Wage discrimination appeal against salary indexation clarification remanded to Court of Appeal due to lack of Supreme Court jurisdiction

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. x/2007, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, în calitate de ordonatori de credite şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării acordarea creşterii salariale de:

- 5% începând cu 1 ianuarie 2007 în raport cu nivelul lunii decembrie 2006;

- 2% începând cu 1 aprilie 2007 faţă de nivelul lunii martie 2007;

- 11% începând cu 1 octombrie 2007 faţă de nivelul lunii septembrie 2007. Au mai solicitat actualizarea cu indicele de inflaţie aplicabil la data plăţii, acordarea dobânzii legale şi efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.

În motivare, reclamanţii au arătat, în esenţă, că deţin funcţia de procurori în cadrul parchetelor pârâte, că sunt discriminaţi în raport cu personalul bugetar şi cu cei care ocupă funcţii de demnitate publică, în contextul în care aceştia din urmă au beneficiat de creşteri salariale în cursul anului 2007 în 3 etape, în temeiul O.G. nr. 10/2007, aprobată prin Legea nr. 231/200, creşteri salariale ce nu le-au fost acordate.

Totodată, au susţinut că nu le-au fost acordate majorările salariale de 5%, 2% şi 11%, acordate succesiv celorlalţi bugetari, deşi la data adoptării O.U.G. nr. 27/2006, referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, art. 35 prevedea că drepturile ce li se cuvin vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate conform dispoziţiilor legale.

Reclamanţii au mai arătat că, potrivit anexei II/2 din Legea nr. 154/1998, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Procurorul General şi adjuncţii acestuia, salarizaţi în baza aceloraşi acte normative (O.U.G. nr. 27/2006) au beneficiat de toate majorările precizate de O.U.G. nr. 10/2007, aprobată prin Legea nr. 231/2007.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 137/2000 privind discriminarea, prevederile constituţionale, art. 1-4 din O.G. nr. 10/2007, art. 1 din O.G. nr. 16/2007, art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 27/2007, dispoziţiile Legii nr. 232/2007 de aprobare a O.G. nr. 6/2007.

Pe fondul cererii, toţi pârâţii au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Prin încheierea din 25 iunie 2008, Tribunalul Bacău, în temeiul art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bacău.

Prin sentinţa civilă nr. 147/2008 din 10 noiembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. x/2007, Curtea de Apel Bacău, secţia Civilă, Minori şi Familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins excepţiile necompetenţei materiale a instanţei, inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

A admis în parte acţiunea şi i-a obligat pe pârâţi să plătească reclamanţilor despăgubiri echivalente cu sumele reprezentând indexări salariale, astfel: 5% începând cu 1 ianuarie 2007 faţă de nivelul salariului brut din decembrie 2006, 2% începând cu 1 aprilie 2007 faţă de nivelul salariului brut din martie 2007 şi 11% începând cu 1 octombrie 2007 faţă de nivelul salariului brut din septembrie 2007, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

De asemenea, l-a obligat pe pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău la efectuarea de menţiuni cu privire la aceste sume în cărţile de muncă ale reclamanţilor şi a respins cererea privind obligarea pârâţilor la plata dobânzilor.

Această sentinţă a rămas definitivă prin respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice, în calitate de reprezentant al Ministerului Finanţelor, prin decizia nr. 469 din 27 7 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia Civilă, Minori şi Familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La 5 noiembrie 2018, petenţii Y., PP. şi LL. au formulat cereri identice de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 147/2008 din 10 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia Civilă, Minori şi Familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, solicitând a se lămuri că despăgubirile echivalente cu sumele reprezentând indexări salariale reprezintă drepturi salariale ce urmează a fi acordare şi pe viitor.

În acest sens, petenţii au arătat că indexările de 5%, 2% şi 11% acordate în cursul anului 2007 în baza O.G. nr. 10/2007, deşi au fost menţionate în considerentele hotărârii evocate ca "drepturi salariale", ceea ce în opinia autorilor implica recunoaşterea, respectiv acordarea lor şi pentru viitor, nu au fost menţionate în acest sens şi în dispozitivul hotărârii.

