Labor dismissal revision refused for lack of contradictory judgments and party identity

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, se constată următoarele:

1. Cererea de revizuire

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. x/2019, A. a solicitat retractarea deciziei civile nr. 559 din 1 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2017, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinându-se că hotărârea enunţată este contradictorie deciziei civile nr. 917 din 27 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2017.

Cu privire la contradictorialitatea dintre cele două hotărâri s-a arătat că nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente între cele două procese, cum se întâmplă în cazul excepţiei autorităţii de lucru judecat, ci trebuie să existe doar o legătura cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăţi, în sensul de a nu se nesocoti ceea ce o instanţă a statuat deja jurisdicţional.

Astfel, revizuentul a susţinut că există o similitudinile între cele două cauze în care s-au pronunţat hotărâri diferite, cât şi chestiunea litigioasă tranşată cu autoritate de lucru judecat în cea dintâi hotărâre, fiind admisibilă prezenta cerere de revizuire.

Referitor la similitudinile dintre cele două litigii s-a arătat că reclamanţii au fost salariaţi ai B. şi că au ocupat aceeaşi funcţie, în cadrul aceleiaşi direcţii, divizii şi aceluiaşi departament, fiind identice fişele de post.

Reclamanţii din cele două litigii au fost concediaţi în baza unor decizii de concediere identice emise de B. S.A. în aceeaşi zi, în care se menţionează un plan de reorganizare, care nu este identificat prin număr de înregistrare sau data la care a fost aprobat, astfel încât părţile să aibă posibilitatea de a cunoaşte motivele de fapt care s-au aflat la originea concedierii lor.

Ulterior introducerii contestaţiilor împotriva deciziilor de concediere, în ambele dosare B. S.A. a precizat că reorganizarea societăţii şi a diviziei în care funcţiona revizuentul a fost realizată în baza Documentului de reorganizare înregistrat sub nr. x din 2 noiembrie 2016, cu dată de implementare de la 1 februarie 2017.

Referitor la chestiunea litigioasă soluţionată prin decizia nr. 917 din 27 februarie 2018 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat nelegalitatea şi netemeinicia concedierii intervenite.

Aşadar, având în vedere aceste argumente, s-a solicitat să se constate că sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind invocate, totodată, dispoziţiile art. 6 CEDO şi jurisprudenţa instanţei europene.

2. Întâmpinarea

Intimata B. S.A., prin întâmpinarea depusă la dosar, a susţinut în esenţă că cererea de revizuire este inadmisibilă, că în cauză nu este îndeplinită condiţia existenţei unor hotărâri potrivnice şi că revizuirea nu poate fi atacată în situaţia în care partea a invocat autoritatea de lucru judecat în faţa instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită şi că nu sunt îndeplinite condiţiile efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

3. Asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte urmează să o respingă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, alin. (2) al aceluiaşi articol statuând asupra situaţiilor în care sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Totodată, dezbaterile sunt limitate, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., la admisibilitatea revizuirii şi a faptelor pe care se întemeiază.

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiţii, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotită puterea lucrului judecat conţinută de o altă hotărâre.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora.

În cauză, nu se poate reţine contradictorialitatea de hotărâri întrucât nu sunt întrunite cerinţele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că cele două hotărâri indicate ca fiind contradictorii au fost pronunţate în litigii diferite, nefiind îndeplinită condiţia existenţei unor hotărâri potrivnice, acestea putându-se concilia deoarece o hotărâre produce efecte cu privire la o anumită decizie de concediere şi asupra raporturilor de muncă dintre angajator şi un salariat, iar cea de a doua hotărâre priveşte o altă decizie de concediere şi un alt salariat.

Astfel, hotărârea dată în primul litigiu, indicată ca fiindu-i încălcată puterea de lucru judecat, este decizia civilă nr. 917 din 27 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în dosarul nr. x/2017, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 6700 din 3 octombrie 2017 a Tribunalului Bucureşti, prin care s-a admis contestaţia formulată de C. împotriva deciziei de concediere nr. 100/02/01/1.886 din 27 februarie 2017.

În cel de al doilea litigiu, soluţionat prin decizia nr. 559 din 1 februarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a cărei retractare se solicită, instanţa a admis apelul declarat de B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 8696 din 29 noiembrie 2017 a Tribunalului Bucureşti, pe care a modificat-o în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

De altfel, nici condiţia sub aspectul identităţii de părţi nu este îndeplinită, deoarece în primul litigiu, ce a format obiectul dosarului nr. x/2017, a figurat ca parte reclamantă C., iar în cel de al doilea litigiu, dosar nr. x/2017, ca reclamant a figurat A..

Prin urmare, având în vedere că nu este îndeplinită condiţia existenţei unor hotărâri potrivnice şi nici cea referitoare la identitatea de părţi, precum şi faptul că argumentele ce stau la baza promovării prezentei căi de atac vizează practica judiciară neunitară la nivelul Curţii de Apel Bucureşti cu privire la fondul litigiului, având ca obiect contestaţie împotriva deciziei de concediere, Înalta Curte, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 559 din 1 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2019.