă se află în circumscripţia acestei instanţe.

Împrejurarea că Tribunalul Bucureşti a disjuns ulterior cererea reclamantului din prezenta cauză nu conduce la pierderea competenţei sale teritoriale în privinţa acestei cereri, de vreme ce prorogarea legală de competenţă a operat chiar la momentul sesizării instanţei cu acţiunea introductivă comună.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 269 alin. (2) şi (3) din Codul muncii raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 septembrie 2019.