În susţinere, au reprodus considerentele în care instanţele de fond şi recurs au reţinut menţiunile anterior evocate, apreciind că reprezintă argumente în sensul că indexările de 5%, 2% şi 11% nu sunt altceva decât drepturi salariale şi, în consecinţă, trebuie recunoscute şi pe viitor.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău au depus întâmpinări, prin care au invocat excepţia lipsei de interes în promovarea cererii, arătând că titlul executoriu a fost executat în totalitate, conform O.U.G. nr. 71/2009, iar pe fondul cererii au solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată raportat la cele statuate prin decizia nr. 25/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în recurs în interesul legii.

Prin întâmpinarea depusă, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii, apreciind că, raportat la dispoziţiile art. 401 alin. (1)1 C. proc. civ. de la 1865 şi ale art. 6 şi 7 din Decretul nr. 167/1958, termenul în care contestatorii puteau formula demersul judiciar pendinte a expirat la 10 noiembrie 2011. De asemenea, acest intimat a invocat şi excepţia lipsei de interes, întemeiată pe împrejurarea că titlul executoriu a fost executat în întregime, iar pe fondul cauzei a arătat că solicitarea petenţilor nu poate fi analizată pe calea contestaţiei reglementate de art. 400 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, deoarece instanţa nu poate încuviinţa o pretenţie care nu a făcut obiectul judecăţii.

A mai susţinut acest intimat că din analiza dispoziţiilor legale aplicabile în speţă rezultă că noile îndemnizaţii de încadrare ale magistraţilor nu puteau fi decât cele prevăzute în Legea nr. 330/2009, iar la acestea nu puteau fi adăugate decât sporurile, majorările şi adaosurile acordate prin aceeaşi lege.

Prin încheierea din 8 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2007, Curtea de Apel Bacău, secţia Civilă, Minori şi Familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondate excepţiile tardivităţii şi lipsei de interes a petenţilor în fomularea cererii; a admis cererile de lămurire a dispozitivului a sentinţei civile nr. 147/2008 din 10 noiembrie 2008, pronunţată de aceeaşi instanţă, pe care l-a lămurit în sensul că indexările de 5%, 2% şi 11% fac parte din îndemnizaţia de bază brută lunară şi pentru viitor.

Pentru a dispune în acest sens, curtea de apel a pornit în analiza cererilor formulate de petenţi de la temeiul de drept invocat de aceştia, respectiv de la prevederile art. 2811 din C. proc. civ. de la 1865, care statuează că "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cerere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice".

Astfel, curtea, notând că legiuitorul nu a instituit un termen limită în interiorul căruia să poată fi exercitată această cerere şi dând eficienţă principiului "ubi lex non distringuit, nec nos distinguere debemus", a respins excepţia tardivităţii formulării cererii.

De asemenea, a subliniat că intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat alte texte de lege în susţinerea excepţiei, distincte de cele invocate de părţi; art. 2811 C. proc. civ. de la 1865, respectiv art. 401 alin. (1)1 din acelaşi Cod, care reglementează instituţia contestaţiei la titlu.

Cu privire la excepţia lipsei de interes, instanţa a consemnat că interesul petenţilor în promovarea cererii de lămurire a dispozitivului rezidă în primirea indexărilor şi în viitor, argument în considerarea căruia a respins şi această excepţie. În continuare, a consemnat că executarea invocată de intimaţi vizează doar perioada anterioară datei de 1 ianuarie 2008, iar petenţii au susţinut că au solicitat executarea silită, înregistrând dosarul execuţional nr. x/2018, aspecte în considerarea cărora se impune lămurirea titlului executoriu de către instanţă care l-a pronunţat în sensul explicitării noţiunii anterior menţionate.

Asupra fondului cauzei, curtea a subliniat că prin lămurirea hotărârii nu poate fi modificat dispozitivul, ci doar se clarifică, se interpretează măsurile dispuse de instanţă prin hotărârea a cărei lămurire se solicită.

De asemenea, a notat că indexările de 5%, 2% şi 11% acordate în cursul anului 2007 au fost recunoscute în considerentele sentinţei civile nr. 147/2008 ca fiind "drepturi salariale" şi că "indexarea este acordată pentru înlăturarea totală sau parţială a efectelor inflaţioniste". .

