Nullity of notarial certification of contract resolution invalidated due to liquidator's lack of procedural standing without insolvency judge authorization

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20 iunie 2013 pe rolul Tribunalului Argeş, secţia Civilă, reclamanta A. S.R.L., prin administratori judiciari B. S.P.R.L. şi C. S.P.R.L., i-a chemat în judecată pe pârâţii B.N.P.A. D. şi E. şi F. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a încheierii de certificare autentificată sub nr. x din 12 februarie 2013, emisă de B.N.P.A. D. şi E. şi să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin radierea dreptului de proprietate al F. S.R.L. asupra bunurilor imobile ce au făcut obiectul contractului a cărui rezoluţiune se certifică prin încheierea sus­menţionată şi reînscrierea corelativă a reclamantei în calitate de proprietar asupra aceloraşi imobile, cu cheltuieli de judecată.

La 3 septembrie 2013 s-a depus la dosar încheierea din 17 iulie 2013, pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş în dosarul nr. x/2013, prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei asupra debitoarei F. S.R.L.

Prin încheierea din 12 septembrie 2013, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului semnatar al cererii de chemare în judecată, iar prin încheierea din 15 octombrie 2013 a dispus suspendarea cauzei, în baza art. 36 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

Împotriva încheierii din 15 octombrie 2013, A. S.R.L. a declarat recurs, care a fost admis prin decizia civilă nr. 861 din 17 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apei Piteşti, secţia I civilă; încheierea atacată a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre continuarea judecăţii Tribunalului Argeş.

Prin încheierea din 23 decembrie 2014, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a respins excepţiile necompetenţei sale funcţionale şi lipsei calităţii de reprezentant a avocatului semnatar al cererii de chemare în judecată, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului B.N.P.A. D. şi E. şi a unit cu fondul excepţiile puterii de lucru judecat şi inadmisibilităţii.

Prin sentinţa civilă nr. 78 din 12 martie 2015, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a respins excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca neîntemeiată acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe şi încheierii din 23 decembrie 2014, A. S.R.L., prin administratori judiciari B. SPRL şi C. SPRL a declarat apel, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 819 din 6 aprilie 2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis apelul şi a schimbat sentinţa atacată, în sensul că a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului B.N.P.A. D. şi E. şi, pe fond, a respins acţiunea.

Împotriva acestei decizii, A. S.R.L., prin administratori judiciari B. SPRL şi C. SPRL a declarat recurs, care a fost admis prin decizia civilă nr. 508 din 23 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă; decizia a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre o nouă judecată instanţei de apel.

Prin încheierea nr. 1771 din 10 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis cererea formulată de A. S.R.L. şi a dispus strămutarea cauzei la Curtea de Apel Braşov, cu păstrarea actelor de procedură.

La 6 decembrie 2017, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov.

Prin decizia civilă nr. 377/Ap din 28 martie 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins apelul declarat împotriva încheierii din 23 decembrie 2014 şi a admis apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 78 din 12 martie 2015, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis acţiunea, a constatat nulitatea absolută a încheierii de certificare autentificată sub nr. x din 12 februarie 2013 de B.N.P.A. D. şi E., a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară celei înscrise prin actul constatat nul, respectiv radierea pârâtei şi reînscrierea corelativă a reclamantei în calitate de proprietar asupra unor parcele pe care le-a indicat în dispozitiv; a menţinut dispoziţiile sentinţei civile atacate privind respingerea excepţiei inadmisibilităţii şi a obligat-o pe intimata F. S.R.L. la plata către apelantă a sumei de 10.672,94 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, F. S.R.L., prin avocat G., a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată Curţii de Apel Braşov.

În motivare, a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat izvorând din decizia nr. 1208 din 10 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi cu aplicarea greşită a normelor de drept material; a invocat, astfel, motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de recurs statuat de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., a susţinut că, dispunând repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin reînscrierea reclamantei în cartea funciară, instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat izvorând din decizia nr. 1208 din 10 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, dar şi dreptul ei de proprietate.

