Jurisdiction over annulment of payment incidents: obligation to do or challenge of legal act

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la 19 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. le-a chemat în judecată pe pârâtele B. - SUCURSALA BUZĂU şi BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI - CENTRALA INCIDENTELOR DE PLĂŢI, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să anuleze incidentul de plată privind biletul la ordin seria x nr. x, emis la 28 martie 2018, de pârâta B. - SUCURSALA BUZĂU, cu scadenţa la 18 septembrie 2018;

2. s-o oblige pe aceeaşi pârâtă la efectuarea demersurilor de anulare a incidentului de plată la Centrala Incidentelor de Plăţi, în baza sentinţei ce va fi pronunţată în cauză.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2012.

Prin sentinţa civilă nr. 129 din 27 februarie 2019, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Buzău a evocat dispoziţiile art. 2 pct. 1 şi 6, art. 8, art. 13 alin. (1) şi (3), art. 15, art. 16 alin. (1) şi art. 30 alin. (3) din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2012, art. 888 alin. (1), art. 904, art. 94 pct. 1 lit. h) şi art. 95 pct. 1 C. proc. civ., precum şi ample considerente din decizia nr. 85/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, după care a constatat că a fost învestit cu o acţiune având ca obiect anularea unui incident de plată.

Acelaşi tribunal a reţinut că normele interpretate prin decizia în interesul legii anterior evocată au fost abrogate, nefiind adoptate norme similare prin noua lege procesual civilă.

În aceste condiţii, Tribunalul Buzău a apreciat că aspectele de drept material soluţionate cu caracter obligatoriu de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se impun în continuare instanţelor de drept comun, însă cele de natură procesuală trebuie raportate la noua lege procesual civilă.

S-a reţinut că litigiul vizează anularea din baza de date a C.I.P. a înregistrării privind incidentul de plată, fiind un litigiu nepatrimonial.

În continuare, Tribunalul Buzău a apreciat că înregistrarea unui incident de plată reprezintă o operaţiune informatică efectuată în baza de date electronică, iar nu un act juridic civil, motiv pentru care litigiul având ca finalitate anularea unei astfel de înscrieri nu se circumscrie celor privind anularea unui act juridic nepatrimonial.

S-a reţinut că, în baza aceloraşi raţionamente juridice, sunt reglementate şi procedurile de anulare din baza de date a C.I.P. a înregistrării privind incidentele de plată, de vreme ce acestea trebuie să fie întemeiate pe hotărâri judecătoreşti executorii prin care se dispune anularea.

Or, hotărârea judecătorească prin care se dispune anularea unui act juridic civil nu are caracter executoriu, ci, printre altele, numai cea prin care i se impune debitorului să îndeplinească o obligaţie de a face.

Tribunalul Buzău a mai reţinut că, prin hotărârea pronunţată într-un astfel litigiu, se instituie în sarcina pârâtului, persoană declarantă, obligaţia de a face, materializată prin completarea formularului din Anexa nr. 6 a Regulamentului B.N.R. nr. 1/2012, de anulare a înregistrării din baza de date a Centralei Incidentelor de Plăţi.

Având în vedere că noua lege procesual civilă nu a preluat dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. din 1865, sunt incidente prevederile art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., conform cărora sunt de competenţa materială a judecătoriei cererile privind obligaţiile de a face neevaluabile în bani.

În egală măsură, dat fiind că nu există dispoziţii care să atribuie în competenţa altor instanţe această categorie de litigii, rezultă că judecătoria este competentă să soluţioneze prezenta cauză având ca obiect cererea privind o obligaţie de a face neevaluabilă în bani.

Referitor la competenţa teritorială a primei instanţe, tribunalul a reţinut că cererea de înscriere a refuzului bancar din 20 septembrie 2018 a fost adresată pârâtei Banca Naţională a României - Centrala Incidentelor de Plăţi, de către pârâta B. S.A., în calitate de persoană declarantă la C.I.P.

După evocarea dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 şi art. 107 alin. (1), art. 109, art. 112 alin. (1) şi art. 116 C. proc. civ., tribunalul a constatat că pârâta B. S.A., în calitate de persoană declarantă la C.I.P., are sediul în Cluj-Napoca, iar pârâta Banca Naţională a României - Centrala Incidentelor de Plăţi are sediul în Bucureşti.

S-a reţinut că, deşi reclamanta a învestit Tribunalul Buzău cu o cerere formulată în contradictoriu cu pârâta B. S.A., prin Sucursala Buzău, care are sediul în Buzău, trebuie avute în vedere normele de procedură expuse mai sus.

Potrivit acestor norme este incidentă competenţa teritorială alternativă a instanţei locului unde persoana juridică de drept privat are un dezmembrământ fără personalitate juridică numai pentru obligaţiile care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta.

