Jurisdictional conflict resolution: ex officio invocation of private-order territorial incompetence prohibited absent defendant reply
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by establishing the territorial competence of the Roman Court of Law to adjudicate the dispute, thereby reversing the lower court's declination to the Brașov Court of Law. The case involved a civil action for payment of agricultural service fees and late penalties arising from a contract, which triggered a jurisdictional dispute after the first-instance court invoked private-order territorial incompetence ex officio, leading the second-instance court to declare itself incompetent and refer the matter to the High Court. The decisive legal basis was the classification of territorial jurisdiction in civil actions as a private-order norm, meaning that under the relevant civil procedure code, the exception of territorial incompetence could not be raised ex officio by the court but only by the defendant via a reply; since the defendant failed to file such a reply, the plaintiff's initial choice of forum prevailed, rendering the first court seized competent to hear the case.
Legislator headnote
AI generatedart. 1724 C. civ, art. 130 alin. (3) C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ; Jurisdictional conflict resolution: ex officio invocation of private-order territorial incompetence prohibited absent defendant reply: The case involved a civil action for payment of agricultural service fees and late penalties arising from a contract, which triggered a jurisdictional dispute after the first-instance court invoked private-order territorial incompetence ex officio, leading the second-instance court to declare itself incompetent and refer the matter to the High Court. The decisive legal basis was the classification of territorial jurisdiction in civil actions as a private-order norm, meaning that under the relevant civil procedure code, the exception of territorial incompetence could not be raised ex officio by the court but only by the defendant via a reply; since the defendant failed to file such a reply, the plaintiff's initial choice of forum prevailed, rendering the first court seized competent to hear the case.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvisions establishing the legal basis for resolving the negative conflict of jurisdiction and assigning competence to the Roman Court of Law.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman la 29 septembrie 2017, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, a solicitat instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 5.427,48 RON, reprezentând contravaloarea facturii nr. x/30 septembrie 2014; la plata penalităţilor pe zi de întârziere calculate la nivelul dobânzii legale, plus patru puncte procentuale, începând cu data de 30 octombrie 2014 pentru factura nr. x/30 septembrie 2014; obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat reclamanta că a încheiat cu pârâta Contractul de prestări servicii nr. x din 29 iunie 2014, în baza căruia a efectuat lucrări agricole către pârâtă, pentru suma de 150 RON/ha. Deşi acest contract a fost încheiat cu SC C. SRL, această societate a fuzionat prin absorbţie cu SC B. SRL. A mai arătat reclamanta că şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi a emis şi factura nr. x/30 septembrie 2014, însă pârâta a refuzat plata, deşi a fost notificată în acest sens.
În drept, a invocat prevederile art. 1719, art. 1721, art. 1724 C. civ., O.G. nr. 13/2011.
Prin Sentinţa civilă nr. 1870/2018 din 28 iunie 2018, Judecătoria Roman a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
Prin Sentinţa civilă nr. 11007 din 28 noiembrie 2017 a Judecătoriei Braşov, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În argumentarea acestei soluţii, s-a reţinut, în esenţă, că în speţă, competenţa teritorială este de ordine privată, iar pârâta nu a formulat întâmpinare şi în raport cu dispoziţiile art. 129 - 130 C. proc. civ., excepţia nu putea fi invocată de instanţă din oficiu.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Roman competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.
În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.
Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Înalta Curte reţine, totodată, că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 C. proc. civ., iar pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului.
În speţă, obiectul acţiunii îl reprezintă o cerere în pretenţii, competenţa teritorială fiind de ordine privată, iar reclamanta şi-a exprimat opţiunea şi a introdus acţiunea la Judecătoria Roman.
Având în vedere obiectul litigiului, competenţa teritorială fiind una alternativă, de ordine privată, reclamantei revenindu-i alegerea dintre mai multe instanţe deopotrivă competente, şi în raport cu faptul că pârâta nu a formulat întâmpinare şi nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei astfel sesizate, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoriei Roman, cea dintâi învestită, îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.
Astfel fiind, Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Roman, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2019.
GGC - CL