În acest context, a evocat dispoziţiile art. 885 alin. (4) C. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 56 alin. (2) din O.U.G. nr. 79/2011 şi art. 36 din Legea nr. 85/2006, precum şi art. 557 C. civ. şi a subliniat că, prin reînscrierea intimatei-reclamante în cartea funciară, au fost încălcate normele de drept material incidente, întrucât dreptul de proprietate asupra unui imobil se înscrie doar în temeiul unei hotărâri judecătoreşti având ca obiect revendicarea sau constatarea nulităţii absolute a actului translativ de proprietate.

Or, încheierea de certificare autentificată sub nr. x din 12 februarie 2013 de B.N.P.A. D. şi E. nu este un act translativ de proprietate, ci un act declarativ al rezoluţiunii şi, mai mult, prin constatarea rezoluţiunii de plin drept a contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din 20 ianuarie 2011 şi nr. 86 din 27 ianuarie 2011 prin decizia nr. 1208 din 10 septembrie 2013, irevocabilă, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, reclamanta nu mai poate figura ca proprietar în cărţile funciare, astfel că nu mai poate pretinde reînscrierea dreptului său de proprietate.

A subliniat recurenta că, potrivit jurisprudenţei instanţei supreme, efectul pozitiv al puterii de lucru judecat se impune într-un al doilea proces, tocmai pentru a se asigura, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contradicţiilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut că instanţa de apel a dispus reînscrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor în favoarea intimatei-reclamante cu încălcarea dispoziţiilor art. 557, art. 886, art. 887 şi art. 888 C. civ. şi ale art. 435 C. proc. civ.

De asemenea, a arătat că în mod nelegal a fost constatată nulitatea absolută a încheierii de certificare autentificată sub nr. x din 12 februarie 2013 de B.N.P.A. D. şi E., atât timp cât acest act juridic nu contravine dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, cum greşit a apreciat curtea de apel, ci a fost emis în baza acordului de voinţă al părţilor, constatat prin înscrisuri necontestate de intimata-reclamantă.

În final, a subliniat că, omiţând să analizeze tranzacţia validată prin decizia nr. 1208 din 10 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, care consfinţeşte învoiala părţilor cu privire la rezoluţiunea contractelor de vânzare cumpărare nr. x din 20 ianuarie 2011 şi nr. 86 din 27 ianuarie 2011, instanţa de apel a ignorat dispoziţiile art. 942 din C. civ. de la 1864.

Recursul a fost comunicat intimatei-reclamante, care la 18 iulie 2018 a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, cu motivarea că prin casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată s-ar încălca dispoziţiile art. 498 alin. (2) C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, menţionându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din 27 noiembrie 2018, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţile în litigiu, punându-li-se în vedere că au posibilitatea să depună puncte de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării.

La 11 decembrie 2019, recurenta a depus la dosar punctul său de vedere referitor la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă, arătând că achiesează la concluziile acestuia.

Prin încheierea din 26 martie 2019, pronunţată în acest dosar, s-a dispus emiterea unei adrese către lichidatorul judiciar C.I.I. H., cu menţiunea de a preciza dacă îşi însuşeşte sau nu recursul declarat de recurenta-pârâtă F. S.R.L., prin avocat G., obligaţie căreia lichidatorul judiciar s-a conformat la 3 iunie 2019, depunând la dosar note scrise în cuprinsul cărora a precizat că îşi însuşeşte recursul.

Analizând, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate excepţiile lipsei calităţii de reprezentant şi netimbrării (care sunt intricate, în sensul că obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru se stabileşte diferit, în raport de calitatea persoanei care o reprezintă pe debitoare, conform dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006), excepţii care fac de prisos cercetarea fondului, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Prealabil, se constată că intimata a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a lichidatorului, excepţie care nu poate fi primită, întrucât calitatea de reprezentant al societăţii debitoare îi revine lichidatorului prin efectul legii, nu ca o opţiune a părţii, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 80 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, dacă în ceea ce îl priveşte pe semnatarul cererii de recurs se poate reţine calitatea de reprezentant convenţional (de bună seamă în contextul în care a fost angajat de reprezentantul legal), în condiţiile art. 80 alin. (3) C. proc. civ., în ceea ce îl priveşte pe lichidator este evidentă calitatea acestuia de reprezentant legal al debitorului aflat în procedură, potrivit cu art. 80 alin. (5) teza I C. proc. civ., raportat la art. 3 pct. 28 şi la art. 25 lit. b) din Legea nr. 85/2006 (lege sub imperiul căreia s-a deschis procedura insolvenţei societăţii debitoare).

