Salary recalculation claims by court staff assigned to Mehedinți Tribunal after negative competence conflict resolved.

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sub nr. x/10.12.2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. (personal auxiliar de specialitate), L., M., N., O. şi P. (personal conex) şi Q. (îngrijitor) au chemat în judecată pe pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, CURTEA DE APEL TIMIŞOARA şi TRIBUNALUL CARAŞ-SEVERIN, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună reîncadrarea şi recalcularea salariului brut lunar, respectiv a indemnizaţiei brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate şi conex, prin includerea procentului de 6,5%, prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum şi a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS. 405 RON+4%+4,5%+10%, precum şi repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până ia recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, începând cu 3 ani înainte de înregistrarea prezentei acţiuni până la plata efectivă a sumelor cuvenite (diferenţiat până la 1 decembrie 2015 şi după 1 decembrie 2015, dar şi pentru viitor, după. intrarea în vigoare a Legii-cadru de salarizare nr. 153/2017, prin care se abrogă Legea-cadru nr. 284/2010).

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat, printre altele, că la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON nu a fost adăugată majorarea totală de 8,5% prevăzută de O.G. nr. 13/2008, fiind luată în calcul la vechea valoare de referinţă sectorială de 405 RON, doar majorarea de 4%, iar nu şi cea de încă 4.5% prevăzută de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2008.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile O.G. nr. 13/2008, decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, dispoziţiile Legii nr. 293/2015, Legii nr. 71/2015, art. 253 alin. (1) şi (2), art. 266, art. 270, art. 272 şi art. 275 din Codul Muncii, art. 208, art. 210 şi art. 216 din Legea nr. 62/2011, art. 6 alin. (4), art. 2517, art. 2526 şi art. 1535 din C. civ., prevederile art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi cele statuate prin Decizia nr. 21/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu privire la posibilitatea solicitării dobânzii penalizatoare pentru un interval de 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată, decizia nr. 23 din 26 septembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizia nr. 11/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, art. 1 alin. (5)1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2015, decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, O.U.G. nr. 20/2016, art. 1 531, art. 1535 din C. civ., art. 166 din Codul Muncii.

II. Prin sentinţa civilă nr. 175 din 8 februarie 2019, Tribunalul Caraş Severin, secţia I civilă a admis excepţia privind necompetenţa teritorială, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţi în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

În motivare, s-a reţinut că art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la data sesizării instanţei, a fost suspus controlului de constituţionalitate, iar prin decizia nr. 290/2018, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea", din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituţionale, statuând, totodată, că dispoziţiile art. 127 alin. (1), (2) C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată, în calitate de parte/pârât, în raport de dispoziţiile art. 124 alin. (2) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie.

Instanţa a mai reţinut că textul art. 127 C. proc. civ. reglementează o competenţă facultativă, determinată de calitatea reclamantului, calitate care trebuie să existe la data sesizării instanţei, art. 123 alin. (3) C. proc. civ. prevăzând:

"când instanţa este exclusiv competentă pentru una dintre părţi, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părţile."

III. La data de 22 martie 2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2018.

Prin sentinţa nr. 180 din data de 18 aprilie 2019, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţi, în favoarea Tribunalului Caraş Severin, secţia I civilă.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.

În motivare, Tribunalul Mehedinţi a arătat că prin decizia nr. 290/2018, Curtea Constituţională, urmare a constatării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., a extins controlul şi asupra dispoziţiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., sub aspectul noţiunii de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., statuând că acest text îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz (pct. 51 din decizie).

Tribunalul Mehedinţi a apreciat că, în speţă, în ceea ce priveşte materia competenţei teritoriale a instanţei, este esenţială calitatea reclamanţilor, de personal auxiliar de specialitate şi conex care îşi desfăşoară activitatea la Judecătoria Oraviţa, normele de competenţă fiind prevăzute în art. 127 alin. (3) coroborat cu alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la data de 10 decembrie 2018 (forma nemodificată şi necompletată a acestui articol prin Legea nr. 310/2018).

Ca atare, s-a considerat că este competent teritorial Tribunalul Caraş-Severin, întrucât reclamanţii sunt grefieri la Judecătoria Oraviţa, iar instanţa competentă teritorial se stabileşte conform art. 127 alin. (3) coroborat cu art. 127 alin. (1) C. proc. civ., noţiunea de instanţă la care grefierul îşi desfăşoară activitatea fiind interpretată restrictiv, conform deciziei în interesul legii nr. 7/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Cât priveşte reclamanţii personal conex (aprod, respectiv şofer) la Judecătoria Oraviţa, instanţa a apreciat că acestora nu li se aplică dispoziţiile derogatorii în materia competenţei teritoriale prevăzute de art. 127 alin. (3) C. proc. civ., ci dispoziţiile de drept comun în materia soluţionării conflictelor de muncă, respectiv art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011:

"Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", adică Tribunalul Caraş-Severin.

