Cassation annulled for failure to articulate valid illegality grounds in commercial rent recovery and breach of lease obligation dispute

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 6 august 2015, reclamanta Societatea pentru Servicii de Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în Reţele Electrice de Transport "A." S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. a solicitat să se dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 981.674,92 RON, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a neexecutării obligaţiei contractuale prevăzute la art. 8.4.1 din contractul nr. x/2009, compusă din: 788.684,00 RON chirie achitată în plus pentru perioada decembrie 2009 - iunie 2015, 183.276,98 RON reprezentând taxa servicii mentenanţă, 9.713,94 RON contravaloare utilităţi; obligarea pârâtei la plata sumei de 108.694,87 RON/, reprezentând penalităţi de întârziere, conform dispoziţiilor art. 6.5.2 din C 188/2009; constatarea nulităţii absolute a clauzelor contractuale înscrise la art. 3.1 lit. a) alin. (2) şi (3) din contract, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2944 din 12 mai 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei Societatea pentru Servicii de Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în Reţele Electrice de Transport "A." S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., obligând reclamanta la plata sumei de 30.142,94 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Societatea pentru Servicii de Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în Reţele Electrice de Transport A. S.A., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea în tot a hotărârii atacate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 1348A/2018 din 22 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Societatea pentru Servicii de Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în Reţele Electrice de Transport A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2944 din 12 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, fiind obligată apelanta să plătească intimatei suma de 10.323,05 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 1348A/2018 din 22 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a declarat recurs reclamanta Societatea pentru Servicii de Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în Reţele Electrice de Transport A. S.A..

Prin memoriul de recurs, reclamanta Societatea pentru Servicii de Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în Reţele Electrice de Transport A. S.A. a invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, rejudecând cauza în fond, admiterea acţiunii ca întemeiată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În acest context, recurenta arată că motivele de recurs pe care le susţine în promovarea căii de atac în prezenta cauză sunt cele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, precum şi cel prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când instanţa a făcut aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi motivele pentru care s-au admis sau respins cererile părţilor.

În speţa de faţă, instanţa de apel nu a lămurit pe deplin situaţia de fapt a cauzei privind îndeplinirea obligaţiei contractuale prevăzută la art. 8.4.1 din contractul nr. x/2009.

Astfel, potrivit petitului 1 din acţiune, prejudiciul pretins a avut ca fundament nerespectarea de către intimata B. a obligaţiei contractuale prevăzuta la art. 8.4.1 din contractul nr. x/2009 de a pune la dispoziţia chiriaşului A., în integralitate suprafaţa închiriată de 1.169 mp.

Tocmai în considerarea acestei etape obligatorii de cercetare şi stabilire a adevărului faptic, în cauza nr. x/2014, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, având ca obiect cererea B. de obligare a A. la plata diferenţa chirie, taxa de servicii, taxa de mentenanţă, prin încheierea din 5 aprilie 2016, în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ. instanţa a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2015

Pentru a dispune astfel, instanţa din dosarul nr. x/2014 a analizat cele 2 cereri de chemare în judecată şi a stabilit ca suprafaţa efectiv închiriată de A. care urmează sa fie stabilită în dosarul nr. x/2015 va fi luată în considerare la stabilirea pretenţiilor B. în dosarul nr. x/2014.

Deşi materialul probator şi precizările formulate de A. au vizat cu prioritate stabilirea şi dovedirea situaţiei cu privire la suprafaţa real închiriată, A. dovedind că suprafaţa lipsa la închiriere a fost atribuită contractual de către B. către C., hotărârile Tribunalului si ale Curţii de Apel în prezentul dosar au stabilit justa cauza a încasării chiriei prin raportare exclusivă la alte prevederi contractuale, lăsând necercetată situaţia de fapt cu privire la suprafaţa efectiv închiriată, în considerarea caracterului pozitiv a lucrului judecat cu referire la hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2012.

În opinia recurentei, motivele indicate de instanţa de apel sunt insuficiente şi contradictorii, având în vedere că deşi în realitate, prin cele două concluzii expertul constată că o suprafaţă lipsă la închiriere la etajul II al clădirii Platinul de 181,96 mp (ocupaţi de C.), precum şi 16,01 mp, instanţa retine doar a doua concluzie, fără vreo referire sau argumentare cu privire la prima concluzie.

Astfel, probatoriul şi argumentele A. au fost înlăturate de către instanţe nemotivat, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel prevalându-se în mod facil de dispoziţiile referitoare la autoritatea de lucru judecat.

Motivele reţinute cu putere de lucru judecat din hotărârile litigiului anterior, menţionate de Tribunalul Bucureşti în cuprinsul sentinţei civile nr. 2944, pronunţata la 12 mai 2016 nu pot reprezenta motive cu valoare decizională prin raportare directă la petitul principal al acţiunii pendinte "prejudiciul cauzat ca urmare a neexecutării obligaţiei contractuale prevăzute la art. 8.4.1 din contractul nr. x/2009".

