Conflict of jurisdiction in labor wage claim against judicial body resolved by assigning case to adjacent Tribunal

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă se constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la 13 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE. şi FFF. Prin Moştenitorii - GGG., HHH. şi III., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor şi Ministerul Finanţelor Publice, au solicitat obligarea acestora la:

- reîncadrarea reclamanţilor conform dispoziţiilor Legii nr. 284/2010 începând cu 01.01.2011 şi stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariale lunare;

- obligarea pârâtei Curtea de Apel Oradea la emiterea deciziilor de reîncadrare, conform dispoziţiilor Legii nr. 284/2010, începând cu 01.01.2011;

- obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale aferente perioadei 01.01.2011 şi până la pronunţarea sentinţei, actualizată cu rata inflaţiei şi acordarea daunelor interese moratorii, respectiv dobânzi legale;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea grilelor de salarizare în care să apară noul salariu de încadrare în care au fost incluse unele sporuri;

- obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Justiţiei sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.

În drept, au fost invocate prevederile art. 148 din C. proc. civ., art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, art. 28 şi art. 208-211 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, art. 3 lit. c) şi art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, art. 5 şi 6 din O.U.G. nr. 1/2010, art. 3 lit. c) şi art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, precum şi art. 1 alin. (5) şi art. 20 alin. (1) din Constituţia României.

2. Prin sentinţa civilă nr. 788/LM/2018 din 12 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia Civilă.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că reclamanţii au calitatea de grefier - personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Judecătoriei Oradea, precum şi incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) şi a celor din Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 pronunţată de Curtea Constituţională, motiv pentru care a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia Civilă, sub nr. x/2018, la 13 decembrie 2018.

4. Prin sentinţa civilă nr. 34/2019 din 18 ianuarie 2019, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia Civilă, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei Mixte de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Cluj.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că litigiul este un conflict de muncă, iar competenţa de soluţionare a cauzei aparţine secţiei Mixte de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Cluj.

5. Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei Mixte de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Cluj, sub nr. x/2018*, la 21 ianuarie 2019.

6. Prin sentinţa civilă nr. 643/2019 din 18 martie 2019, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bihor.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, fiind sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că reclamanţii au calitatea de grefieri personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Judecătoriei Oradea, iar prin cererea de chemare în judecată se solicită reîncadrarea şi stabilirea corectă a modului de calcul al indemnizaţiilor de încadrare, precum şi plata diferenţelor salariale rezultate.

Totodată, s-a reţinut că dispoziţiile de la art. 127 din C. proc. civ., în limitele edictate de decizia nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale, au fost stabilite în interesul părţii reclamante.

Reclamanţii din prezenta cauză au înţeles să sesizeze Tribunalul Bihor, în raport de domiciliul şi locul de muncă, astfel că această instanţă nu avea posibilitatea să invoce din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin urmare, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bihor, instanţa sesizată de reclamanţi.

7. Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, pentru următoarele considerente:

Acţiunea introductivă are ca obiect plata unor drepturi salariale restante, fiind dedus judecăţii un conflict de muncă, prin care reclamanţii, în calitate de grefier-personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Judecătoriei Oradea, au solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor şi Ministerul Finanţelor Publice, la plata acestora, competenţa materială revenind în primă instanţă Tribunalului, în baza art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, a dialogului social.

Totodată, calitatea reclamanţilor de personal de specialitate şi conex în justiţie, sub aspectul competenţei teritoriale, atrage incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., în limitele declarate constituţionale prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 pronunţată de Curtea Constituţională.

Prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată, în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În acest sens, se arată în considerentele deciziei, la punctul 47: "În continuare, Curtea reţine că, prin aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. doar ipotezei judecătorului care are calitatea de pârât, şi nu şi la ipoteza la care instanţa de judecată ar avea această calitate, dispoziţiile legale nu îşi ating scopul pentru care au fost reglementate.

Legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege. Dar atunci când decide să uzeze de acest beneficiu, apreciind că nu va avea parte de un proces echitabil judecat de o instanţă imparţială, legea nu îi poate interzice accesul la acest mecanism pe motiv că partea pârâtă este chiar instanţa competentă să îi judece cauza şi nu doar un judecător din cadrul acesteia.

Legiuitorul a reglementat acest beneficiu în considerarea calităţii de judecător a părţii pârâte, însă, cu atât mai mult cu cât parte pârâtă este chiar instanţa de judecată, legea ar trebui să acorde dreptul de opţiune părţii reclamante, mai ales că în viziunea legiuitorului exercitarea unei acţiuni de competenţa de soluţionare a instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea este de natură să nască suspiciuni în privinţa modului de soluţionare a litigiului tocmai de colegii acestuia."

Curtea reţine că dispoziţiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., în interpretarea restrictivă, încalcă principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie (pct. 50), iar "art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. se bucură în continuare de prezumţia de constituţionalitate, permiţând, în mod rezonabil, calificarea noţiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât şi instanţa de judecată - lato sensu".

Din această perspectivă, se poate aprecia că noţiunea de "grefier" din textul art. 127 alin. (3) C. proc. civ. trebuie interpretată în sens larg, o asemenea interpretare extensivă fiind în acord cu spiritul considerentelor deciziei nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale şi fiind în măsură să răspundă efectiv dezideratului unei justiţii imparţiale.

Aşa fiind, faţă de dispoziţiile legale expuse şi în raport cu cele statuate prin evocata decizie a Curţii Constituţionale, dacă un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier are calitatea de reclamant, el trebuie să sesizeze una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Din această perspectivă, soluţia preconizată de Tribunalul Bihor este apreciată ca fiind legală, întrucât, această instanţă a fost sesizată cu încălcarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., în condiţiile în care calitatea de pârâţi în cauză o au atât Tribunalul Bihor, cât şi Curtea de Apel Oradea, jurisdicţia învecinată celei în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea reclamanţii fiind un argument menit să asigure şi dezideratul de imparţialitate a justiţiei.

Prin urmare, având în vedere că Tribunalul Cluj din circumscripţia Curţii de Apel Cluj, este aflat în vecinătatea Tribunalului Bihor din circumscripţia Curţii de Apel Oradea, în circumscripţia căreia se află Judecătoria Oradea, rezultă că Tribunalul Cluj este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod şi cu respectarea deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2019.