Cum din actele dosarului nu rezultă opţiunea reclamanţilor grefieri în sensul sesizării Tribunalului Mehedinţi cu judecarea acţiunii deduse judecăţii, instanţa a considerat că Tribunalul Caraş-Severin a încălcat principiul disponibilităţii, reglementat de art. 9 Cod procedură, principiu care guvernează procesul civil.

IV. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Mehedinţi competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă acordarea unor drepturi salariale ale personalului din justiţie, decurgând din raporturile de muncă dintre părţi, astfel încât, se apreciază că instanţa de judecată a fost învestită cu un conflict de muncă.

Conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Caraş-Severin şi Tribunalul Mehedinţi a fost generat de interpretarea şi aplicarea în speţă a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., ca urmare a pronunţării deciziei Curţii Constituţionale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018.

Astfel, în raport de data formulării cererii de chemare în judecată, 10 decembrie 2018, în cauză sunt incidente prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, care derogă de la dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, în considerarea caracterului de normă specială ulterioară, ce reglementează competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă.

Textul art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede:

"cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Cu toate acestea, având în vedere faptul că unii dintre reclamanţii deţin calitatea de personal auxiliar de specialitate, desfăşurându-şi activitatea la Judecătoria Oraviţa (instanţă de pe raza Curţii de Apel Timişoara), se apreciază că în cauză este incident şi textul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., dispoziţie cu caracter imperativ care, în formularea în vigoare de la data introducerii cererii, stabilea:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. introduc noţiunea de competenţă facultativă, referindu-se la categoria specială de cereri în care "judecătorul" are calitatea de reclamant.

În acelaşi timp, potrivit alin. (3) al textului menţionat, reclamanţilor din prezenta cauză ce deţin calitatea de grefieri - personal auxiliar de specialitate le revine obligaţia de a introduce cererea la o instanţă de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate celei în care se situează instanţa competentă să soluţioneze cauza.

Cu alte cuvinte, dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. reglementează o normă specială de competenţă, care se referă la o categorie specială de cereri, şi care se aplică în situaţia în care una dintre părţi, fie reclamant, fie pârât, este judecător, asistent judiciar sau grefier la instanţa competentă să judece cauza sau procuror, la Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 290 din data de 26 aprilie 2018 a constatat ca fiind neconstituţionale dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., arătând că acest text încalcă principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) din Constituţie şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor.

În considerentele deciziei anterior menţionate, Curtea Constituţională a reţinut că, pentru ca principiul egalităţii de arme să fie garantat în mod efectiv, părţilor trebuie să li se asigure acelaşi tratament de la început şi până la finalizarea litigiului, acesta trebuind să fie respectat şi în căile de atac (par. 36).

Aşadar, noţiunea de "instanţă la care îşi desfăşoară activitatea" prevăzută de textul legal enunţat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecăţii, sens în care se apreciază că funcţiile îndeplinite de reclamanţii personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Oraviţa atrag aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., indiferent de instanţa pe lângă care aceştia îşi desfăşoară activitatea (judecătorie, tribunal sau curte de apel), în măsura în care aceasta aparţine circumscripţiei curţii de apel din a cărei rază teritorială face parte şi instanţa căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii (în speţă - Tribunalul Caraş-Severin).

Aceleaşi dispoziţii legale sunt aplicabile şi reclamanţilor ce deţin calitatea de personal conex în cadrul Judecătoriei Oraviţa, deoarece textul art. 59 din C. proc. civ. prevede că mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte, dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură. Dispoziţiile art. 123 alin. (3) din C. proc. civ. sunt, deopotrivă, aplicabile.

În acelaşi timp, decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale arată că noţiunea de "judecată" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care acesta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmăreşte a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitate de reclamant sau pârât, după caz.

Având în vedere forţa general obligatorie a deciziilor Curţii Constituţionale, începând cu data publicării acestora, se constată că interpretarea dată de această instanţă asupra modului în care pot fi interpretate sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" şi noţiunea de "judecător" din cuprinsul prevederilor art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. se impune cu caracter obligatoriu şi în speţa de faţă.

În acelaşi timp, se observă faptul că Tribunalul Caraş-Severin şi Curtea de Apel Timişoara cumulează competenţa jurisdicţională cu calitatea de părţi pârâte în proces, situaţie în raport cu care se apreciază că în mod corect a procedat Tribunalul Caraş-Severin, pronunţând sentinţa civilă nr. 175 din 8 februarie 2019, prin care a admis excepţia privind necompetenţa teritorială invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţi în favoarea Tribunalului Mehedinţi, instanţă de acelaşi grad cu cea competentă să soluţioneze cauza, dar situată în circumscripţia Curţii de Apel Craiova (învecinată cu Curtea de Apel Timişoara, în a cărei circumscripţie se află Judecătoria Oraviţa, la care reclamanţii îşi desfăşoară activitatea).

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2019.