Cassation appeal annulled for non-payment of judicial stamp tax in service contract restitution dispute

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 aprilie 2011 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2011, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. (fostă C. S.A.) să-i restituie sumele de bani achitate în temeiul contractului de prestări servicii nr. x din 20 iunie 2006, respectiv echivalentul în RON al sumei de 2.472.353 euro, precum şi dobânda legală la aceasta, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 948, art. 953, art. 954 şi art. 969-970 C. civ. şi art. 82 din Legea nr. 504/2002.

La 19 februarie 2012 pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Prin întâmpinarea depusă, a invocat excepţia prescripţiei dreptului de a cere sumele dcurgând din contract aferente perioadei septembrie 2006 - 4 martie 2008, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii introductive.

Pe calea cererii reconvenţionale, pârâta a solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 4.000.000 RON, reprezentând taxă de redifuzare aferentă perioadei ianuarie 2010 - decembrie 2012, conform art. 3 din contractul evocat.

În drept, şi-a fondat susţinerile pe dispoziţiile art. 979-970 C. civ., art. 82 din Legea nr. 504/2002, art. 6 din Legea nr. 21/1996 şi art. 115 - 119 C. proc. civ.

La 10 decembrie 2014, reclamanta şi-a precizat acţiunea introductivă, solicitând să fie obligată pârâta să-i restituie suma de 9.079.955 RON, fie în temeiul art. 1092 C. civ., cu titlu de plăţi efectuate în mod nedatorat, fie în temeiul art. 1073 C. civ., cu titlu de plăţi la care B. S.A. s-a obligat prin contractul nr. x din 20 iunie 2006. De asemenea, a cerut obligarea pârâtei la plata sumei de 572.982,99 RON, reprezentând dobânda legală aferentă debitului principal, calculată până la data introducerii cererii de chemare în judecată şi în continuare, de la data promovării acţiunii până la data plăţii efective.

Totodată, reclamanta a precizat că renunţă la capătul de cerere prin care a cerut actualizarea sumei solicitate cu indicele de inflaţie şi la invocarea prevederilor art. 948, art. 953 şi art. 954 C. civ.

La aceeaşi dată, a depus la dosar şi întâmpinare la cererea reconvenţională, solicitând în principal respingerea acesteia ca neîntemeiată şi în subsidiar compensarea judiciară a sumelor acordate B. S.A. cu suma care va fi acordată A. S.A.

În ceea ce priveşte prescripţia dreptului la acţiune, reclamanta a susţinut că termenul de prescripţie a început să curgă de la momentul în care cel care a făcut plata a cunoscut caracterul nedatorat al acesteia, fiind astfel aplicabile prevederile art. 8 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 raportat la împrejuararea că a luat cunoştinţă de caracterul nedatorat al plăţilor efectuate abia la începutul anului 2010.

La 25 ianuarie 2013 pârâta a depus întâmpinare la cererea precizatoare depusă la dosar de reclamantă, în cuprinsul căreia a invocat excepţia tardivităţii depunerii cererii modificatoare cu privire la temeiul de drept al cererii; imposibilitatea de a renunţa la capătul privind actualizarea sumei, iar pe fond cererii respingerea acţiunii precizate.

Prin încheierea din 25 ianuarie 2013, pronunţată în dosarul nr. x/2011, Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă a unit cu fondul excepţia prescripţiei parţiale a dreptului material la acţiune, a respins excepţia tardivităţii depunerii cererii modificatoare ca neîntemeiată şi, de asemenea, a respins excepţia netimbrării cererii de actualizare a debitului.

La 15 mai 2015 pârâta a depus cerere precizatoare prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 2.460.541 euro plus TVA.

Prin sentinţa civilă nr. 6066 din 2 noiembrie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. A respins ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă A. S.A. şi a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtă-reclamantă B. S.A. A obligat-o pe reclamanta-pârâtă către pârâta-reclamantă la plata sumei de 8.402.195,14 RON, reprezentând taxă de retransmitere pentru perioada ianuarie 2010- decembrie 2011.

Prin sentinţa nr. 396 din 19 ianuarie 2016, tribunalul a completat dispozitivul sentinţei civile nr. 6066 din 2 noiembrie 2015, în sensul că a fost obligată reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă şi a sumei de 103.137,95 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel atât reclamanta-pârâtă A. S.A, cât şi pârâta-reclamantă B. S.A., precum şi doamna expert D..

Prin decizia civilă nr. 505 din 16 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes, invocată de B. S.A. faţă de apelul formulat de A. S.A. A fost respinsă excepţia lipsei de interes, formulată de A. S.A., faţă de apelul formulat de B. S.A., ca neîntemeiată. A fost admis apelul formulat de apelanta-reclamantă împotriva încheierii din 25 ianuarie 2013, sentinţei civile nr. 6066 din 2 noiembrie 2015 şi sentinţei civile nr. 396 din 19 ianuarie 2016, toate pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă. A fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 6066 din 2 noiembrie 2015 şi încheierilor din 25 ianuarie 2013, 22 noiembrie 2013, 14 martie 2014, 20 iunie 2014, 12 decembrie 2014. 15 mai 2015. A fost admis apelul formulat apelanta expert D., împotriva încheierii din 22 noiembrie 2013, toate pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2011 şi, în consecinţă:

A fost schimbată în parte încheierea din 22 noiembrie 2013, în sensul că a fost înlăturată dispoziţia privind revenirea asupra măsurii de majorare a onorariului de expert şi, în consecinţă, s-a dispus ca ambele părţi să achite diferenţa de onorariu în cote egale, în cuantum de 2.500 RON, executorie în ceea ce priveşte obligaţia de achitare a onorariului de expert.

