Negative conflict of competence resolved by assigning jurisdiction to Alba County Court for prosecutors' salary recalculation claim

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 22 octombrie 2018 pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Finanţelor Publice, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tîrgu-Mureş şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, au solicitat:

1. Recalcularea indemnizaţiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 1 octombrie 2015 şi în continuare şi după intrarea în vigoare a Legii-cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariate în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006);

2. Repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale, reprezentat de diferenţa salariată rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 1 octombrie 2015 şi în continuare, până la data plăţii efective a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială a instanţei, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., în sensul extensiv, potrivit deciziei Curţii Constituţionale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în M.Of. nr. 638 din 23 iulie 2018.

Prin sentinţa civilă nr. 66/2019 din 22 ianuarie 2019, Tribunalul Alba, secţia I civilă a admis excepţia propriei necompetenţe teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.

Pentru a hotărî astfel, instanţa iniţial sesizată a reţinut că nu sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. privind competenţa facultativă în cazul litigiilor în cadrul cărora un judecător are calitatea de reclamant sau pârât, dispoziţii aplicabile corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, în condiţiile în care reclamanţii au calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş, iar competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Mureş, conform dispoziţiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., litigiul dedus judecăţii fiind un litigiu de muncă privind drepturi băneşti.

Urmare a declinării, litigiul a fost înregistrat sub acelaşi număr de dosar pe rolul Tribunalului Mureş , secţia Civilă care, prin sentinţa civilă nr. 410/2019 din 28 martie 2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de reclamanţi, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Alba şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de declinare a reţinut că în speţă sunt întrunite cerinţele impuse de art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., din perspectiva deciziei nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale a României, notând că este lipsit de relevanţă că reclamanţii au calitatea de procurori ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş, iar cauza ar atrage competenţa materială a Tribunalului Mureş, conform dispoziţiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a II-a Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 23 mai 2019.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând îndeplinirea cerinţelor acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, instanţa supremă constată că cele două instanţe - Tribunalul Mureş şi Tribunalul Alba - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Prin urmare, fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi se încadrează în materia conflictelor de muncă, competenţa materială revenind în primă instanţă tribunalului, în baza art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social. Totodată, faţă de calitatea reclamanţilor de procurori, sub aspectul competenţei teritoriale se atrage incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 290 din 26 aprilie 2018 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată şi s-a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale.

Curtea a constatat că, de principiu, competenţa facultativă este o expresie a dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 124, însă, prin limitarea sferei sale de aplicare la instanţa la care îşi desfăşoară efectiv activitatea reclamantul, nu este aptă să acopere în mod complet toate situaţiile care pot, în mod rezonabil, apărea în cursul unei judecăţi. De aceea, dispoziţia legală criticată nu îşi atinge scopul pentru care a fost edictată, justiţiabilii fiind nevoiţi să recurgă, în diferite momente ale parcursului cauzei lor, la mijloace procedurale alternative în vederea asigurării egalităţii armelor în soluţionarea cauzei lor în mod echitabil.

Instanţa de contencios constituţional a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează în interpretarea restrictivă a sintagmei "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor.

Raportat la cele statuate prin această decizie, conform dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., dacă un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier are calitate de reclamant într-o cerere, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Or, cum în speţă reclamanţii, având calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş, au sesizat iniţial Tribunalul Alba, instanţă aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinată cu cea în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea, pentru asigurarea imparţialităţii justiţiei, în considerarea prevederilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2019.