Totodată, a reţinut că indexările acordate într-un anumit an continuă să producă efecte şi în anii următori, în sensul că salariile din anii următori anului în care s-au acordat aceste indexări nu se vor micşora proporţional cu creşterea bazei de calcul (salariul) rezultând din aplicarea indexărilor sau majorărilor salariale, perspectivă în care a menţionat că s-a pronunţat şi instanţa supremă, sesizată fiind de Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 7 din 11 februarie 2019, dată în dosarul nr. x/2008.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat cazul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat modificarea în tot a încheierii recurate, în principal în sensul admiterii excepţiei tardivităţii şi al respingerii cererii ca tardivă sau în sensul admiterii excepţiei lipsei de interes şi al respingerii cererii ca lipsită de interes. În măsura în care ar fi respinse excepţiile anterior evocate, a solicitat respingerea cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 147/2008 din 10 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia Civilă, Minori şi Familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2007, ca neîntemeiată.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin recursul formulat, a indicat motivul de nelegalitate reglementat de prevederile art. 304 pct. 4 şi 9, coroborate cu art. 3041 C. proc. civ. şi a solicitat modificarea încheierii recurate, în sensul respingerii cererii de lămurire dispozitiv ca neîntemeiate.

Prin recursul său, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a formulat motive şi concluzii similare celor ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

La termenul din 11 iunie 2019, examinând cu prioritate, în baza art. 316, raportat la art. 298 şi la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei sale materiale, Înalta Curte reţine următoarele:

Petenţii şi-au întemeiat cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 147/2008 din 10 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia Civilă, Minori şi Familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2007, pe dispoziţiile art. 2811 din C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit normei legale evocate, "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cerere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice."

Instanţa supremă reţine că art. 2813 alin. (1) din acelaşi Cod statuează că "încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi 2811, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 2812 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea."

Astfel, textul legal precitat statuează asupra regimului juridic al căilor de atac, hotărârea dată asupra îndreptării/lămuririi/înlăturari dispoziţiilor potrivnice sau completării unei hotărâri fiind supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea lămurită, îndreptată sau completată.

Pentru identitate de raţiune, regimul juridic care guvernează căile de atac declarate împotriva hotărârilor a căror lămurire, îndreptare sau completare se cere se impune şi în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cererilor de lămurire, îndreptare sau completare.

Astfel, hotărârea de lămurire, îndreptare sau completare este susceptibilă de a fi cenzurată de aceleaşi instanţe competente să soluţioneze căile de atac îndreptate împotriva hotărârilor a căror lămurire, îndreptare sau completare s-a cerut.

În speţă, litigiul dedus judecăţii, soluţionat prin sentinţa a cărei lămurire s-a cerut, este un litigiu guvernat de legislaţia muncii, situaţia de discriminare invocată de reclamanţi vizând drepturile salariale ce le revin în baza contractului de muncă de la ordonatorii de credite pârâţi.

Se constată că atât hotărârea de primă instanţă, cât şi hotărârea pronunţată în temeiul art. 2811 C. proc. civ. au fost soluţionate de către curtea de apel, competenţa de la data soluţionării în primă instanţă, stabilită potrivit dispoziţiilor art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2008 păstrându-se şi în cazul cererii de lămurire de dispozitiv.

Se mai constată că, urmare a abrogării art. II din O.U.G. nr. 75/2008 prin Legea nr. 76/2009, recursurile formulate împotriva hotărârii de primă instanţă au fost soluţionate tot de curtea de apel, în complet format din trei judecători.

Identitatea de raţiune care se desprinde din examinarea dispoziţiilor art. 2811 şi art. 2813 C. proc. civ. impune, aşadar, ca şi în cazul recursurilor îndreptate împotriva hotărârii de lămurire a dispozitivului competenţa de soluţionare a cauzei să se determine similar şi să revină tot curţii de apel, în complet format din trei judecători.

În plus, se reţine şi că prin sentinţa a cărei lămurire de dispozitiv s-a solicitat a fost respinsă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bacău în soluţionarea litigiului, această hotărâre rămânând irevocabilă prin respingerea recursurilor declarate împotriva ei, instanţa supremă impunând concluzia că dezlegarea dată acestei chestiuni a intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi supusă cenzurii unei alte instanţe.

Or, aşa cum s-a arătat în precedent, regimul juridic care guvernează căile de atac declarate împotriva unei hotărâri care se cere a fi lămurită guvernează pentru identitate de raţiune şi competenţa materială de soluţionare a acestora.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 şi la art. 137, cu referire la art. 97, la art. 2811 şi la art. 2813 C. proc. civ., văzând şi articolul unic pct. 1 şi pct. 2 din Legea nr. 76/2009, instanţa supremă va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină în favoarea Curţii de Apel Bacău competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de recurenţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva încheierii de şedinţă din 8 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2007.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2019.