Consumer abusive-clause challenge over CHF mortgage sent to Court of Appeal for lack of High Court jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2019

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la 10 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. le-au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. şi C. S.A. - SUCURSALA TÂRGU JIU, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor stipulate la art. 1 din anexa 1 a actului adiţional nr. x din 27 septembrie 2010 la contractul de credit ipotecar nr. x din 10 decembrie 2007;

2. să le oblige pe pârâte să aplice marja fixă iniţială de 0%, de la art. 4.2 din contractul de credit ipotecar nr. x din 10 decembrie 2007 şi să elibereze un nou grafic de rambursare, urmând ca dobânda să fie calculată în funcţie de această marjă, după formula RD = Libor CHF la 3 luni + Marja fixă;

3. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei stipulate la art. 4.11 din acelaşi contract şi să le oblige în solidar pe pârâte la restituirea sumei de 894 CHF, încasată cu titlu de comision de acordare, sumă ce va fi actualizată cu dobânda legală până la data plăţii;

4. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei de risc valutar stipulate la art. 5.1 din acelaşi contract şi să le oblige pe pârâte la stabilizarea cursului de schimb valutar CHF-leu pentru efectuarea plăţii ratelor de credit, la valoarea cursului de la data încheierii contractului, care să rămână valabil pe toată perioada contractuală;

5. să le oblige pe pârâte la restituirea sumelor reprezentând diferenţa de curs valutar, actualizate cu dobânda legală de la data încasării acestora şi până la data restituirii;

6. să le oblige pe pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile din Legea nr. 193/2000, O.G. nr. 50/2010, O.G. nr. 9/2000, Legea nr. 190/1999, Regulamentul B.N.R. nr. 4/2005, Legea nr. 296/2004, Norma B.N.R. nr. 17/2003, Directiva nr. 93/13/CEE, art. 966-970 C. civ. din 1864, art. 1271 C. civ. şi art. 453 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1329/2018 din 2 martie 2018, Judecătoria Târgu Jiu a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. şi C. S.A. - SUCURSALA TÂRGU JIU; a constatat caracterul abuziv al clauzei stipulate la art. 4.11 din contractul de credit ipotecar nr. x din 10 decembrie 2007 şi le-a obligat pe pârâte să restituie reclamanţilor suma de 894 CHF, percepută cu titlu de comision de acordare, precum şi dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării comisionului şi până la data restituirii.

Împotriva sentinţei primei instanţe au declarat apel atât reclamanţii A. şi B., cât şi pârâta C. S.A.

Prin decizia nr. 80/2019 din 6 martie 2019, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanţii-reclamanţi A. şi B. şi apelanta-pârâtă D. S.A. (societate absorbantă a pârâtei) împotriva sentinţei primei instanţe.

Împotriva deciziei instanţei de apel, reclamanţii A. şi B. au declarat recurs, prin care au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Împotriva aceleiaşi decizii, pârâta D. S.A. a declarat recurs, prin care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursurile au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Gorj, fiind înaintate Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursurilor declarate în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursurile au fost declarate împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul recursurilor îl reprezintă decizia nr. 80/2019 din 6 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal rezultă că recursurile declarate împotriva acestei hotărâri sunt de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluţionarea recursurilor declarate în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursurilor în favoarea Curţii de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de recurenţii-reclamanţi A. şi B. şi recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei nr. 80/2019 din 6 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2019.