Auxiliary intervention in insolvency: violation of contradictory debate and failure to motivate dismissal of intervention request
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania admitted the appeal and quashed the Court of Appeal’s order that had dismissed a request for auxiliary intervention, remanding the specific issue to the lower court for a new hearing while maintaining the procedural measure to resume the main appeal. The dispute concerned the procedural validity of the appellate court’s dismissal of an auxiliary intervention filed by a special administrator seeking to support the insolvent debtor in bankruptcy proceedings, specifically challenging the lower court’s failure to communicate the intervention request to the parties, its refusal to allow a contradictory debate, and its issuance of an unreasoned decision. The decisive legal basis for the remand was the violation of procedural norms under Articles 64 and 233 of the Code of Civil Procedure, which mandate the communication of intervention requests, adherence to the principle of contradiction, and the inclusion of reasoned grounds in judicial decisions, falling under the cassation grounds for procedural violations and lack of reasoning.
Legislator headnote
AI generatedart. 72 din Legea nr. 85/2014, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 64 alin. (1) C. proc. civ, art. 64 alin. (4) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ; Auxiliary intervention in insolvency: violation of contradictory debate and failure to motivate dismissal of intervention request: The dispute concerned the procedural validity of the appellate court’s dismissal of an auxiliary intervention filed by a special administrator seeking to support the insolvent debtor in bankruptcy proceedings, specifically challenging the lower court’s failure to communicate the intervention request to the parties, its refusal to allow a contradictory debate, and its issuance of an unreasoned decision. The decisive legal basis for the remand was the violation of procedural norms under Articles 64 and 233 of the Code of Civil Procedure, which mandate the communication of intervention requests, adherence to the principle of contradiction, and the inclusion of reasoned grounds in judicial decisions, falling under the cassation grounds for procedural violations and lack of reasoning.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the dispositive for admitting the cassation appeal, ordering the quashing of the lower court’s decision, and remanding the case for new judgment.
Full text
Şedinţa publică din data de 11 iunie 2019
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 447/F din 14 aprilie 2016, Tribunalul Specializat Argeş a respins excepţiile tardivităţii şi prematurităţii formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, a admis cererea creditoarei A. S.R.L. şi, în temeiul art. 72 din Legea nr. 85/2014, a deschis procedura generală a insolvenţei împotriva debitoarei Societatea B., a numit-o pe Insolvenţa 2007 S.P.R.L. în calitate de administrator judiciar provizoriu şi a luat primele măsuri dintre cele reglementate de Legea nr. 85/2014.
Împotriva acestei sentinţe, Societatea B. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La 8 ianuarie 2018, C. a formulat cerere de intervenţie accesorie, prin care a arătat ca înţelege să susţină poziţia procesuală a apelantei.
Prin încheierea din 8 ianuarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins în principiu cererea de intervenţie accesorie, a repus pe rol apelul şi a stabilit termen de judecată la 19 februarie 2018.
Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de intervenţie cuprinse în încheierea sus-menţionată, C. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi, în rejudecare, admiterea în principiu a cererii de intervenţie accesorie formulate.
În motivare, a arătat că prin cererea de intervenţie accesorie formulată la primul termen de judecată stabilit în apel şi-a argumentat interesul prin prisma calităţii sale de asociat şi administrator al debitoarei, dar şi a împrejurării că este parte în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Costeşti şi în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Specializat Argeş, ambele influenţate în mod direct de soluţia ce urma a fi pronunţată de instanţa de apel în dosarul nr. x/2016.
Subsumat motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susţinut că instanţa de apel s-a pronunţat asupra cererii de intervenţie imediat ce a luat act de depunerea acesteia la dosar şi, deşi reprezentantul său a fost prezent, nu a motivat în niciun fel respingerea cererii.
O altă critică, pe care recurentul a înţeles să o circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează încălcarea art. 64 alin. (1) C. proc. civ.
În acest sens, a arătat că instanţa de apel a încălcat principiul contradictorialităţii, pronunţându-se asupra cererii de intervenţie în şedinţă publică, imediat ce a luat act de conţinutul acesteia, fără a o pune în discuţia părţilor şi fără a motiva respingerea acesteia.
De asemenea, a susţinut că în şedinţa publică din 8 ianuarie 2018, după respingerea cererii de intervenţie, instanţa a închis dezbaterile şi a rămas în pronunţare pe excepţii şi pe fondul cererii principale, deşi a arătat că înţelege să declare recurs împotriva încheierii prin care i-a fost respinsă cererea.
Or, potrivit art. 64 alin. (4) C. proc. civ., "judecarea cererii principale se suspendă până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie."
În opinia recurentului, procedând astfel, instanţa a încălcat dispoziţiile legale sus-menţionate, dar şi dreptul său la apărare şi la un recurs efectiv.
Calea extraordinară de atac pendinte a fost depusă la Curtea de Apel Piteşti, în termenul prevăzut la art. 64 alin. (4) C. proc. civ. şi înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, pe rolul căreia a fost înregistrată la 26 februarie 2018.
La 18 martie 2018, recurentul a depus o cerere de completare, prin care a arătat că este de acord cu soluţionarea recursului de completul de filtru.
La 12 aprilie 2018, intimata D. S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al Societăţii B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului şi a arătat că este de acord cu soluţionarea caii de atac de completul de filtru, iar la 27 aprilie 2018 intimata A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar ca nefondat şi a arătat că este de acord cu soluţionarea recursului de completul de filtru.
Prin încheierea din 20 noiembrie 2018, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, punându-li-se în vedere că pot depune puncte de vedere la acesta.
