Competence for maintaining tax execution garnishment: civil incident versus commercial enterprise litigation

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă se constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secţia Civilă la 27 august 2018 sub nr. x/2018, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în calitate de creditoare, în contradictoriu cu terţul poprit A. S.R.L. Bucureşti şi cu debitorul B., a formulat cerere de menţinere a popririi înfiinţate în dosarul de executare silită nr. x/2015 de organul de executare silită al A.A.A.S. cu adresa nr. x/30.03.2018, comunicată terţului poprit A. S.R.L. la 18 aprilie 2018, până la concurenţa sumei de 1.563,83 RON datorată debitorului B..

În drept, au fost invocate prevederile art. 150 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată.

2. Prin sentinţa civilă nr. 163 din 22 noiembrie 2018, Tribunalul Harghita, secţia Civilă a respins cererea formulată de reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti.

3. Împotriva sentinţei civile nr. 163 din 22 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Harghita, secţia Civilă, a declarat apel reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

4. Prin decizia nr. 74/A din 20 februarie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a aceleiaşi instanţe.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor Deciziei nr. 18 din 17 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi ale art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare, sens în care s-a apreciat că litigiul de faţă are ca obiect punerea în executare a contractelor de credit bancar, care decurge din exploatarea întreprinderii profesionistului, respectiv din realizarea scopului pentru care a fost constituit, astfel că, competenţa de soluţionare a căii de atac a apelului revine secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

5. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018*.

6. Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 114A din 11 aprilie 2019, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea secţiei I Civile a aceleiaşi instanţe.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, fiind sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în vederea soluţionării.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut hotărârea apelată este pronunţată de secţia Civilă a Tribunalului Harghita, iar competenţa de soluţionare aparţine Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, potrivit dispoziţiilor art. 96 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Totodată, s-a mai reţinut că eronat secţia I Civilă a Curţii de Apel Târgu Mureş a apreciat că obiectul acţiunii vizează punerea în executare a contractelor de credit bancar şi că acesta ar fi un litigiu care decurge din exploatarea întreprinderii profesionistului, respectiv din realizarea scopului pentru care a fost constituit.

Or, cererea de chemare în judecată are ca obiect menţinerea popririi, care constituie un incident în materia executării silite declanşate de creditorul bugetar împotriva debitorului persoană fizică B., societatea A. S.R.L. fiind doar terţul poprit.

De altfel, indiferent de calitatea de profesionist sau nu a terţului poprit sau de natura titlului executoriu, măsurile de înfiinţare a popririi, de menţinere sau de desfiinţare a popririi au natură civilă.

Nu s-ar putea justifica necompetenţa instanţei civile de control judiciar nici prin raportare la Decizia nr. 15/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, cât timp în judecarea cererii pentru menţinerea popririi nu pot fi făcute apărări de fond, care să implice competenţa secţiei de contencios administrativ sau a celei specializate.

Prin urmare, în baza art. 132 alin. (3) raportat la art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

7. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. x/2018* la 23 aprilie 2019.

8. Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:

Divergenţa care a generat prezentul conflict negativ de competenţă între cele două secţii ale Curţii de Apel Târgu Mureş a pornit de la stabilirea eronată a obiectului litigiului de către secţia I Civilă, reţinându-se că rezidă în acţiunea de punerea în executare a contractelor de credit bancar şi că decurge din exploatarea întreprinderii profesionistului, context în care s-a dat eficienţă deciziei nr. 18/2016 din 17 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece Recursul în Interesul Legii, cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi ale art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare.

În acord cu cele reţinute de secţia a II-a Civilă a Curţii de Apel Târgu Mureş, obiectul prezentului litigiu este reprezentat de cererea privind menţinerea popririi înfiinţate în dosarul de executare silită nr. x/2015, de către organul de executare silită al A.A.A.S., comunicată terţului poprit A. S.R.L., la 18 aprilie 2018, până la concurenţa sumei de 1.563,83 RON datorată de debitorul B., întemeiată pe dispoziţiile art. 150 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată.

Având în vedere obiectul litigiului, care constituie un incident în materia executării silite declanşate de creditorul bugetar împotriva debitorului persoană fizică B., indiferent de calitatea de profesionist sau nu a terţului poprit sau de natura titlului executoriu, măsurile de înfiinţare a popririi, de menţinere sau de desfiinţare a popririi au natură civilă.

Determinarea competenţei de soluţionare a apelului declarat în cauză se face prin raportare la dispoziţiile art. 96 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., motiv pentru care, faţă de împrejurarea că în cauză nu se pune în discuţie existenţa unui litigiu care ar decurge din exploatarea întinderii profesionistului, competenţa de soluţionare cauzei revine secţiei I Civile a Curţii de Apel Târgu Mureş.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2019.