Jurisdictional conflict resolved in favor of administrative court for unilateral reduction of state land concession contract.

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ Fiscal la data de 21 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI: anularea Notificării nr. 65676/11 iunie 2018, a Adresei nr. x/24 iulie 2018, a Adresei nr. x/20 iulie 2018, Procesului-verbal de predare-preluare teren nr. x/18 iulie 2018, a tuturor actelor care au stat la baza diminuării obiectului Contractului de concesiune nr. x august 2008 cu suprafaţa de 1.595,92 ha, precum şi a tuturor actelor subsecvente acestora.

A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 14 august 2008, între aceasta şi AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI s-a încheiat Contractul de concesiune nr. x, având ca obiect transmiterea dreptului şi a obligaţiei de exploatare a terenului agricol în suprafaţă de 1.626,43 ha, situat în perimetrul localităţilor Grojdibodu, Ianca şi Orlea, judeţul Olt, precum şi transmiterea dreptului de exploatare şi a obligaţiei de întreţinere a suprafeţei de 6,79 ha teren neagricol, reprezentând drumuri tehnologice si de exploatare agricolă.

A precizat că la data de 11 iunie 2018, pârâta AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI a emis Notificarea nr. 65676 privind diminuarea obiectului Contractului de concesiune, în sensul modificării unilaterale a Contractului de concesiune nr. x august 2008, prin diminuarea obiectului acestuia cu suprafaţa de 36,6 ha, identificată cadastral conform CF x, ocupată cu plantaţie pomicolă viabilă şi cu suprafaţa de 7000 mp, identificată cadastral conform CF x, ocupată cu livadă tânără.

Ulterior, la data de 9 iulie 2018, pârâta AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI a realizat preluarea suprafeţei de teren ce a făcut obiectul diminuării, de 1.595,92 ha, încheind unilateral procesul-verbal de predare-preluare teren nr. x/18 iulie 2018, nesemnat de către reclamantă.

Au mai fost emise adresele nr. x/20 iulie 2018 şi y/24 iulie 2018, prin care pârâta a răspuns adreselor emise de reclamantă.

Reclamanta a învederat că notificarea emisă de pârâta AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI, deşi întemeiată pe dispoziţiile art. 2.1 lit. a) şi 3.1 din contractul de concesiune, este nelegală, pârâta neavând posibilitatea diminuării unilaterale a contractului de concesiune nr. x/2008, în condiţiile în care modificarea clauzelor contractuale se face de comun acord, prin act adiţional, potrivit art. 12.6 din contract.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa nr. 5/2019 din 21 ianuarie 2019, rectificată prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 29 ianuarie 2019, Tribunalul Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ Fiscal, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Braşov, secţia civilă.

În motivarea acestei sentinţe, Curtea de Apel Braşov a constatat că a fost învestită cu soluţionarea unei cereri având ca obiect anularea actelor administrative: Notificarea nr. 65676/11 iunie 2018, Adresa nr. x/24 iulie 2018, Adresa nr. x/20 iulie 2018, Procesul-verbal de predare-preluare teren nr. x/18 iulie 2018 şi toate actele care au stat la baza diminuării obiectului Contractului de concesiune nr. x august 2008 cu suprafaţa de 1.595,92 ha, acte subsecvente acestora.

A constatat că prin Notificarea nr. 65676/11 iunie 2018 emisă de AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI s-a dispus diminuarea obiectului Contractului de concesiune nr. x/14.08.2008 încheiat cu reclamanta S.C. A. S.R.L. prin metoda atribuirii directe, măsura fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 2.1, Cap. 2 şi art. 3.1 Cap. 3 din Contractul de concesiune.

Deşi reclamanta a susţinut că Notificarea nr. 65676/11 iunie 2018 este un act administrativ unilateral emis de o autoritate publică centrală, Curtea de Apel a apreciat că argumentele privind nelegalitatea actului, cuprinse în cererea de chemare în judecată, sunt întemeiate pe clauzele contractuale, în cerere făcându-se referire constant la clauzele prin care părţile au stabilit modalităţile de încetare a contractului de concesiune.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea 212/2018:

"Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun".

Curtea a apreciat că actele administrative contestate de reclamantă, chiar dacă au forma unor acte unilaterale emise de o autoritate centrală, sunt acte emise pe fondul unui raport contractual între părţile litigante, aspect ce imprimă litigiului caracterul unui litigiu ce decurge din executarea contractului de concesiune.

Astfel, a stabilit criteriul în funcţie de care se stabileşte competenţa materială ca fiind cel prevăzut de art. 8 alin. (2) teza finală din legea 554/2004 (şi nu cel prevăzut de art. 10 alin. (1) din aceeaşi lege), text care se coroborează cu dispoziţiile care stabilesc competenţa materială de drept comun, respectiv cele ale art. 94 alin. (1) lit. k) coroborate cu cele ale art. 95 din C. proc. civ. şi, de asemenea, textul art. 101 din C. proc. civ.

Astfel, competenţa materială a fost determinată în funcţie de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, constând în suma de 116.390,44 Euro, în echivalent RON la data introducerii acţiunii, respectiv 541.902,24 RON.

