Renunciation to cassation in supply contract dispute; judgment rendered final

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă la 19 decembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 64.116,30 euro, reprezentând diferenţa contravalorii bunurilor constând în folie termoretractabilă conform listei de colisaj, furnizată pârâtei în urma vânzării din anul 2015, a sumei de 3.457,01 euro, reprezentând dobânda legală penalizatoare, pentru perioada cuprinsă între 26 ianuarie 2016 şi 19 decembrie 2016, precum şi în continuare, până la plata debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1270, art. 1350, art. 1489, art. 1495, art. 1516, art. 1522, art. 1531, art. 1535 şi art. 1650 C. civ., art. 94, art. 98 şi 107 C. proc. civ., precum şi art. 4 din O.G. nr. 13/2011.

Pârâta a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la restituirea sumei de 19.183,12 euro, reprezentând avansul dat reclamantei în luna decembrie 2014 pentru "film pentru brânză 40SKF 450mm transparent", obligarea reclamantei la plata sumei de 2.415,50 euro, reprezentând dobânda legală penalizatoare, pentru perioada cuprinsă între 13 ianuarie 2015 şi 17 februarie 2017, precum şi în continuare, până la data plăţii debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2819/2017 din 17 octombrie 2017, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis cererea de chemare în judecată şi a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională; a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 64.116,30 euro, în echivalent în RON la data plăţii, reprezentând debit principal, precum şi a dobânzii legale penalizatoare aferente debitului principal, calculată începând cu 26 ianuarie 2016 şi până la data achitării integrale a debitului principal; a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.390,15 RON şi de 1.598 euro, în echivalent în RON la data plăţii.

Împotriva sentinţei primei instanţe, B. S.R.L. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi schimbarea în tot a sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată şi admiterii cererii reconvenţionale.

Prin decizia civilă nr. 221A din 11 februarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinţei primei instanţe şi a obligat-o pe apelanta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 19,92 RON şi de 2.350 euro, în echivalent în RON la data plăţii.

Împotriva deciziei instanţei de apel, B. S.R.L. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin cererea depusă la 10 iunie 2019, recurenta-pârâtă B. S.R.L. a solicitat instanţei să ia act de renunţarea sa la judecata recursului, cuprinsă în declaraţia autentificată sub nr. x din 5 iunie 2019 de S.P.N. C..

Prin întâmpinarea depusă la 3 iulie 2019, intimata-reclamantă A. a solicitat să se ia act de cererea de renunţare la judecata recursului formulată de recurenta-pârâtă.

Examinând cu prioritate cererea de renunţare la judecata recursului formulată de recurenta-pârâtă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 9 alin. (3) teza I C. proc. civ., "în condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunţa la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri".

Totodată, potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ., "achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre", iar conform art. 464 alin. (2) din acelaşi act normativ, "achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei ori de mandatarul său în temeiul unei procuri speciale".

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că, prin cererea depusă la 10 iunie 2019, recurenta-pârâtă B. S.R.L. a solicitat instanţei să ia act de renunţarea sa la judecata recursului.

Aceeaşi parte a depus şi declaraţia autentificată sub nr. x din 5 iunie 2019 de S.P.N. C., prin care D., în calitate de asociat unic şi administrator al recurentei-pârâte, a precizat că renunţă la cererea de recurs înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 464 C. proc. civ.

Având în vedere că renunţarea la judecata recursului s-a realizat prin înscrisul autentic reprezentat de declaraţia autentificată sub nr. x din 5 iunie 2019 de S.P.N. C., rezultă că este îndeplinită cerinţa de formă, impusă de art. 464 alin. (2) C. proc. civ., pentru achiesarea la hotărâre.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 463 alin. (1), raportat la art. 464 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea la judecata recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 221A din 11 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 septembrie 2019.