Negative jurisdictional conflict resolved: Section I Civil competent to hear appeal on annulled personal guarantee, losing party's material incompetence objection forfeited.

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la 30 aprilie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. i-a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a contractului de garanţie personală din 2009, instituit în sarcina sa, pentru împrumutul acordat de B. către C., sub nr. x/2005, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 942, art. 948, art. 964 şi art. 1652 C. civ. din 1864.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2015, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a anulat ca netimbrate cererile de intervenţie formulate de D., E. şi F..

Prin sentinţa civilă nr. 3913 din 30 iunie 2016, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secţia Civilă a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C..

Împotriva sentinţei primei instanţe, A. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 181/A din 13 februarie 2018, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei primei instanţe, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis cererea de chemare în judecată şi a constatat nulitatea absolută a convenţiei de fidejusiune, materializată prin adeverinţa angajament din 13 iulie 2015, pe numele reclamantei; i-a obligat pe fiecare dintre intimaţii B., C. şi F. la câte 1.301 RON şi 1.317 RON, reprezentând cheltuielile de judecată din primă instanţă şi apel.

Împotriva deciziei instanţei de apel, B. a declarat recurs, prin care a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 ianuarie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o secţiei a II-a Civile a aceleiaşi curţi de apel.

Pentru a hotărî astfel, secţia I civilă a Curţii de Apel Piteşti a reţinut că raporturile juridice deduse judecăţii privesc profesioniştii, în discuţie fiind valabilitatea contractului de garanţie a unui împrumut încheiat cu o casă de ajutor reciproc.

Aceeaşi instanţă a constatat că intimata-pârâtă B. desfăşoară o activitate de creditare, conform art. 1, raportat art. 38 din Legea nr. 93/2009, fiind un profesionist în sensul art. 3 C. civ., exploatarea întreprinderii nefiind condiţionată de existenţa unui scop lucrativ.

Prin Hotărârea nr. 5/2016 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Piteşti, s-a stabilit ca începând cu 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secţii civile, dosarele din materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat în fond, să fie preluate de secţia a II-a Civilă.

Constatând că recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti la 7 mai 2018, în temeiul hotărârii de colegiu menţionate, pentru respectarea competenţei funcţionale din perspectiva compunerii completului, respectiv a specializării instanţei, secţia I civilă a Curţii de Apel Piteşti a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o secţiei a II-a Civile a aceleiaşi curţi de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Piteşti la 4 februarie 2019, sub nr. x/2015*.

Prin încheierea din 22 martie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a aceleiaşi curţi de apel; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două secţii şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti a evocat dispoziţiile art. 1652 C. civ. din 1864, după care a reţinut că reclamanta a solicitat verificarea condiţiilor de validitate ale contractului de fidejusiune dedus judecăţii. Cum acest contract este unul civil, acţiunea este suspusă regulilor de drept comun, inclusiv sub aspect procesual.

Aceeaşi secţie a constatat că în structura Curţii de Apel Piteşti funcţionează două secţii civile, motiv pentru care colegiul de conducere al instanţei stabileşte obiectele din sistemul ECRIS, corespunzătoare fiecărei secţii, conform art. 19 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti a stabilit că, începând cu 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secţii civile, dosarele din materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, să fie soluţionate de secţia a II-a Civilă; hotărârea îşi produce efectele şi în prezent, neintervenind alte modificări în perioada ce a urmat după adoptarea ei.

Stabilind criteriul de departajare a competenţei între cele două secţii civile ale Curţii de Apel Piteşti, s-a apelat la un criteriu ce ţine de natura litigiului, urmând ca litigiile cu profesionişti să fie atribuite secţiei a II-a Civile, în timp ce celelalte litigii, de natură civilă propriu-zisă, să fie soluţionate în continuare de secţia I Civilă.

Evocând doctrina relevantă în această materie, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti a reţinut că stabilirea competenţei în raport de obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii se circumscrie noţiunii de competenţa materială procesuală.

Prin urmare, determinant în stabilirea competenţei materiale procesuale a celor două secţii este criteriul ce ţine de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesionişti.

Concluzia este determinată atât de hotărârea colegiului, menţionată anterior, cât şi de interpretarea dată în soluţionarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 18/2016, aceasta fiind obligatorie pentru instanţe şi, totodată, ulterioară hotărârii colegiului de conducere.

Aşadar, calitatea de profesionist a uneia dintre părţi nu poate constitui prin ea însăşi un astfel de criteriu, întrucât nu are nicio acoperire în dreptul pozitiv şi contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ.

Pe de altă parte, la calificarea litigiilor cu profesionişti nu este suficientă numai calitatea părţilor, ci este necesar ca acţiunea litigioasă să fie legată de activitatea acestora, să rezulte din interacţiunea profesională a acestora, fără a avea un caracter pur civil.

Cum, în speţă, o persoană fizică a solicitat constatarea nulităţii absolute a unui act juridic civil pentru lipsa consimţământului său şi a obiectului convenţiei, rezultă că litigiul nu are legătură cu specificul activităţii comerciale desfăşurate de pârâta B. în vederea realizării obiectului ei de activitate, neavând natura unui litigiu cu profesionişti, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Aşadar, aceeaşi secţie a apreciat că litigiul aparţine materiei civile lato sensu, propriu-zise, ce revine în competenţa de soluţionare a secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti, conform hotărârii colegiului de conducere.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (3), raportat la art. 136 C. proc. civ., secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a aceleiaşi curţi de apel, constând existenţa conflictului negativ de competenţă între cele două secţii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 30 mai 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Dispoziţiile privitoare la conflictul de competenţă sunt aplicabile şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două secţii ale aceleiaşi instanţe, secţia I civilă şi secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Piteşti - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două secţii este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Instanţa supremă constată că apelul declarat împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea a fost repartizat secţiei I Civile a Tribunalului Vâlcea.

Nici părţile şi nici instanţa, din oficiu, nu au invocat excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei I Civile a Tribunalului Vâlcea, apelul fiind soluţionat prin decizia civilă nr. 181/A din 13 februarie 2018.

În aceste condiţii, neinvocarea la primul termen de judecată din apel a excepţiei necompetenţei materiale procesuale a secţiei I Civile a Tribunalului Vâlcea a atras decăderea din dreptul de a invoca această excepţie, cu consecinţa acoperirii eventualelor neregularităţi procedurale cu privire la competenţa secţiei sesizate.

Prin urmare, soluţionarea cauzei în apel de către secţia I Civilă a Tribunalului Vrancea impune soluţionarea recursului de către secţia corespondentă a instanţei ierarhic superioare, respectiv secţia I Civilă a Curţii de Apel Piteşti.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4), raportat la 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2019.