Or, în litigiul de faţă, conform Regulamentului B.N.R. nr. 1/2012, poate avea calitate numai persoana declarantă la C.I.P., respectiv instituţia de credit, pentru toate informaţiile privind incidentele de plăţi produse de către proprii titulari de cont sau de cei din unităţile lor teritoriale.

În aceste condiţii, Sucursala Buzău a B. S.A., ca dezmembrământ fără personalitate juridică al acesteia, putea atrage competenţa teritorială a instanţei în a cărei circumscripţie se află numai pentru obligaţiile ce urmau a fi executate în acel loc sau care izvorau din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta.

Din actele dosarului rezultă că anularea incidentului de plată din 20 septembrie 2018 nu vizează nicio obligaţie care ar urma a fi executată în circumscripţia teritorială a instanţelor de la sediul Sucursalei Buzău a B. S.A.

De asemenea, anularea acestui incident nu vizează nicio obligaţie care ar izvorî din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta, în condiţiile în care înscrierea incidentului s-a făcut la cererea societăţii, care poate obţine anularea înregistrării.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul Buzău a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la 5 martie 2019, sub nr. x/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 3248/2019 din 24 aprilie 2019, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei sa materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a citat dispoziţiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ., după care a reţinut că obiectul cauzei este reprezentat de un raport juridic nepatrimonial de natură comercială.

În acest sens, a evocat decizia nr. 85/2007, pronunţată într-un recurs în interesul legii, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit natura litigiilor privind anularea incidentelor de plată.

Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că, deşi decizia în interesul legii a fost pronunţată prin raportare la vechile dispoziţii legale, ea îşi păstrează actualitatea cu privire la calificarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aceasta întrucât acţiunea formulată de reclamantă tinde la anularea unei operaţiuni juridice efectuate de Banca Naţională a României prin Centrala Riscurilor de Credit. Fiind vorba despre o activitate obiectivă de prestări de servicii de către un profesionist, conform art. 3 alin. (3) C. civ. şi art. 8 din Legea nr. 71/2011, litigiile care se nasc din aceste raporturi juridice sunt de natură nepatrimonială, neputând fi evaluate în bani.

Aceeaşi judecătorie nu a agreat opinia conform căreia nu ar fi vorba de un act juridic, atâta timp cât pentru înregistrarea incidentului de plată există o manifestare de voinţă din partea declarantului, care în mod vădit produce efecte juridice faţă de persoana vizată de aceasta.

Completarea formularului şi îndeplinirea unor operaţiuni de natură informatică este doar modalitatea de executare şi manifestare fizică a acestui act de voinţă.

De altfel, chiar dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi (3) din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2012 fac referire la anularea înregistrărilor privind incidentele de plăţi. Or, numai un act juridic este supus nulităţii, nu şi un fapt material.

Judecătoria Cluj-Napoca a mai reţinut că nu există instituţia juridică a nulităţii unei operaţiuni informatice, această sancţiune fiind una specifică actelor juridice, iar nu faptelor juridice sau materiale.

De asemenea, faptul că textul menţionat anterior prevede ca anularea se va face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti executorii nu are consecinţe asupra naturii litigiului.

Aceeaşi judecătorie a reţinut că nu există vreo reglementare în sensul indicat de Tribunalul Buzău, care să confere caracter executoriu de drept hotărârilor pronunţate în litigii având ca obiect obligaţia de a face, acestea nefiind incluse în enumerarea limitativă prevăzută de art. 448 sau art. 663-634 C. proc. civ.

Drept urmare, acesta nu poate fi un motiv pentru a se considera că obiectul acţiunii ar fi obligaţia de a face şi nu anularea unui act juridic nepatrimonial.

Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că tribunalul este instanţa cu plenitudine de competenţă pentru judecata în primă instanţă, în vreme ce judecătoria constituie o instanţă de excepţie, a cărei competenţă este prevăzută expres şi limitativ de art. 94 C. proc. civ.

Normele care instituie competenţa de primă instanţă a judecătoriei sunt norme speciale, care trebuie interpretate şi aplicate în mod strict, iar nu extensiv, conform art. 10 C. civ.

Aceeaşi judecătorie a reţinut că anularea incidentului de plată este o cerere neevaluabilă în bani, de competenţa în primă instanţă a tribunalului, ca instanţă de drept comun.

După evocarea dispoziţiilor art. 94 pct. lit. h) C. proc. civ., Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că anularea incidentului de plată nu se circumscrie noţiunii de obligaţie de a face.

Cu privire la competenţa teritorială, s-a reţinut că Tribunalul Buzău a analizat acest aspect şi s-a pronunţat asupra lui în mod nelegal, în lipsa unei excepţii invocate în acest sens de partea interesată.

