Competence for labor claims by judicial auxiliary staff: scope of Art. 127 C. proc. civ. and Constitutional Court interpretation of "court where activity is exercised"

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Mureş la data de 8 mai 2017 sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE. şi FFF., personal auxiliar de specialitate şi personal conex la Judecătoria Bacău, au chemat în judecată pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, CURTEA DE APEL BACĂU, TRIBUNALUL BACĂU şi CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, să fie obligaţi pârâţii la anularea în parte a al modului de calcul al salarizării în ceea ce priveşte valoarea de referinţă sectorială de 405, precum şi data de la care se aplică valoarea de referinţă sectorială majorată în ceea ce priveşte cuantumul acesteia; emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar şi conex cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 445,5 RON, corespunzătoare fiecărei funcţii, grad profesional, gradaţie şi vechime în funcţie începând cu data de 16 ianuarie 2014; emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar şi conex prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, respectiv 445 RON începând cu 1 decembrie 2015 şi obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţelor sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit aferent perioadelor cuprinse între 09.04.2015-01.12.2015; obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei, în calitate de ordonator principal de credite, la emiterea unor grile unice de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate juridică şi conex la nivelul cel mai mare aflat în plată pentru fiecare funcţie din familia ocupaţională justiţie, cu luarea în considerare a grilelor de salarizare stabilite în baza aceloraşi acte normative pentru personalul auxiliar si conex; obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut prin aplicarea corectă a legii, sumă care solicită să fie actualizată cu indicele de inflaţie la care să se aplice dobânda penalizatoare, calculată de la fata exigibilităţii fiecărei rate lunare de plată şi până la plata efectivă.

II. Prin sentinţa civilă nr. 781 din 10 octombrie 2017, Tribunalul Mureş, secţia I civilă a respins excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de Curtea de Apel Bacău, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mureş, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Tribunalului Bacău competenţa soluţionării acţiunii civile formulate de reclamanţi.

În motivarea sentinţei pronunţate, a arătat, în esenţă, că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., întrucât reclamanţii nu au calitatea de personal auxiliar şi conex la Tribunalul Bacău, deci nu sunt reclamanţi într-o cerere de competenţa instanţei pe lângă care se află parchetul la care îşi desfăşoară activitatea, subliniindu-se faptul că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. privind competenţa facultativă sunt de excepţie, fiind de strictă interpretare, astfel încât acestea nu pot fi extinse, prin analogie (operaţiune interzisă de art. 10 din C. civ.), la ipoteze vizând alte instanţe decât cele pe lângă care reclamanţii îşi desfăşoară efectiv activitatea. O astfel de interpretare ar echivala cu adăugarea la lege, operaţiune prohibită de art. 5 alin. (4) C. proc. civ.

Ca atare, instanţa a reţinut că, potrivit prevederilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă (indiferent dacă sunt individuale sau colective) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul iar potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, consacrând un drept de opţiune al reclamanţilor salariaţi cu caracter imperativ

Aceste prevederi legale, concluzionează instanţa, consacră o competenţă teritorială exclusivă, fundamentată pe principiul protecţiei salariaţilor or, reclamanţii au locul de muncă în judeţul Bacău, motiv pentru care, văzând şi dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 şi art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

III. La data de 16 ianuarie 2018, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă sub nr. x/2017.

Prin sentinţa nr. 1025/D/2018 din data de 1 noiembrie 2018, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţi, în favoarea Tribunalului Mureş.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.

În motivare, a menţionat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., prin raportare la alin. (3) al aceluiaşi articol, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în situaţia în care un judecător (procuror, asistent judiciar sau grefier) are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Totodată, a susţinut că prin reglementarea anterior menţionată, legiuitorul nu a avut în vedere doar instanţa de acelaşi grad cu cea la care funcţionează reclamantul, ci a avut în vedere şi posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind raţiunea pentru care a făcut trimitere la circumscripţia curţii de apel în care se află instanţa unde se introduce cererea. (Decizia nr. 271 din 29 ianuarie 2015 pronunţată de secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect conflict negativ de competenţă.)

Tribunalul Bacău a făcut referire la decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, considerând că reclamanţilor care fac parte din categoria personalului conex nu le sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., enumerarea conţinută de alin. (3) al acestui articol (procurori, asistenţi judiciari şi grefieri) având caracter limitativ, exhaustiv.

În legătură cu acest aspect, Tribunalul Bacău a apreciat că drepturile salariale solicitate de toţi reclamanţii au aceeaşi cauză (raporturile de serviciu), între ele existând o strânsă legătură, astfel că sunt îndeplinite cerinţele coparticipăriii procesuale active, instituţie reglementată de art. 59 C. proc. civ.

Făcând trimitere la decizia nr. 561/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a precizat că, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect raporturile de muncă aparţine instanţei de la domiciliul, după caz, sediul reclamantului, în timp ce alin. (3) al aceluiaşi articol instituie exceptia conform căreia, dacă sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.

