Union pensions suit assigned to member's domicile court under Law 223/2015; Cluj Tribunal prevails.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2018, reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în temeiul dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 54/2003 - Legea Sindicatului, în numele şi pentru membrul de sindicat A. a formulat cerere de chemare în judecată a pârâţilor Ministerul Apărării Naţionale şi Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea Hotărârii nr. 36425/08 iunie 2018 a Comisiei de contestaţii pensii din cadrul Ministerul Apărării Naţionale, anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. x/1 din 6 martie 2018 privind recalcularea pensiei de serviciu tip limită de vârstă, anexele emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, emiterea unei noi decizii privind drepturile de pensie de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, obligarea Casei de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale la plata diferenţelor drepturilor de pensie ale contestatorului ca urmare a emiterii noii decizii de pensie, cu începere de la 1 ianuarie 2016 la zi, precum şi la plata dobânzii legale şi a indicelui de inflaţie aferentă sumelor neachitate, până la data plăţii efective.

Pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a B. şi excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin Sentinţa civilă nr. 7748/2018 din 25 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale.

În argumentarea acestei soluţii, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că legitimarea procesuală activă este restrânsă doar la categoriile de litigii ce derivă din atribuţiile enunţate la art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 62/2011 din dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 rezultă că atribuţiile sunt la rândul lor subsumate atribuţiilor prevăzute la alin. (1), ce nu se regăsesc în cauză, ceea ce face ca, în speţă, statutul de reclamant să aparţină doar membrului în numele căruia a fost formulată acţiunea şi, prin urmare, pentru stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a litigiului să prezinte relevanţă domiciliul acestuia.

Prin Sentinţa civilă nr. 3598/2018 din 11 decembrie 2018 a Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictul negativ de competenţă.

În argumentarea acestei soluţii, Tribunalul Cluj a reţinut că, din formularea cererii de chemare în judecată, rezultă în mod neechivoc că aceasta a fost formulată de reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului de sindicat A..

S-a mai reţinut că prezenta cauză se încadrează în situaţia avută în vedere de Decizia nr. 1/2013 din 21 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 118 din 1 martie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, şi câtă vreme organizaţiei sindicale îi este recunoscută calitatea procesuală activă, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din C. muncii, urmează a se ţine seama de sediul sindicatului.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili în favoarea Tribunalului Cluj competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În speţă, Tribunalul Bucureşti a fost învestit să se pronunţe asupra cererii prin care Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în temeiul dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 54/2003 - Legea Sindicatului, în numele şi pentru membrul de sindicat A., a formulat cerere de chemare în judecată a pârâţilor Ministerul Apărării Naţionale şi Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea Hotărârii nr. 36425/08 iunie 2018 a Comisiei de contestaţii pensii din cadrul Ministerul Apărării Naţionale, anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. x/1 din 6 martie 2018 privind recalcularea pensiei de serviciu tip limită de vârstă, anexele emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, emiterea unei noi decizii privind drepturile de pensie de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, obligarea Casei de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale la plata diferenţelor drepturilor de pensie ale contestatorului ca urmare a emiterii noii decizii de pensie, cu începere de la 1 ianuarie 2016 la zi, precum plata dobânzii legale şi a indicelui de inflaţie aferente sumelor neachitate, până la data plăţii efective.

Aşadar, litigiul dedus judecăţii este un litigiu în materia asigurărilor sociale, iar nu de dreptul muncii.

Conform art. 101 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, "litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale", iar potrivit art. 102, "cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul."

În ceea ce priveşte faptul că acţiunea a fost formulată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele unui membru al său şi faptul că prin dispoziţiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 s-a acordat legitimare procesuală activă organizaţiilor sindicale în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 28 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, Înalta Curte reţine că acest aspect nu prezintă relevanţă în speţă, pentru că această legitimare procesuală activă se limitează doar la apărarea drepturile membrilor organizaţiilor sindicale ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi, ceea ce face ca, în speţă, calitatea de reclamant să aparţină doar membrului în numele căruia a fost formulată acţiunea şi, prin urmare, pentru stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a litigiului să prezinte relevanţă domiciliul acestuia.

Totodată, Înalta Curte reţine şi faptul că prin Decizia nr. 1/2013 din 21 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 118 din 1 martie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, au fost admise recursurile în interesul legii declarate de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi, în consecinţă, s-a stabilit, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (dispoziţii preluate în art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011), că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat. De asemenea, s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din C. muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Însă, în raport cu obiectul acţiunii, se constată că decizia menţionată nu este aplicabilă, deoarece aşa cum s-a arătat anterior, litigiul dedus judecăţii este un litigiu în materie de asigurări sociale, iar nu de dreptul muncii, iar obiectul acţiunii nu face parte din categoria celor expres prevăzute de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011.

Pentru motivele de fapt şi de drept anterior expuse, faţă de faptul că domiciliul reclamantului A. se află pe raza judeţului Cluj, Înalta Curte constată că revine Tribunalului Cluj competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

Având în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Cluj, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2019.

GGC - CL