A fost schimbată în parte sentinţa civilă nr. 6066 din 2 noiembrie 2015, în sensul că a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte răspunderea civilă delictuală pentru perioada 20 iunie 2006 - 4 martie 2008 şi au fost respinse pretenţiile formulate pe calea cererii principale aferente acestei perioade în ceea ce priveşte răspunderea civilă delictuală, ca prescrise.

A fost obligată pârâta-reclamantă să achite reclamantei-pârâte suma de 1.193.277,6 RON inclusiv TVA, reprezentând debit principal, plus dobândă legală în cuantum de 237.897,9, RON, calculată până la data sesizării instanţei, dobândă ce se va calcula şi în continuare până la achitarea efectivă a debitului.

A fost obligată reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 890.973,3 euro inclusiv TVA, plătibilă în RON la cursul BNR din data plăţii efective.

A fost respinsă cererea de compensare ca neîntemeiată.

A fost schimbată în parte sentinţa civilă nr. 396 din 19 ianuarie 2016, în sensul că a fost obligată pârâta-reclamantă să achite reclamantei-pârâte suma de 18.427,75 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

A fost obligată reclamanta-pârâta să achite pârâtei-reclamantei suma de 43.842,72 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

A fost înlăturată dispoziţia privind achitarea onorariului de expert.

A fost obligată intimata-pârâtă-reclamantă să achite apelantei-reclamante-pârâte suma de 33.424,5 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă apelului.

A fost obligată intimata-reclamantă-pârâtă să achite apelantei-pârâte-reclamante suma de 59,052,2 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă apelului.

Au fost compensate în parte sumele acordate cu titlul de cheltuieli de judecată şi, în consecinţă a fost obligată A. S.A. să achite B. S.A. diferenţa în cuantum de 51.042,67 RON.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât reclamanta-pârâtă A. S.A., cât şi pârâta-reclamantă B. S.A.

Prin recursul formulat, A. S.A. a invocat motivele de nelegalitate statuate de art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ.

B. S.A., prin memoriul depus la dosar a dezvoltat critici subsumate cazurilor de nelegalitate instituite de dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1481 din 18 octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins excepţiile nulităţii recursului declarat de pârâta-reclamantă şi lipsei de interes a acesteia în promovarea recursului propriu, amabele invocate de recurenta-pârâtă A. S.A.

Totodată, a admis recursurile declarate împotriva deciziei civile nr. 505 din 16 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare după casarea cu trimitere, prin decizia civilă nr. 962/A din 2 mai 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei de interes, invocate de fiecare dintre apelante referitor la calea ordinară de atac exercitată de partea adversă.

A respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta-pârâtă A. S.A. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2013, sentinţei civile nr. 6066 din 2 noiembrie 2015 şi sentinţei civile nr. 396 din 19 ianuarie 2016 ale Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2011.

A respins ca nefondat apelul formulat de pârâta-reclamantă B. S.A. împotriva încheierilor din 25 ianuarie 2013, din 15 mai 2015, din 12 decembrie 2014, 20 iunie 2014, 22 noiembrie 2013 şi din 14 martie 2014, toate pronunţate de aceeaşi instanţă, în acelaşi dosar.

A admis apelul declarat de pârâta-reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 6066 din 2 noiembrie 2015, pe care a scimbat-o, în sensul că:

A obligat-o pe reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 8.419.465,94 RON, reprezentând taxa de retransmitere aferentă perioadei ianuarie 2010 - decembrie 2011 şi a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A obligat-o pe apelanta-reclamantă-pârâtă la plata către apelanta-pârâtă-reclamantă a sumei de 578,62 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

A admis apelul formulat de apelanta expert tehnic judiciar D. împotriva încheierii din 22 noiembrie 2013, pe care a schimbat-o în parte, în sensul înlăturării dispoziţiei de revenire asupra măsurii de majorare a onorariului de expert şi, în consecinţă, a dispus ca ambele părţi în litigiu să achite diferenţa de onorariu în cote egale, în cuantum de 2.500 RON.

Împotriva acestei decizii, reclamanta-pârâtă A. S.A. a declarat recurs fondat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 8, şi 9 C. proc. civ., solicitând modificarea sau casarea acesteia, cu consecinţa admiterii apelului propriu formulat împotriva sentinţei civile nr. 6066 din 2 noiembrie 2015 şi a sentinţei civile nr. 396 din 19 ianuarie 2016 şi schimbarea acestora, în sensul respingerii în totalitate a pretenţiilor formulate de B..

La termenul din 11 iunie 2019, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în baza art. 316, raportat la art. 298 şi la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., chestiunea timbrajului, reţine următoarele:

În conformitate cu prevederile alin. (1) al art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că în măsura în care taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.

Pe de altă parte, O.G. nr. 32/1995 a instituit obligativitatea aplicării şi a timbrului judiciar, în cazurile în care se percepe taxa judiciară de timbru.

Articolul 20 alin. (3) din lege statuează că neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii, aceeaşi sancţiune fiind aplicabilă şi în temeiul art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.

În speţă, recurenta-reclamantă-pârâtă A. S.A. a fost citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 142.737,71 RON şi a timbrului judiciar în valoare de 5 RON, potrivit dovezii aflate la dosarul cauzei la fila x, iar aceasta, la 7 iunie 2019, a depus la dosar note de şedinţă, prin care a arătat că nu înţelege să achite taxa de timbru aferentă cererii de recurs

Astfel, constatând că cererea nu a fost timbrată anticipat, recurenta neconformându-se obligaţiei de timbrare stabilită în sarcina sa nici până la termenul de judecată fixat în cauză, respectiv 11 iunie 2019, având în vedere şi că aceasta a declarat expres că nu va achita taxa stabilită în sarcina sa, precum şi că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligaţia timbrării, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate mai sus, va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 962/A din 2 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2019.