Territorial jurisdiction for individual labor claims filed by union as legal representative versus union as active party

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la 13 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., reprezentată legal de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, a solicitat obligarea pârâţilor Unitatea Administrativ Teritorială Ţiţeşti şi Consiliul Local Ţiţeşti la plata majorării salariale de 25%, începând cu 1 ianuarie 2018.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 153/2017.

Prin încheierea din 7 decembrie 2018, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale a completului specializat şi a trimis cauza la secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a aceluiaşi tribunal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Argeş, sub nr. x/2018*.

Prin sentinţa civilă nr. 1310/2019 din 20 martie 2019, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Argeş a reţinut că Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, pentru reclamanta A., a solicitat acordarea majorării salariale de 25%, începând cu 1 ianuarie 2018, în temeiul art. 38 din Legea nr. 153/2017.

După evocarea dispoziţiilor art. 28 alin. (1), art. 62 lit. g) din Legea nr. 62/2011 şi art. 269 alin. (2) din Codul muncii, acelaşi tribunal a constatat că domiciliul reclamantei nu rezultă din actele dosarului.

Astfel, Tribunalul Argeş a reţinut că legitimare procesuală activă în cauză are Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, cu sediul în Galaţi.

În continuare, acelaşi tribunalul a constatat că, potrivit deciziei nr. 208/2012, pronunţată de instanţa supremă într-o cauză similară, competenţa aparţine instanţei în raza căreia se află sediul sindicatului, căruia i se recunoaşte calitatea de reclamant.

După ce a evocat ample considerente din decizia respectivă, Tribunalul Argeş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la 9 aprilie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 599/2019 din 23 mai 2019, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Argeş a constatat că reclamanta A. este angajata pârâtei U.A.T. Ţiţeşti, judeţul Argeş, iar prin acţiunea introductivă a solicitat plata unor drepturi salariale.

Astfel, reclamanta este cea care a formulat cererea de chemare în judecată, Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România având doar calitatea de reprezentant al acesteia.

După evocarea dispoziţiilor art. 129 alin. (1) şi (2) pct. 3, art. 130 alin. (2), art. 107 alin. (1) şi art. 116 C. proc. civ., art. 269 alin. (2) din Codul muncii, art. 28 alin. (1)-(2), art. 210 şi art. 216 din Legea nr. 62/2011, Tribunalul Galaţi a reţinut că organizaţiile sindicale au un rol activ în apărarea drepturilor membrilor lor şi pot întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv acţiuni în justiţie în numele membrilor lor.

În continuare, acelaşi tribunal a constatat că din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, cu sediul în Galaţi, are doar calitatea de reprezentant al reclamantei.

Or, competenta de soluţionare a cauzei se stabileşte în funcţie de domiciliul sau locul de muncă al reclamantei şi nu în funcţie de sediul sindicatului, pentru că acesta din urmă nu a formulat acţiunea în numele membrului său de sindicat, ci a menţionat expres că are doar calitatea de reprezentant legal.

De astfel, prin decizia nr. 1/2013, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, instanţa supremă, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea nr. 62/2011), a statuat că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă doar în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat. Or, cererea a fost formulată de reclamanta persoană fizică, care a ales să fie reprezentată de sindicat.

Prin decizia anterior evocată s-a statuat că instanţa competentă teritorial să soluţioneze conflictele de muncă este cea de la sediul sindicatului doar în cazul acţiunilor promovate de sindicat, în calitate de reclamant pentru membrii săi.

Cum reclamanta A. a formulat cererea, prin reprezentant legal, înregistrând-o pe rolul Tribunalul Argeş, rezultă aceasta a ales instanţa de la locul său de muncă, în temeiul art. 116 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul Galaţi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă între cele două instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 10 iunie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Argeş şi Tribunalul Galaţi - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, reclamanta A., reprezentată legal de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, a solicitat obligarea pârâţilor Unitatea Administrativ Teritorială Ţiţeşti şi Consiliul Local Ţiţeşti la plata majorării salariale de 25%, începând cu 1 ianuarie 2018.

Astfel, prezentul proces are ca obiect un conflict individual de muncă.

Din modul de formulare a cererii de chemare în judecată rezultă că A. are calitatea de reclamantă, iar Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România are calitatea de reprezentant legal al reclamantei, ambele calităţii fiind menţionate expres în cuprinsul cererii.

În plus, neindicarea în cuprinsul cererii a dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 relevă că, în prezenta cauză, calitate procesuală activă are A., iar nu Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România.

În aceste condiţii, determinarea tribunalului competent teritorial să soluţioneze prezenta cauză se va face prin raportare la dispoziţiile procedurale aplicabile conflictelor de muncă.

Conform art. 210 din Legea nr. 62/2010, "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente revine reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.

În aplicarea acestor texte de lege, instanţa supremă constată că reclamanta A. este angajata pârâtei U.A.T. Ţiţeşti, aflată în judeţul Argeş.

Cum reclamanta a optat pentru sesizarea Tribunalului Argeş, în a cărui circumscripţie se află locul său de muncă, rezultă că acestui tribunal îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2010, raportat la art. 116 şi art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2019.