Motivele reţinute cu putere de lucru judecat nu indică soluţia şi raţiunile asociate acesteia cu privire la neexecutarea/executarea obligaţiei de la art. 8.4.1 din contract.

Nici unul dintre considerentele preluate de instanţele de judecată cu putere de lucru judecat, nu statuează în vreun fel cu privire la suprafaţa real închiriată de A..

În opinia recurentei, aspectul esenţial pe care instanţele erau obligate să-l constate, în baza probelor irefutabile prezentate de A., este acela că micşorarea suprafeţei închiriate de A. s-a datorat înţelegerii contractuale dintre B. şi CNTEE C. şi nu modului în care A. a ales să-şi delimiteze spaţiul închiriat de spaţiul închiriat de asociatul sau unic, C. S.A..

Acest fapt, dovedit cu prisosinţă de recurentă este determinant şi prin raportare la apărările formulate de intimata-parata, apărări axate pe teza că suprafaţa mai mică decât cea închiriată ocupată de A. se datorează exclusiv modului în care A. a ales să delimiteze spaţiul său închiriat de spaţiul închiriat de asociatul unic, C. S.A.

Aşadar, suplimentar aspectelor reţinute cu putere de lucru judecat, instanţa avea obligaţia de a completa probatoriul administrat pentru a preveni orice greşeală în aflarea adevărului în cauză.

Prin decizia de a nu se pronunţa asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii instanţele au comis un exces de putere.

Cu privire la fondul cauzei, recurenta susţine că nerespectarea de către B. a obligaţiei prevăzute la art. 8.4.1 lit. a) din Contract, de a pune la dispoziţia chiriaşului A. în integralitate suprafaţa de birouri de 1169 mp, raportat la încasarea de chirii şi taxe pentru o suprafaţa mai mare decât cea închiriată efectiv, cunoscându-se că suprafaţa astfel închiriată depăşeşte suprafaţa construita a clădirii prevăzuta pentru etajul II, indică fără dubiu că prejudiciul creat în patrimoniul A. este consecinţa directă a neexecutării corespunzătoare a obligaţiilor contractuale asumate de către B..

Intimata B. S.R.L. a depus întâmpinare la 19 octombrie 2018, prin care a solicitat pe cale de excepţie, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât valoarea obiectului cererii de chemare în judecată promovate de A., respectiv 981.674,92 RON, nu depăşeşte pragul valoric instituit de C. proc. civ. pentru promovarea căii de atac a recursului.

În subsidiar, se solicită instanţei să admită excepţia nulităţii recursului ca efect al neîncadrării motivelor invocate între cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe fondul cauzei solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin răspunsul la întâmpinare depus de recurentă la 9 noiembrie 2018, se solicită înlăturarea susţinerilor intimatei ca fiind nefondate.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 17 ianuarie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 25 ianuarie 2019, recurenta depunând punct de vedere.

La termenul din 13 iunie 2019, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA PENTRU SERVICII DE TELECOMUNICATII ŞI TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI ÎN REŢELE ELECTRICE DE TRANSPORT "A." S.A. în considerarea următoarelor:

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că recurenta Societatea pentru Servicii de Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în Reţele Electrice de Transport A. S.A., deşi a indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul de la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., susţinerile din cuprinsul cererii de recurs nu fac posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Este de amintit că instanţa de apel ca instanţă devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond ce vizează situaţia de fapt, aspecte care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că recurenta a relatat opinii referitoare la dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

În speţă, recurenta tinde, în realitate, la o restabilire a situaţiei de fapt, repunând în discuţie probele şi solicitând instanţei de recurs să reconsidere concludenţa lor ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

În speţă, recurenta-reclamantă, nu formulează critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva vreunui caz de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar şi care să poată constitui obiect de analiză în recurs.

În acest context, se constată că recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel.

Simpla nemulţumire a părţii faţă de soluţia pronunţată, fără a se dezvolta şi arăta, în concret, în ce constau greşelile săvârşite de instanţă şi legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancţionată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În consecinţă, se constată că recurenta nu a indicat în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţa de apel prin respingerea apelului reclamantei.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea nulităţii cererii de recurs în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA PENTRU SERVICII DE TELECOMUNICATII ŞI TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI ÎN REŢELE ELECTRICE DE TRANSPORT "A." S.A. împotriva deciziei nr. 1348/A/2018 din 22 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA PENTRU SERVICII DE TELECOMUNICATII ŞI TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI ÎN REŢELE ELECTRICE DE TRANSPORT "A." S.A. împotriva deciziei nr. 1348/A/2018 din 22 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2019.