Negative jurisdictional conflict in civil tort claim resolved by assigning case to civil section, not professional litigation section

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la 9 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat obligarea, în solidar, a pârâţilor B. S.R.L. şi C. la plata daunelor morale în cuantum de 150.000 RON pentru atingerea adusă onoarei şi demnităţii reclamantului pe plan local şi naţional, prin publicarea în perioada 9-15 februarie 2016 şi 19-25 aprilie 2016 a articolelor cu caracter calomnios în ziarul "D.", cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 70-74, art. 1349, art. 1357-1359, art. 1369-1370, art. 1373, art. 1381-1382 C. civ., art. 30 alin. (6) din Constituţie şi art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin sentinţa civilă nr. 490 din 31 ianuarie 2017, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. S.R.L. şi C..

Împotriva sentinţei primei instanţe, A. a declarat apel, prin care a formulat critici de nelegalitate si netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 494/A din 3 mai 2018, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei primei instanţe şi l-a obligat pe apelantul-reclamant la plata către intimata-pârâtă B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON.

Împotriva deciziei instanţei de apel, A. a declarat recurs, prin care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 3241 din 27 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

Prin încheierea din 26 februarie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o secţiei a II-a Civile a aceleiaşi curţi de apel.

Pentru a hotărî astfel, secţia I civilă a Curţii de Apel Piteşti a reţinut că raporturile juridice deduse judecăţii sunt privitoare la profesionişti. În concret, acestea vizează antrenarea răspunderii delictuale a profesionistului pentru prejudiciul cauzat de acesta în exercitarea sistematică a activităţii organizate, constând în prestarea de servicii, indiferent dacă acestea au sau nu scop lucrativ, calificată de art. 3 alin. (3) C. civ. exploatarea unei întreprinderi.

Aceeaşi secţie a constatat că în cererea dedusă judecăţii s-a menţionat că articolele defăimătoare au fost editate în publicaţia "D.", aparţinând pârâtei persoană juridică, al cărei redactor este pârâtul C..

În continuare, a evocat Hotărârea nr. 5/2016 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Piteşti, prin care s-a stabilit ca începând cu 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secţii civile, dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, să fie preluate de secţia a II-a Civilă.

Având în vedere că recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti la 2 noiembrie 2018, secţia I civilă a scos cauza de pe rolul său şi a înaintat-o secţiei a II-a Civile a aceleiaşi curţi de apel, în temeiul hotărârii de colegiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti sub nr. x/2016*.

Prin încheierea din 19 aprilie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a aceleiaşi curţi de apel; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două secţii şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti a reţinut că acţiunea se întemeiază pe răspunderea civilă delictuală, solicitându-se verificarea îndeplinirii condiţiilor acesteia în persoana pârâţilor, fiind astfel supusă regulilor de drept comun, inclusiv sub aspect procesual.

Aceeaşi secţie a constatat că în structura Curţii de Apel Piteşti funcţionează două secţii civile, motiv pentru care colegiul de conducere al instanţei stabileşte obiectele din sistemul ECRIS, corespunzătoare fiecărei secţii, conform art. 19 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti a stabilit că, începând cu 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secţii civile, dosarele din materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, să fie soluţionate de secţia a II-a Civilă; hotărârea îşi produce efectele şi în prezent, neintervenind alte modificări în perioada ce a urmat după adoptarea ei.

Stabilind criteriul de departajare a competenţei între cele două secţii civile ale Curţii de Apel Piteşti, s-a apelat la un criteriu ce ţine de natura litigiului, urmând ca litigiile cu profesionişti să fie atribuite secţiei a II-a Civile, în timp ce celelalte litigii, de natură civilă propriu-zisă, să fie soluţionate în continuare de secţia I Civilă.

Evocând doctrina relevantă în această materie, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti a reţinut că stabilirea competenţei în raport de obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii se circumscrie noţiunii de competenţa materială procesuală.

Prin urmare, determinant în stabilirea competenţei materiale procesuale a celor două secţii este criteriul ce ţine de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesionişti.

Concluzia este determinată atât de hotărârea colegiului, menţionată anterior, cât şi de interpretarea dată în soluţionarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 18/2016, aceasta fiind obligatorie pentru instanţe şi, totodată, ulterioară hotărârii colegiului de conducere.

Aşadar, calitatea de profesionist a uneia dintre părţi nu poate constitui prin ea însăşi un astfel de criteriu, întrucât nu are nicio acoperire în dreptul pozitiv şi contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ.

Pe de altă parte, la calificarea litigiilor cu profesionişti nu este suficientă numai calitatea părţilor, ci este necesar ca acţiunea litigioasă să fie legată de activitatea acestora, să rezulte din interacţiunea profesională a acestora, fără a avea un caracter pur civil.

Cum acţiunea introductivă vizează săvârşirea unui delict civil de către un profesionist, rezultă că litigiul nu are legătură cu specificul activităţii comerciale desfăşurate de acesta în vederea realizării obiectului său de activitate, neavând natura unui litigiu cu profesionişti, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Aşadar, aceeaşi secţie a apreciat că litigiul aparţine materiei civile lato sensu, propriu-zise, ce revine în competenţa de soluţionare a secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti, conform hotărârii colegiului de conducere.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (3), raportat la art. 136 C. proc. civ., secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a aceleiaşi curţi de apel, constând existenţa conflictului negativ de competenţă între cele două secţii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 10 iunie 2019, sub nr. x/2016*.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Dispoziţiile privitoare la conflictul de competenţă sunt aplicabile şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două secţii ale aceleiaşi instanţe, secţia I civilă şi secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Piteşti - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două secţii este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cererea are ca obiect obligarea pârâţilor la plata de daune morale pentru atingerea adusă onoarei şi demnităţii reclamantului, pe plan local şi naţional, prin publicarea în presă a unor articole cu caracter calomnios.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 70-74, art. 1349, art. 1357-1359, art. 1369-1370, art. 1373, art. 1381-1382 C. civ., art. 30 alin. (6) din Constituţie şi art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Aşadar, reclamantul a învestit instanţa cu soluţionarea unei acţiuni în angajarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor pentru săvârşirea unui delict civil.

Cum delictele civile nu pot fi circumscrise noţiunii de exploatare a unei întreprinderi, în sensul art. 3 alin. (3) C. civ., rezultă că prezentul litigiu nu are legătură cu realizarea obiectului de activitate al pârâtei B. S.R.L.

De asemenea, calitatea de profesionist a uneia dintre părţi nu este relevantă pentru determinarea secţiei competente să soluţioneze litigiul, din moment ce, conform deciziei nr. 18/2016, pronunţată într-un recurs în interesul legii, competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Prin urmare, obiectul şi temeiul juridic al cererii impun concluzia că litigiul dedus judecăţii are caracter eminamente civil.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4), raportat la 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 septembrie 2019.