Jurisdictional conflict over appellate competence when the defendant court is a party: Article 127 CCP impartiality exception inapplicable in appellate proceedings.

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă se constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, sub nr. x/2017, la 30 noiembrie 2017, mai mulţi reclamanţi, printre care şi A., B., C., D., E. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând următoarele:

- să se constate discriminarea şi faptul că reclamanţii erau îndreptăţiţi încă din anul 2007 la stabilirea drepturilor salariale prin luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON şi, pe cale de consecinţă:

· să fie obligaţi pârâţii să plătească diferenţele de salarii (actualizate cu indicele de inflaţie) calculate (cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în legile de salarizare unitară) pe baza valorii de referinţă sectorială de 405 RON (rezultată prin aplicarea procentelor de 2%, 5% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 asupra valorii de referinţă sectorială), pentru perioada 24.02.2014-01.12.2015, respectiv 445,5 RON, pentru perioada 01.12.2015-24.02.2017 şi pentru viitor;

· să fie obligaţi pârâţii la plata dobânzii legale (penalizatoare) calculate începând cu data de 24.02.2014 şi până la data plăţii efective a sumelor cuvenite;

- să fie obligaţi pârâţii să procedeze la punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015, în mod retroactiv, şi, pe cale de consecinţă, să achite sumele datorate (indexate cu indicele de inflaţie).

În drept, au fost invocate prevederile O.U.G. nr. 10/2007, Legea nr. 53/2003, art. 7 şi art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul International cu privire la drepturile economice, sociale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, art. 14 din CEDO, respectiv Protocolul 12 la această Convenţie, art. 4 din Carta socială europeană revizuită, ratificată prin Legea nr. 74/1999, O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de corupţie, Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, art. 1 alin. (5), art. 20 alin. (1), art. 16, art. 41, art. 53, art. 147 din Constituţia României.

2. Prin încheierea de şedinţă din 13 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, s-a dispus disjungerea cauzei şi formarea unui dosar separat în privinţa reclamantelor A., B., C., D., E., fiind format un nou dosar, respectiv nr. x/2017

3. Prin sentinţa civilă nr. 1139/2017 din 13 noiembrie 2017, Tribunalul Buzău, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

În argumentarea acestei soluţii, s-a reţinut că reclamantele au domiciliul în judeţul Ilfov, precum şi incidenţa prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, scopul acestor norme fiind de a asigura reclamantului accesul la o instanţă aflată în proximitatea domiciliului sau, după caz, a locului său de muncă.

4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, sub nr. x/2017, la 29 noiembrie 2017.

5. Prin sentinţa civilă nr. 708 din 2 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Au fost admise excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice, iar acţiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu aceştia a fost respinsă, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Au fost obligaţi pârâţii Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti să calculeze şi să plătească reclamantelor diferenţele de drepturi salariale pentru perioadele efectiv lucrate, calculate pe baza valorii de referinţă sectorială de 405 RON pentru perioada 24.02.2014-01.12.2015, respectiv de 445,5 RON pentru perioada de 01.12.2015 şi pe viitor până la încetarea raportului de serviciu al reclamantelor, în raport cu valoarea de referinţă sectorială pentru care au fost calculate efectiv salariile în perioadele indicate, sume ce urmează a fi indexate cu rata inflaţiei la data plăţii efective.

Au fost obligaţi pârâţii Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti la plata către reclamante a dobânzii legale aferentă sumelor datorate, începând cu data scadenţei fiecărui venit lunar şi până la data plăţii efective.

5. Împotriva sentinţei civile nr. 708 din 2 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, a declarat apel pârâtul Tribunalul Bucureşti, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2017.

6. Prin decizia civilă nr. 4395 din 24 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor din Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 pronunţată de Curtea Constituţională, a prevederilor art. 127 din C. proc. civ., precum şi calitatea de parte în proces a instanţei competente să judece cauza în apel, respectiv de intimat-pârât a Curţii de Apel Bucureşti, motiv pentru care a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea unei curţi de apel învecinate, respectiv la Curtea de Apel Ploieşti.

7. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, la 19 decembrie 2018, sub nr. x/2017.

8. Prin decizia civilă nr. 1093 din 9 aprilie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că în cauză apelul declarat vizează o hotărâre pronunţată de Tribunalul Ilfov, iar potrivit art. 96 pct. 2 din C. proc. civ. coroborat cu art. 35 din Legea nr. 304/2004, competenţa de soluţionare aparţine Curţii de Apel Bucureşti, instanţă în favoarea căreia a fost declinată competenţa de soluţionare.

9. Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Acţiunea introductivă are ca obiect plata unor drepturi salariale restante, fiind dedus judecăţii un conflict de muncă, prin care reclamantele, în calitate de personal auxiliar în cadrul Tribunalului Bucureşti, au solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, la plata acestora.

În primă instanţă, cauza a fost soluţionată de către Tribunalul Ilfov, prin sentinţa civilă nr. 708 din 2 martie 2018, hotărâre împotriva căreia pârâtul Tribunalul Bucureşti a formulat apel, ce a fost înregistrat la instanţa ierarhic superioară, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 96 alin. (2) C. proc. civ., Curţile de apel judecă ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă.

În aceste limite instanţa de apel îşi verifică competenţa, curţile de apel judecând apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă.

Din perspectiva acestor dispoziţii legale, raportat la prevederile art. 95 pct. 1 şi art. 209, 210 din Legea nr. 62/2011, Curtea de Apel Bucureşti este instanţa ierarhic superioară în ceea ce priveşte judecata apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 708 din 2 martie 2018 pronunţate de Tribunalul Ilfov.

Curtea de Apel Bucureşti, instanţa învestită cu soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 708 din 2 martie 2018 a Tribunalului Ilfov, în considerarea asigurării imparţialităţii obiective faţă de calitatea sa de parte în proces, respectiv de pârâtă, şi, totodată, având în vedere Decizia nr. 290/2018 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea unei alte instanţe, respectiv Curtea de Apel Ploieşti.

Procedând astfel, Curtea de Apel Bucureşti în mod eronat a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, întrucât competenţa facultativă reglementată de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. are ca situaţie premisă calitatea reclamantului de judecător la instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă, şi nu în toate ciclurile procesuale ale judecăţii, excepţia putând fi invocată doar până la primul termen de judecată în faţa primei instanţe, în considerarea prevederilor art. 130 C. proc. civ.

Aşadar, dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. pot fi invocate doar în faţa primei instanţe, nu şi în căile de atac, beneficiul fiind acordat doar părţilor din proces, nu şi instanţei de judecată.

Într-o atare situaţie, invocarea argumentelor care ţin de aparenţa imparţialităţii obiective a instanţei nu poate fi reglată aplicarea regulilor din materia competenţei, cu atât mai mult cu cât incidentul generat de această excepţie se rezolvă în faţa primei instanţe.

În acest sens sunt şi considerentele din cadrul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 290/2018, motiv pentru care, Înalta Curte, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2019.