Negative conflict of jurisdiction over labor classification claim: failure of mutual declination precluding Supreme Court intervention

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

I. Prin cererea înregistrată la data de 13 septembrie 2018 sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Buzău, disjunsă din cauza nr. 1370/114/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. Prospecţiuni S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că a lucrat în locuri de muncă şi în activităţi care se încadrează în grupa I de muncă, în perioadele 5 aprilie 1989 - 22 ianuarie 1991, 4 februarie 1992 - 24 ianuarie 1996, 1 mai 1996 - 1 aprilie 2001, precum şi în condiţii speciale, începând cu data de 1 aprilie 2001 şi până la zi, în procent de 100%. A solicitat, totodată, obligarea pârâtei la eliberarea adeverinţei în acest sens.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că a lucrat ca sudor şi artificier în perioadele menţionate, apreciind că activitatea şi locul de muncă se încadrează în grupa I de muncă, iar începând din 1 aprilie 2001, se încadrează în categoria condiţiilor speciale.

În drept, au fost învederate prevederile art. 1 şi art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1025/2003, cele ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 şi prevederile Ordinului nr. 50/1990.

Prin sentinţa nr. 1389/2018 din data de 11 octombrie 2018, Tribunalul Buzău, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Buzău, invocată din oficiu.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei promovate de reclamantul A., în favoarea Tribunalului Prahova.

În motivarea acestei sentinţe s-a reţinut că, potrivit art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, republicată, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncii se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul, iar conform dispoziţiilor art. 208 coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, republicată, competenţa de soluţionare în primă instanţă a conflictelor individuale de muncă este stabilită în favoarea tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

S-a constatat că reclamantul are reşedinţa stabilită pentru perioada martie 2018 - martie 2019 în oraşul Plopeni, jud. Prahova, locaţie situată în raza locului de muncă şi în circumscripţia Tribunalului Prahova.

În consecinţă, instanţa a constatat întemeiată excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Buzău, invocată din oficiu, astfel că a admis-o şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

II. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 13 noiembrie 2018, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa nr. 124 din data de 21 ianuarie 2019, Tribunalul Prahova, secţia I civilă, definitivă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Dolj.

În motivare, Tribunalul Prahova a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscriptie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, iar conform art. 216 din actul normativ menţionat, coroborat cu dispoziţiile art. 12 din C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Tribunalul Prahova a dispus verificări în ceea ce priveşte adresa de reşedinţă a reclamantului, verificări în urma cărora a rezultat că acesta nu locuieşte efectiv la adresa din oraşul Plopeni, jud. Prahova (procesul-verbal din data de 20 decembrie 2018 - dosarul Tribunalului Prahova).

Făcând trimitere la împrejurarea că reclamantul are domiciliul în judeţul Dolj, instanţa a considerat că reşedinţa acestuia, stabilită pe raza judeţului Prahova, nu este expresia unei realităţi în ce priveşte faptul locuirii, astfel cum rezultă din procesul-verbal din data de 20 decembrie 2018 emis de organele de politie din oraşul Plopeni, precizând că stabilirea acestei reşedinţe în iminenţa procesului, la data de 19 martie 2018, s-a făcut în considerarea acestuia, neexistând o intenţie reală a reclamantului de a locui la adresa de reşedinţă.

Ca atare, a conchis că apartine instantei de la domiciliul reclamantului competenţa de soluţionare a cauzei.

III. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 15 februarie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Prin încheierea din data de 5 aprilie 2019, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a scos cauza de pe rol şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea stabilirii instanţei competente.

În motivarea acestei sentinţe, s-a reţinut, în esenţă, că reclamantul domiciliază în jud. Gorj şi are reşedinţa stabilită, începând din data de 19 martie 2018 şi până la 18 martie 2019, în oraşul Plopeni, jud. Prahova.

Tribunalul Prahova a considerat că aparţine instanţei de la domiciliul reclamantului competenţa de soluţionare a cauzei, reţinând că acest domiciliu este cel din jud. Gorj.

Cu toate acestea, competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Dolj.

Prin urmare, Tribunalul Dolj a apreciat necesar a se scoate cauza de pe rol şi a se înainta la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea stabilirii instanţei competente.

III. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 2 mai 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Din analiza acestui text de lege rezultă că pentru a crea conflict negativ de competenţă este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: două sau mai multe instanţe să se declare deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă să fie reciproce şi cel puţin una dintre instanţele sesizate să fie competentă să soluţioneze cauza.

Totodată, art. 132 alin. (3) C. proc. civ. prevede că, "dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după, caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent".

Aşadar, existenţa conflictului negativ de competenţă presupune pronunţarea unor soluţii de declinare reciprocă a competenţei de către instanţele sesizate.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că, prin sentinţa nr. 1389/2018 din data de 11 octombrie 2018, Tribunalul Buzău a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Buzău, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Prahova.

La rândul său, Tribunalul Prahova a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Dolj (sentinţa nr. 124 din data de 21 ianuarie 2019).

Primind cauza spre soluţionare, prin încheierea din data de 5 aprilie 2019, Tribunalul Dolj a constatat că, deşi Tribunalul Prahova a reţinut, în mod corect, că domiciliul reclamantului se află în judeţul Gorj, această instanţă a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Astfel, încheierea anterior evocată nu cuprinde o soluţie de admitere a unei eventuale excepţii de necompetenţă teriorială, nici o dispoziţie de declinare a competenţei în favoarea instanţei de la care a primit cauza spre soluţionare (Tribunalul Prahova), ci cuprinde doar o soluţie de trimitere a dosarului pe cale administrativă către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Or, trimiterea administrativă a dosarului nu echivalează cu declinarea reciprocă a competenţei, în sensul art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, nepronunţarea unei soluţii de declinare a competenţei de către Tribunalul Dolj are drept consecinţă neîndeplinirea cerinţelor cumulative impuse de art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va constata inexistenţa conflictului negativ de competenţă şi va restitui dosarul instanţei de la care l-a primit, respectiv Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Restituie cauza Tribunalului Dolj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2019.