În consecinţă, Curtea de Apel Braşov a considerat că, potrivit dispoziţiilor legale precitate, competenţa materială de soluţionare a cauzei, sub aspect funcţional şi procesual, aparţine Tribunalului Braşov, secţia Civilă.

II. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă la data de 29 ianuarie 2019, sub numărul x/2018*.

Prin încheierea nr. 92/S din data de 29 martie 2019, Tribunalul Braşov, secţia I Civilă a scos cauza de pe rolul acestei secţii şi l-a înaintat secţiei a II-a Civile a Tribunalului Braşov.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 5 aprilie 2019, sub nr. x/2018.

Prin sentinţa nr. 597/C din 7 mai 2019, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocate de pârâtă şi susţinută de reclamantă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Braşov şi Curtea de Apel Braşov şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea acestei sentinţe, s-a reţinut, în esenţă, că actele a căror anulare se solicită în cauză sunt acte administrative, în înţelesul pe care dispoziţiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 îl dau acestei noţiuni, respectiv acela de "act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".

S-a apreciat că, indiferent de natura dreptului pe care îl stabilesc, actele unilaterale emise de o autoritate (instituţie publică) îşi păstrează caracterul de acte administrative de autoritate, astfel că acestea cad sub incidenţa dispoziţiilor cuprinse în legea contenciosului administrativ.

Tribunalul a precizat că diminuarea suprafeţei terenului ce face obiectul Contractului de concesiune nr. x/14.08.2008, prin Notificarea nr. 65676/11 iunie 2018, nu se circumscrie dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, deoarece o astfel de diminuare nu priveşte o eventuală neexecutare a obligaţiilor menţionate în contract de către una dintre părţi.

A considerat că Notificarea atacată şi adresele de înştiinţare a reclamantei cu privire la diminuarea suprafeţei de teren proprietate publică sunt acte administrative individuale, emise de pârâtă în baza atribuţiilor reglementate de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 268/2001, ce nu pot fi contestate decât în procedura specială a contenciosului administrativ, nu pe calea dreptului comun.

În consecinţă, Tribunalul Braşov a stabilit că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd competenţa curţii de apel pentru litigiile care privesc actele administrative emise de autorităţile publice centrale, astfel că, în mod legal s-a adresat reclamanta Curţii de Apel Braşov, ca instanţă competentă material să soluţioneze litigiul.

IV. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 13 mai 2019, sub nr. x/2018.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Braşov competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Curtea de Apel Braşov şi Tribunalul Braşov - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă, prin emiterea regulatorului de competenţă.

În prezenta cauză, conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Braşov şi Curtea de Apel Braşov are la bază calificarea juridică diferită dată de cele două instanţe litigiului dedus judecăţii.

Astfel, Curtea de Apel Braşov a calificat cererea de chemare în judecată ca fiind un litigiu decurgând din executarea unui contract de concesiune care, potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004, în forma modificată prin Legea 212/2018, cade în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun.

În mod diferit, Tribunalul Braşov a calificat litigiul ca fiind unul în materia contenciosului administrativ şi fiscal.

În aceste condiţii, determinarea instanţei competente material şi teritorial să soluţioneze cauza depinde de stabilirea naturii litigiului dedus judecăţii.

Acţiunea introductivă are ca obiect anularea unor acte emise de către pârâta AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI, respectiv: Notificarea nr. 65676/11 iunie 2018, Adresa nr. x/24 iulie 2018, Adresa nr. x/20 iulie 2018, Procesul-verbal de predare-preluare teren nr. x/18 iulie 2018 şi toate actele care au stat la baza diminuării obiectului Contractului de concesiune nr. x august 2008 cu suprafaţa de 1.595,92 ha, acte subsecvente acestora.

Actele a cărei anulare se solicită sunt acte administrative, astfel cum acestea sunt caracterizate de dispoziţiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004:

"act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".

În raport cu obiectul acţiunii introductive, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (2) teza finală din Legea 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, deoarece actele administrative a căror anulare se solicită de către reclamantă nu vizează executarea de către părţi a obligaţiilor menţionate în Contractului de concesiune nr. x august 2008, ci se referă strict la diminuarea suprafeţei ce face obiectul acestui contract.

Rezultă că acţiunea introductivă nu poate fi soluţionată potrivit dreptului comun, ci va fi soluţionată potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, intenţia reclamanţilor fiind aceea de a învesti instanţa de judecată cu soluţionarea unui conflict de contencios administrativ şi fiscal.

În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 96 pct. 1 C. proc. civ., conform cărora "curţile de apel judecă: în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii fiscale", precum şi cele ale art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel de la sediul reclamantului - persoană fizică sau juridică de drept privat.

Având în vedere că emitentul actelor administrative contestate, respectiv pârâta AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI, are calitatea de autoritate publică centrală în sensul Legii nr. 554/2004, rezultă că judecata în primă instanţă este de competenţa materială a curţii de apel, conform textelor de lege anterior evocate.

Totodată, în raport cu împrejurarea că sediul reclamantei S.C. A. S.R.L. este în Braşov, str. x, Birou 1 (Km 175-550), Judeţul Braşov, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine Curţii de Apel Braşov.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 96 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2019.