În speţă, părţile nu au înţeles să uzeze de acest beneficiu.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate şi a temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte urmează să îl admită în considerarea celor ce succed:
În mod prioritar, se cuvine menţionat că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (...)".
Criticile dezvoltate de recurent vizează în principal nemotivarea încheierii de respingere a cererii sale de intervenţie accesorie în interesul apelantei şi pronunţarea acesteia cu încălcarea prevederilor art. 64 C. proc. civ.
Autorul a circumscris criticile evocate motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Or, în speţă, recurentul a invocat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 64 C. proc. civ., care, în forma aplicabilă litigiului potrivit art. 24 C. proc. civ., prevăd că:
"(1) Instanţa va comunica părţilor cererea de intervenţie şi copii de pe înscrisurile care o însoţesc.
(2) După ascultarea intervenientului şi a părţilor, instanţa se va pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a intervenţiei, printr-o încheiere motivată.
(3) încheierea de admitere în principiu nu se poate ataca decât odată cu fondul.
(4) încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanţă, respectiv numai recursul la instanţa ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunţată în apel. Dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, instanţei competente să soluţioneze calea de atac în 24 de ore de la expirarea termenului. Întâmpinarea nu este obligatorie. Apelul sau, după caz, recursul se judecă în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare. Judecarea cererii principale se suspendă până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie."
Prin urmare, norma precitată cuprinde dispoziţii de procedură, a căror încălcare poate fi subsumată, aşa cum de altfel s-a reţinut în raportul asupra admisbilităţii în principiu a recursului, cazului de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care statuează că recursul este admisibil atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Or, verificarea actelor dosarului şi a considerentelor închierii recurate relevă veridicitatatea susţinerilor recurentului, potrivit cărora curtea de apel nu a comunicat părţilor cererea de intervenţie şi nu a pus-o în dezbaterea contradictorie a părţilor.
Astfel, cele consemnate în practicaua încheierii, respectiv "curtea constată că nu este necesară comunicarea cererii de intervenţie, pe care o respinge în principiu", dovedesc încălcarea aliniatului 1 al art. 64 C. proc. civ., prin care legiuitorul impune comunicarea cererii de intervenţie către părţile în litigiu, fără să lase judecătorului opţiunea îndeplinirii acestei măsuri.
De asemenea, atestă încălcarea principiului contradictorialităţii în procesul civil, câtă vreme instanţa de apel a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de adminisrtratorul special C., prin mandatar, fără să o comunice părţilor adverse, în contextul în care la termenul din 8 ianuarie 2018 acestea au lipsit, cu excepţia mandatarului E., astfel că nu se poate aprecia că măcar ar fi luat cunoştinţă de conţinutul cererii în şedinţă publică.
În ceea ce priveşte critica dezvoltată de recurent referitor la ignorarea declaraţiei orale făcute de mandatarul său, în sensul exercitării recursului împotriva încheierii de respingere a cererii de intervenţie, instanţa supremă înţelege să o înlăture, reţinând că legiuitorul a instituit în sarcina judecătorului, prin din art. 64 alin. (4) C. proc. civ., obligaţia de a suspenda judecata cererii principale până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere a cererii de intervenţie, doar dacă respingerea s-a făcut pentru motive de inadmisibilitate, situaţie care nu se verifică în speţă.
Înalta Curte constată că este fondată şi critica formulată de recurent şi circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care statuează că este admisibil recursul exercitat împotriva unei hotărâri care "nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei."
Astfel, autorul prezentului demers judiciar a susţinut că încheierea din 8 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016 este nemotivată în ceea ce priveşte respingerea cererii de intervenţie.
Conform art. 233 alin. (1) lit. j) C. proc. civ., încheierea va cuprinde soluţia dată şi măsurile luate de instanţă, cu arătarea motivelor, în fapt şi în drept.
Or, simpla lectură a considerentelor hotărârii atacate relevă faptul că instanţa de apel s-a limitat să afirme într-o singură frază că respinge "în principiu" cererea de intervenţie accesorie formulată de administratorul special al falitei Societatea B., C..
Astfel, Înalta Curte constată că încheierea recurată nu îndeplineşte cerinţele legale mai sus evocate, întrucât nu cuprinde motivele pe care instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia de respingere a cererii de intervenţie.
De altfel, este de remarcat că însăşi formularea respinge "în principiu" este neavenită, incorectă şi lipsită de fundament legal, sugerând că instanţa ar avea posibilitatea să revină asupra acestei soluţii cu ocazia judecării fondului, aşa cum se întâmplă în cazul admiterii în principiu, ceea ce însă nu este posibil în cazul soluţiei de respingere a cererii de intervenţie, situaţie în care nu se mai administrează probe în susţinerea sau combaterea acesteia.
Totodată, examinarea încheierii atacate relevă faptul că instanţa de apel nu a prezentat niciun argument care să conducă în mod logic la soluţia pronunţată şi să permită realizarea controlului judiciar.
De asemenea, curtea de apel nu a analizat şi nu a înlăturat motivat susţinerile recurentului, în sensul existenţei interesului său în susţinerea demersului judiciar exercitat de apelantă.
Considerentele expuse mai sus impun concluzia că este fondat nu doar motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, ci şi cel statuat de acelaşi articol la pct. 6 teza I C. proc. civ.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată şi va trimite cauza aceleiaşi curţi de apel spre o nouă judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul C., prin mandatar E., împotriva încheierii din 8 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.
Casează în parte încheierea atacată şi trimite cererea de intervenţie spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.
Menţine măsura repunerii pe rol a apelului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2019.