Cum acţiunea introductivă de instanţă a fost formulată de mai mulţi reclamanţi, fiind îndeplinite condiţiile art. 59 C. proc. civ. privind coparticiparea procesuală facultativă, a apreciat că devin incidente dispozitiile art. 269 alin. (3) din Codul muncii, anterior evocate.

IV. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Mureş competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă acordarea unor drepturi salariale ale personalului din justiţie, decurgând din raporturile de muncă dintre părţi, astfel încât, se apreciază că instanţa de judecată a fost învestită cu un conflict de muncă.

Conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Mureş şi Tribunalul Bacău a fost generat de interpretarea şi aplicarea în speţă a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., ca urmare a pronunţării deciziei Curţii Constituţionale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018.

Astfel, în raport de data formulării cererii de chemare în judecată, 8 mai 2017, în cauză sunt incidente prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, care derogă de la dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, în considerarea caracterului de normă specială ulterioară, ce reglementează competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă.

Textul art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede:

"cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Cu toate acestea, având în vedere faptul că unii dintre reclamanţii deţin calitatea de personal auxiliar de specialitate, desfăşurându-şi activitatea la Judecătoria Bacău (instanţă de pe raza Curţii de Apel Bacău), se apreciază că în cauză este incident şi textul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., dispoziţie cu caracter imperativ care, în formularea în vigoare de la data introducerii cererii, stabilea:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. introduc noţiunea de competenţă facultativă, referindu-se la categoria specială de cereri în care "judecătorul" are calitatea de reclamant.

În acelaşi timp, potrivit alin. (3) al textului menţionat, reclamanţilor din prezenta cauză ce deţin calitatea de personal auxiliar de specialitate le revine obligaţia de a introduce cererea la o instanţă de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate celei în care se situează instanţa competentă să soluţioneze cauza.

Cu alte cuvinte, dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. reglementează o normă specială de competenţă, care se referă la o categorie specială de cereri, şi care se aplică în situaţia în care una dintre părţi, fie reclamant, fie pârât, este judecător, asistent judiciar sau grefier la instanţa competentă să judece cauza sau procuror, la Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 290 din data de 26 aprilie 2018 a constatat ca fiind neconstituţionale dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., arătând că acest text încalcă principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) din Constituţie şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor.

În considerentele deciziei anterior menţionate, Curtea Constituţională a reţinut că, pentru ca principiul egalităţii de arme să fie garantat în mod efectiv, părţilor trebuie să li se asigure acelaşi tratament de la început şi până la finalizarea litigiului, acesta trebuind să fie respectat şi în căile de atac (par. 36).

Aşadar, noţiunea de "instanţă la care îşi desfăşoară activitatea" prevăzută de textul legal enunţat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecăţii, sens în care se apreciază că funcţiile îndeplinite de reclamanţii personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Bacău atrag aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., indiferent de instanţa pe lângă care aceştia îşi desfăşoară activitatea (judecătorie, tribunal sau curte de apel), în măsura în care aceasta aparţine circumscripţiei curţii de apel din a cărei rază teritorială face parte şi instanţa căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii (în speţă - Tribunalul Bacău).

Aceleaşi dispoziţii legale sunt aplicabile şi reclamanţilor ce deţin calitatea de personal conex în cadrul Judecătoriei Bacău, deoarece textul art. 59 din C. proc. civ. prevede că mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte, dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură, în cauză fiind incidente şi prevederile art. 269 alin. (3) din C. proc. civ. care, în materia coparticipării procesuale active, stabileşte faptul că cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.

Dispoziţiile art. 123 alin. (3) din C. proc. civ. sunt, deopotrivă, aplicabile.

În acelaşi timp, decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale arată că noţiunea de "judecată" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care acesta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmăreşte a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitate de reclamant sau pârât, după caz.

Având în vedere forţa general obligatorie a deciziilor Curţii Constituţionale, începând cu data publicării acestora, se constată că interpretarea dată de această instanţă asupra modului în care pot fi interpretate sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" şi noţiunea de "judecător" din cuprinsul prevederilor art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. se impune cu caracter obligatoriu şi în speţa de faţă.

În acelaşi timp, se observă faptul că Tribunalul Bacău şi Curtea de Apel Bacău cumulează competenţa jurisdicţională cu calitatea de părţi pârâte în proces, situaţie în raport cu care se apreciază că în mod corect a procedat Tribunalul Bacău, pronunţând sentinţa civilă nr. 1025/D/2018 din data de 1 noiembrie 2018, prin care a admis excepţia privind necompetenţa teritorială şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţi în favoarea Tribunalului Mureş, instanţă de acelaşi grad cu cea competentă să soluţioneze cauza, dar situată în circumscripţia Curţii de Apel Târgu Mureş (învecinată cu Curtea de Apel Bacău, în a cărei circumscripţie se află Judecătoria Bacău, la care reclamanţii îşi desfăşoară activitatea).

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Mureş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2019.