Ca atare, calitatea de reprezentant a lichidatorului iese din sfera convenţionalului şi se plasează în cea a legalităţii, lichidatorul fiind persoana care, după trecerea la faliment, conduce activitatea debitorului, ceea ce presupune şi reprezentarea acestuia în justiţie.

Instanţa supremă constată că, în argumentarea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant, intimata S.C. A. S.R.L. a susţinut faptul că lichidatorul nu are atribuţii de formulare a căii de atac a recursului, în raport de atribuţiile conferite de art. 25 din Legea nr. 85/2006 şi de împrejurarea că nu există în cauză o încheiere de autorizare în acest sens a judecătorului-sindic.

Deşi de principiu o astfel de aserţiune nu poate fi susţinută tocmai în considerarea calităţii lichidatorului, de reprezentant legal al debitorului, chemat să apere interesele reprezentatului inclusiv sub aspectul prezervării termenelor de declarare a căilor de atac împotriva hotărârilor defavorabile şi chiar de a declara căile de atac respective, în cauza de faţă apărarea se dovedeşte întemeiată pentru următoarele considerente:

Aşa cum reiese din fişa existentă în sistemul Ecris referitoare la dosarul nr. x/2013, aflat pe rolul Tribunalului Specializat Argeş, în care se derulează procedura insolvenţei S.C. F. S.R.L., la termenul din 4 iunie 2019 judecătorul-sindic a amânat judecata în procedură pentru 8 octombrie 2019 în vederea soluţionării dosarelor asociate şi a cererii de înlocuire a lichidatorului, aceasta din urmă formând obiectul dosarului asociat x/2013

Această succesiune de acte derulate în procedura insolvenţei debitoarei S.C. F. S.R.L. conduce la concluzia că, la momentul la care lichidatorul C.I.I. H. a depus la dosarul cauzei adresa de însuşire a recursului declarat prin reprezentant convenţional Cabinet Avocat G. - 28 mai 2019 -, calitatea de lichidator a acestui practician în insolvenţă era deja negată de către adunarea creditorilor, care decisese înlocuirea sa.

Această situaţie era cunoscută de lichidator, care este prezumat a fi participat la adunare şi era adusă şi la cunoştinţa judecătorului-sindic, care la 4 iunie 2019 a amânat judecata în procedură inclusiv pentru soluţionarea dosarului asociat/a54, având ca obiect cererea de înlocuire a lichidatorului.

În contextul dat, instanţa supremă apreciază că, pentru a efectua un act de procedură aflat în afara oricărei obiecţii, de genul celui al însuşirii recursului declarat prin reprezentant convenţional, lichidatorul având el însuşi calitatea disputată era nu numai în drept, ci şi obligat să îl sesizeze pe judecătorul-sindic în condiţiile art. 25 lit. k) din Legea nr. 85/2006 (chiar în procedură urgentă, dată fiind solicitarea instanţei supreme de exprimare a poziţiei cu privire la însuşirea recursului) în legătură cu oportunitatea şi cu necesitatea însuşirii recursului, act juridic de dispoziţie, în scopul obţinerii unei autorizări din partea acestuia. Procedând în sens contrar, lichidatorul a ratificat în mod lipsit de eficienţă, din perspectiva legii speciale (Legea nr. 85/2006), actul de procedură întocmit şi semnat de avocat, respectiv cererea de recurs, care urmează a fi anulat, în condiţiile date, pentru lipsa calităţii de reprezentant atât legal (lichidatorul neavând autorizarea judecătorului-sindic), cât şi convenţional (avocatul neavând mandat valabil de la reprezentantul legal), în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) şi ale art. 486 alin. (3), raportat la art. 82 alin. (1) C. proc. civ.

Admiţându-se excepţia lipsei calităţii de reprezentant, cu consecinţa anulării recursului, examinarea excepţiei de netimbrare a căii de atac devine de prisos.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă F. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. H., împotriva deciziei civile nr. 377/Ap din 28 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2019.