Conflict of jurisdiction over execution court: debtor's domicile determined by identity card registration rather than factual residence

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la 8 aprilie 2019, sub nr. x/2019, petentul B.E.J. A. a solicitat încuviinţarea executării silite, prin toate modalităţile de executare, a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr. x din 20 noiembrie 2018, ca urmare a cererii de executare formulate de creditoarea B. S.A. împotriva debitorului C., pentru plata sumei de 948,50 RON, reprezentând împrumutul restant şi dobândă, precum şi a cheltuielilor de executare silită din dosarul execuţional nr. x/2019.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 666 alin. (2)-(8) şi art. 680 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 3196/2019 din 16 aprilie 2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 7 mai 2019, Judecătoria Galaţi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Galaţi a reţinut că debitorul a declarat prin cererea de creditare că adresa sa din cartea de identitate este în Galaţi, iar cea de domiciliu este în Timişoara.

După evocarea dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., aceeaşi instanţă a reţinut că informaţiile furnizate de debitor relevă că acesta locuieşte efectiv în circumscripţia Judecătoriei Timişoara.

Faptul că adresa cu care debitorul figurează în buletin este în Galaţi nu are relevanţă la stabilirea competenţei teritoriale, întrucât noţiunea de domiciliu din procesul civil trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde locuieşte efectiv.

Aceeaşi instanţă a evocat dispoziţiile art. 87, art. 89 şi art. 91 C. civ., în raport de care a reţinut că adresa unde a declarat debitorul că locuieşte efectiv reprezintă o stare de fapt ce poate fi opusă creditorului, chiar dacă nu corespunde menţiunilor din cartea de identitate.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 129 alin. (3) raportat la art. 651 C. proc. civ., Judecătoria Galaţi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la 14 mai 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 6655 din 21 mai 2019, Judecătoria Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timişoara a reţinut că dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi art. 666 alin. (1) C. proc. civ. instituie un caz de competenţă teritorială de ordine publică în favoarea instanţei de la sediul debitorului.

Aceeaşi instanţă a reţinut că din conţinutul art. 89 C. civ. rezultă că elementul definitoriu pentru domiciliu este intenţia persoanei de a avea locuinţa principală într-un anumit loc.

Prin raportare la aceste dispoziţii, Judecătoria Timişoara a apreciat că nu poate fi acceptată interpretarea în sensul că domiciliul semnifică, din punct de vedere procesual, locul unde persoana locuieşte efectiv.

După evocarea dispoziţiilor art. 91 alin. (1)-(2) C. civ., aceeaşi judecătorie a reţinut că dovada domiciliului se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, neputând fi avută în vedere locuinţa faptică.

Judecătoria Timişoara a constatat că domiciliul debitorului C. este situat în localitatea Galaţi, astfel cum rezultă din contractul de împrumut.

Aceeaşi instanţă a reţinut că, deşi debitorul a indicat în cererea de creditare şi adresa unde locuia în momentul încheierii contractului, acest element nu este suficient pentru a se deduce intenţia sa de a-şi stabili locuinţa principală în Timişoara.

S-a mai apreciat că în cadrul executării silite, noţiunea de domiciliu are caracter de ordine publică, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc competenţa teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripţie se află domiciliul sau sediul debitorului.

Aşadar, domiciliul debitorului nu poate fi stabilit prin raportare la cunoaşterea sau necunoaşterea acestui domiciliu de către creditor.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 651 alin. (1) şi art. 666 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 3 iunie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Galaţi şi Judecătoria Timişoara - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cererea formulată în cauză are ca obiect încuviinţarea executării silite.

Potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Pentru identificarea domiciliului debitorului prezintă relevanţă dispoziţiile art. 87 C. civ., conform cărora, "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală".

Dovada domiciliului se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, conform art. 91 alin. (1) C. civ.

Potrivit art. 91 alin. (2) C. civ., "în lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane".

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că debitorul C. figurează cu domiciliul în Galaţi, astfel cum rezultă din contractul de împrumut şi din menţiunea "adresa din buletin", cuprinsă în cererea de creditare.

Împrejurarea că în cererea de creditare este menţionată şi localitatea Timişoara nu echivalează cu stabilirea domiciliului debitorului în această localitate, din moment ce dovada domiciliului se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, conform art. 91 alin. (1) C. civ.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3) raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2019.