Fiind un caz de necompetenţă teritorială relativă, de ordine privată, instanţa nici nu avea posibilitatea să invoce din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Câtă vreme niciunul dintre pârâţi nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată, instanţa nu putea trece la analizarea ei, ci a devenit competentă teritorial, fiind vorba de o exercitare a dreptului de dispoziţie din partea pârâtului, care a ales să nu conteste instanţa aleasă de reclamant.

În aceste condiţii, s-a reţinut că Tribunalul Buzău a încălcat prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. când a stabilit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţelor din Cluj-Napoca, în momentul pronunţării asupra unei excepţii de necompetenţă materială.

Pentru aceste motive, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 6 iunie 2019, sub nr. x/2019.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Buzău şi Judecătoria Cluj-Napoca - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă.

Cu titlu prealabil, instanţa supremă constată că soluţiile pronunţate de instanţele aflate în conflict au vizat numai admiterea excepţiei de necompetenţă materială. În aceste condiţii, soluţionarea prezentului conflict de competenţă presupune stabilirea instanţei competente material să soluţioneze cauza.

În speţă, conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Buzău şi Judecătoria Cluj-Napoca are la bază calificarea juridică diferită dată de cele două instanţe cererii deduse judecăţii.

Astfel, în timp ce Tribunalul Buzău a calificat cererea ca fiind una privind o obligaţie de a face neevaluabilă în bani, Judecătoria Cluj-Napoca a calificat-o ca fiind una în anularea unui act juridic nepatrimonial.

În aceste condiţii, determinarea instanţei competente material să soluţioneze cauza depinde de stabilirea naturii cererii deduse judecăţii.

În legătură cu această chestiune, instanţa supremă constată că reclamanta a solicitat anularea incidentului de plată privind biletul la ordin seria x nr. x, emis la 28 martie 2018, de pârâta B. - SUCURSALA BUZĂU şi obligarea aceleiaşi pârâte la efectuarea demersurilor de anulare a incidentului de plată la Centrala Incidentelor de Plăţi, în baza sentinţei ce va fi pronunţată în cauză.

Potrivit art. 2 pct. 1 din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2012, "incidentul de plată este neîndeplinirea întocmai şi la timp a obligaţiilor titularilor de cont în timpul procesului de decontare a instrumentului de plată, obligaţii rezultate prin efectul legii, a căror neîndeplinire este adusă la cunoştinţa CIP de către persoanele declarante".

Conform art. 8 din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2012, "Banca Naţională a României va asigura, la sediul său central, condiţiile tehnice care să permită înregistrarea, gestionarea şi difuzarea, cu operativitate, fără alterări, pe suport electronic, a informaţiilor privind incidentele de plăţi".

Totodată, art. 13 alin. (2) din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2012 prevede că anularea incidentelor de plăţi cu cecuri, cambii sau bilete la ordin din baza de date a CIP se realizează prin utilizarea "Formularului de anulare a înregistrărilor din baza de date a CIP" (F6).

Din analiza dispoziţiilor anterior evocate rezultă că înregistrarea unui incident de plată reprezintă o operaţiune informatică efectuată în baza de date electronică a Centralei Incidentelor de Plăţi.

Anularea incidentului de plată la care se referă dispoziţiile Regulamentului B.N.R. nr. 1/2012 constă în operaţiunea de anulare a unei menţiuni electronice din baza de date a Centralei Incidentelor de Plăţi.

Aşadar, anularea incidentului de neplată nu vizează desfiinţarea cu efect retroactiv a unui act juridic pentru un caz de nulitate, întrucât incidentul de plată nu are natura unui act juridic în sens de negotium juris.

Cum hotărârea prin care se dispune anularea înregistrării privind incidentul de plată instituie în sarcina persoanei declarante obligaţia de a efectua anumite demersuri în vederea executării hotărârii, rezultă că litigiul având acest obiect vizează o obligaţie a face neevaluabilă în bani.

Or, conform art. 94 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., judecătoriile judecă în primă instanţă cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe.

Având în vedere că acţiunea introductivă are ca obiect anularea unui incident de plată şi obligarea pârâtei la efectuarea demersurilor de anulare a acestui incident la Centrala Incidentelor de Plăţi rezultă că prezentul proces are ca obiect o obligaţie de a face neevaluabilă în bani, de competenţa materială a judecătoriei, conform art. 94 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Instanţa supremă reţine că nu este aplicabilă decizia nr. 85/2007, pronunţată într-un recurs în interesul legii, întrucât noua lege procesual civilă nu cuprinde o dispoziţie similară celei de la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. din 1865.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. h) raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2019.