Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 127/2019 AI generated

Negative conflict of jurisdiction in damages claim for defective hotel construction materials resolved by affirming transfer to Cluj-Napoca District Court

Case Number Decizia nr. 127/2019
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering the case to be heard by the Cluj-Napoca District Court, thereby rejecting the Satu Mare District Court's declination of competence. The dispute arose from a civil action for damages regarding defective construction materials in hotel rooms, where the plaintiff initially sued one defendant in Satu Mare but later added a second defendant residing in Cluj-Napoca; the initial court declared itself incompetent based on the new defendant's territorial objection, while the receiving court in Cluj-Napoca subsequently declined jurisdiction *ex officio* due to alleged procedural irregularities in the transfer. The Supreme Court ruled that because the rules governing private-order territorial competence (Article 107 of the Code of Civil Procedure) are not subject to mandatory public-order review, the receiving court lacked the authority to examine the legality of the referral or declare itself incompetent without a specific exception raised by a defendant under Article 130(3), thus affirming the validity of the transfer and assigning final jurisdiction to the Cluj-Napoca court.

Legislator headnote

AI generated

art. 107 C. proc. civ, art. 130 alin. (3) C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction in damages claim for defective hotel construction materials resolved by affirming transfer to Cluj-Napoca District Court: The dispute arose from a civil action for damages regarding defective construction materials in hotel rooms, where the plaintiff initially sued one defendant in Satu Mare but later added a second defendant residing in Cluj-Napoca; the initial court declared itself incompetent based on the new defendant's territorial objection, while the receiving court in Cluj-Napoca subsequently declined jurisdiction *ex officio* due to alleged procedural irregularities in the transfer. The Supreme Court ruled that because the rules governing private-order territorial competence (Article 107 of the Code of Civil Procedure) are not subject to mandatory public-order review, the receiving court lacked the authority to examine the legality of the referral or declare itself incompetent without a specific exception raised by a defendant under Article 130(3), thus affirming the validity of the transfer and assigning final jurisdiction to the Cluj-Napoca court.

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction territorial jurisdiction actions for damages Civil Procedure Code conflict rule transfer of competence

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

Legal basis cited in the dispositive section for establishing the jurisdiction of the Cluj-Napoca Court.

art. 133 pct. 2 C. proc. civ.

Procedural provision cited in the dispositive section regarding the resolution of the negative conflict of jurisdiction.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Prin cererea înregistrată la 27 iulie 2017 pe rolul Judecătoriei Satu Mare, reclamanta SC A. SRL a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii SC B. SRL şi C., ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 15.663 euro (15.663 x 4,56=71.423 RON), reprezentând echivalentul prejudiciului produs prin neexecutarea corespunzătoare a obligaţiei de furnizare materiale de construcţie şi execuţie la grupurile sanitare aferente camerelor 101, 102, 103, 104 din "D.", situată în Satu Mare, str. x; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecata.

Prin cererea adiţională depusă la dosarul cauzei la data de 13 decembrie 2018, reclamanta SC A. SRL şi-a modificat cererea de chemare în judecată sub aspectul cadrului procesual pasiv, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârât, şi a numitului C., menţinându-şi acţiunea şi faţă de pârâta SC B. SRL, solicitând obligarea ambilor pârâţi la plata prejudiciului arătat în cuprinsul acţiunii introductive şi completat conform pct. 2 din cererea adiţională. Reclamanta şi-a modificat cererea de chemare în judecată şi în privinţa obiectului acesteia, cu un capăt de cerere suplimentar, alături de capătul de cerere din acţiunea principală, întrucât, după introducerea acţiunii introductive, s-au constatat aceleaşi deficienţe care au fost reclamate prin cererea de chemare în judecată şi la celelalte 4 camere ale hotelului, sens în care solicită şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 15.663 euro (15.663 X 4,56 = 71.423 RON), reprezentând echivalentul prejudiciului produs reclamantei prin neexecutarea corespunzătoare a obligaţiei de furnizare materiale de construcţie şi execuţie la grupurile sanitare aferente camerelor 105, 106, 107, 108 din "D.".

