Former court clerk's pension certification suit assigned to Tulcea Tribunal after negative conflict resolved

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la 28 februarie 2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Tulcea şi Curtea de Apel Constanţa solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, să se dispună obligarea Tribunalului Tulcea la eliberarea unei noi adeverinţe, care să înlocuiască adeverinţa nr. x/16 octombrie 2015, eliberată în vederea calculării pensiei de serviciu, conform Legii nr. 130/2015, cu luarea în calcul a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, la care se adaugă creşterea procentuală de 10% prevăzută prin Legea nr. 293/2015, începând cu data de 9 aprilie 2015, şi obligarea pârâţilor să plătească indexarea cu indicele de inflaţie a diferenţelor de pensie cuvenite, calculată de la data la care erau datorate şi până la data plăţii efective. Totodată, reclamanta a solicitat ca pe adeverinţa nou eliberată să se facă menţiunea că înlocuieşte adeverinţa nr. x/16 octombrie 2015, pentru repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015.

Prin Sentinţa civilă nr. 1182/2018 din 12 septembrie 2018, Tribunalul Tulcea, secţia civilă de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

În argumentarea acestei soluţii, Tribunalul Tulcea a reţinut, în esenţă, că prin Decizia nr. 290/2018 din 26 aprilie 2018, pronunţată de Curtea Constituţională, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de B., C. şi Societatea D. - SRL din Oradea în Dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Oradea, secţia civilă şi s-a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale.

Prin aceeaşi decizie instanţa constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Baroul Vâlcea în Dosarul nr. x/2014/a1 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În motivarea acestei excepţii, Curtea a reţinut că "noţiunea de judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Totodată, s-a reţinut că "permiterea cumulului competenţei jurisdicţionale cu calitatea de parte în proces reprezintă un element obiectiv care conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei, contrar art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie".

Pe cale de consecinţă, văzând că prin cererea depusă la dosar la data de 10 septembrie 2018 reclamanta a indicat Tribunalul Galaţi ca instanţă aflată în circumscripţia Curţii de Apel Galaţi, învecinată Curţii de Apel Constanţa, instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Prin Sentinţa civilă nr. 1065/2018 din 15 noiembrie 2018, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictul negativ de competenţă.

În argumentarea acestei soluţii, Tribunalul Galaţi a reţinut că excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost invocată de către pârât prin întâmpinare, iar la primul termen de judecată acordat în cauză, cel din data de 9 mai 2018, Tribunalul Tulcea a constatat dosarul în stare de judecată şi a reţinut cauza în pronunţare.

Ulterior, cauza a fost repusă pe rol, excepţia necompetenţei teritoriale fiind invocată la termenul din data de 12 septembrie 2018.

În consecinţă, instanţa a constatat că excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată din oficiu de Tribunalul Tulcea cu depăşirea termenului limită pentru invocarea necompetenţei de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenţei de către instanţă, la "primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", intervenind decăderea din dreptul de a invoca excepţia necompetenţei teritoriale exclusive după primul termen la care părţile sunt legal citate.

Având în vedere considerentele expuse, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Galaţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili în favoarea Tribunalului Tulcea competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În speţă, Tribunalul Tulcea a fost învestit să se pronunţe asupra cererii prin care reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Tulcea şi Curtea de Apel Constanţa, solicitând, în esenţă, eliberarea unei noi adeverinţe, care să înlocuiască adeverinţa nr. x/16 octombrie 2015, eliberată în vederea calculării pensiei de serviciu, conform Legii nr. 130/2015, cu luarea în calcul a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, la care se adaugă creşterea procentuală de 10% prevăzută prin Legea nr. 293/2015, începând cu data de 9 aprilie 2015, şi obligarea pârâţilor să plătească indexarea cu indicele de inflaţie a diferenţelor de pensie cuvenite, calculată de la data la care erau datorate şi până la data plăţii efective. actualizarea cuantumului pensiei de serviciu.

Conflictul negativ de competenţă a fost generat de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638/23 iulie 2018, Curtea Constituţională a României a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale. De asemenea, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Instanţa de contencios constituţional a reţinut că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz; permiterea cumulului competenţei jurisdicţionale cu calitatea de parte în proces reprezintă un element obiectiv care conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei, contrar art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie.

Totodată, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor".

În speţă, reclamanta este fost grefier, pensionat începând cu data de 1 august 2005, iar Tribunalul Tulcea este parte pârâtă în proces, împrejurare ce atrage incidenţa dispoziţiilor alin. (2) al art. 127 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Analiza actelor dosarului relevă că excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost invocată de pârât prin întâmpinare conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ., iar la primul termen de judecată acordat în cauză, 9 mai 2018, Tribunalul Tulcea a constatat dosarul în stare de judecată şi a reţinut cauza în pronunţare pentru ca ulterior, să fie repusă pe rol, iar la termenul din 12 septembrie 2018, să fie invocată din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.

Din analiza dispoziţiilor legale menţionate anterior, rezultă că textul legal introduce noţiunea de competenţă facultativă, iar caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că partea interesată decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege.

Aşa fiind, reclamanta şi-a manifestat opţiunea, în condiţiile art. 127 C. proc. civ., determinând astfel competenţa teritorială a Tribunalului Tulcea în soluţionarea cererii sale.

Având în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Tulcea, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2019.

GGC - CL