Sufficiency of existing evidence to establish qualified homicide and reject post-conviction requests for supplementary investigation

Deliberând asupra cauzei penale de față:

Din actele dosarului rezultă următoarele:

Prin sentința penală nr. 666 pronunțată în dosarul penal nr. 898/2000 la data de 19 noiembrie 2003, Tribunalul Constanța l-a condamnat pe inculpatul M.V. pentru comiterea infracțiunii de omor, la pedeapsa de 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară, în baza art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen. și art. 65 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Conform art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 425 zile închisoare, rămase din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 251 din 4 octombrie 1999 a Judecătoriei Buhuși și a contopit acest rest în pedeapsa de 18 ani închisoare.

S-au aplicat art. 71 – art. 64 C. pen.

S-a dedus prevenția la zi, de la data arestării, 4 septembrie 2002.

S-a lua act că partea civilă nu a solicitat despăgubiri echivalente cu cheltuielile efectuate iar inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut în fapt că inculpatul, în noaptea de 31 august spre 1 septembrie 2002, a agresat-o pe victima M.I., aplicându-i în mod repetat lovituri cu pumnii în zona feței și a corpului, provocându-i astfel, leziuni care au condus la deces, datorită contuziei meningo - cerebrale. Mijloacele de probă din care s-a extras vinovăția inculpatului au fost: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; raportul de constatare medico – legal nr. 681/2 din 24 septembrie 2002 și planșă foto; declarațiile martorilor: D.V., S.Șt., C.T., C.E., B.I. și M.C.V. și de inculpat. Atitudinea inculpatului a fost sinceră, parțial și de regret, el arătând că nu-și amintește dacă l-a lovit, fiind beat, dar l-a abandonat de frică.

Instanța de fond a constatat întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat.

Curtea de Apel Constanța, secția penală, prin decizia penală nr. 45/ P pronunțată în dosarul penal nr. 3/P/2004 a respins, ca nefondat, apelul inculpatului și a menținut starea de arest pe care a dedus-o la zi, recurentul fiind obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Considerentele au arătat că încadrarea juridică corespunzătoare este aceea dată, de omor calificat, iar nu de lăsare fără ajutor, probele respinse nu erau concludente, iar pedeapsa a fost just individualizată.

Împotriva acestei decizii, în termen legal s-a declarat recurs, inculpatul invocând ca motive de critică și casare, dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., respectiv grava eroare de fapt.

Ca o consecință a admiterii recursului și casării ambelor hotărâri, inculpatul recurent a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și 10 alin. (1) lit. c) C. pen., nefiind autorul omorului sau, în subsidiar, restituirea cauzei parchetului, pentru completarea probatoriului.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând hotărârea atacată și sentința de condamnare, în raport de critica formulată și probele administrate, văzând și dispozițiile legale aplicabile în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond și apel au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului. Nu era necesară administrarea altor probe, așa cum inculpatul a solicitat, deoarece din cele existente a rezultat fără dubiu ce faptă s-a produs, cine este autorul, pentru a i se da o încadrare juridică corectă. Inculpatul deseori se certa cu unchiul său. Amândoi consumau băuturi alcoolice și ultima persoană cu care s-a văzut decedatul, a fost inculpatul care l-a încuiat și a dat cheia la vecini.

Fapta inculpatului M.V., care în noaptea de 31 august – 1 septembrie 2002, l-a lovit repetat cu pumnii în zona feței și a corpului pe unchiul său, producându-i leziuni ce au condus la deces, datorită contuziei meningo – cerebrale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, cum bine a fost încadrată fapta, în dispozițiile art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen. La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere și că inculpatul nu doar l-a lovit pe unchiul său sub un impuls violent de moment, datorat beției, dar l-a și sugrumat și a doua zi l-a părăsit, în starea de muribund în care îl adusese anterior.

Astfel fiind, suplimentarea probelor nu este necesară, instanțele pronunțându-se corect. Urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce prevenția și inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 45 din 26 februarie 2004 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 4 septembrie 2002 la 15 iunie 2004.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2004.