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul C. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Satu Mare, în raport cu dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., apreciind că nu este aplicabil niciunul dintre cazurile prevăzute la art. 113 acelaşi cod, privind competenţa teritorială alternativă, întrucât între reclamantă şi pârât nu există un contract şi, implicit,m un loc prevăzut pentru executarea obligaţiei ce face obiectul dosarului.

Prin Sentinţa civilă nr. 2726/2018 din 5 iulie 2018, pronunţată de Judecătoria Satu Mare, s-a constatat nulitatea încheierii de şedinţă din data de 13 decembrie 2017, sub aspectul verificării şi stabilirii competenţei generale, materiale şi teritoriale, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâtul C. prin întâmpinare şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În argumentarea acestei soluţii, Judecătoria Satu Mare a reţinut, preliminar, că stabilirea de către instanţă a competenţei Judecătoriei Satu Mare la termenul din 13 decembrie 2017, în lipsa tuturor elementelor, cererilor sau excepţiilor care ar fi putut influenţa soluţia instanţei sub acest aspect, ca urmare a ascunderii în mod deliberat de către reprezentanta reclamantei a împrejurării că - la acelaşi termen - va depune o cerere de modificare a cererii principale prin chemarea în judecată a unui nou pârât cu domiciliul în circumscripţia unei alte judecătorii, constituie o încălcare a dispoziţiilor procedurale care i-au produs noului pârât o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

În ceea ce priveşte, excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâtul din cererea adiţională, s-a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada existenţei unui contract între aceasta şi pârât, prin care să se fi stabilit locul pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei contractuale, şi care să atragă competenţa Judecătoriei Satu Mare, astfel încât, în raport cu dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., a constatat că excepţia necompetenţei teritoriale este întemeiată, cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, aceasta fiind instanţa de la domiciliul ambilor pârâţi.

Prin Sentinţa civilă nr. 8135/2018 din 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a admis excepţia nelegalei învestiri a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată din oficiu, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a suspendat cauza şi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

S-a reţinut că, deşi conform art. 107 C. proc. civ., regulă generală în materie, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, ceea ce ar fi atras competenţa teritorială în vederea soluţionării cererii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, prin soluţia de declinare pronunţată de Judecătoria Satu Mare au fost nesocotite dispoziţiile art. 130 alin. (3) raportat la dispoziţiile art. 129 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

În acest sens, instanţa a constatat, că pârâta din cererea de chemare în judecată nu a înţeles să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei sesizate de reclamantă, pe de o parte, şi că încheierea prin Judecătoria Satu Mare s-a declarat competentă general, material şi teritorial să judece pricina are caracter interlocutoriu şi instanţa nu mai putea reveni asupra ei, chiar dacă reclamanta a înţeles să extindă cadrul procesual pasiv şi împotriva pârâtului C. care, prin întâmpinarea depusă la data de 23 martie 2018, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei iniţial sesizate.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a acţiunii având ca obiect pretenţii, în legătură cu care s-a ivit conflictul supus judecăţii, se face potrivit normei generale reglementate de art. 107 C. proc. civ., atât timp cât nu există o regulă de drept specială şi expresă care să reglementeze o competenţă exclusivă. Competenţa în această materie este una de ordine privată, norma amintită ocrotind interesele particulare ale părţilor.

În consecinţă, regulile de invocare a excepţiei sunt cele stabilite de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Înalta Curte reţine că Judecătoria Satu Mare şi-a declinat competenţa în urma admiterii excepţii invocate de pârâtul din cererea adiţională C., prin întâmpinare, în timp ce Judecătoria Cluj-Napoca a invocat din oficiu excepţia de nelegalitate a sesizării, deşi, potrivit textului legal mai sus arătat, nu avea această posibilitate.

Se impune a fi subliniat faptul că instanţa investită cu soluţionarea cauzei în urma admiterii excepţiei de necompetenţă teritorială de ordine privată nu are îndrituirea de a cenzura din oficiu legalitatea hotărârii prin care a fost sesizată, în absenţa unei excepţii de necompetenţă invocate cel puţin de unul dintre pârâţi, în caz contrar instanţa sesizată rămânând competentă să judece litigiul ca urmare a declinării competenţei de către instanţa în faţa căreia s-a invocat această excepţie, prin întâmpinare.

Având în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2019.

GGC - CL