Intervener's appeal deemed untimely, restitution ruling upheld.

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2013 reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B., a chemat în judecată pe S.C. C. S.A. TECUCI, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta să-i restituie o macara marca x şi cofraje metalice complete de accesorii, în număr de 198 de bucăţi pentru realizarea fundaţiilor lucrării Complex Urbanistic Stadion, bunuri care nu au fost restituite.

Prin sentinţa civilă nr. 232 din data de 21 octombrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. TECUCI, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă.

A admis, în parte, acţiunea civilă în revendicare bunuri mobiliare, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâţii D., E., F., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L şi, în consecinţă:

A obligat pe pârâţii D., E. şi F. să restituie reclamantei macara x şi 198 de cofraje metalice complete de accesorii sau contravaloarea lor, respectiv 127.020 de RON şi 187.189 de RON.

A respins capătul de cerere privind restituirea schelei metalice, ca nefondat.

A respins acţiunea formulată faţă de pârâţii S.C. G. S.R.L şi S.C. H. S.R.L., ca nefondată.

A admis cererea de intervenţie accesorie formulată de I. în interesul reclamantei.

II. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii F., D. şi E., solicitând admiterea apelului şi schimbarea sentinţei, în parte, în sensul respingerii acţiunii principale şi a cererii de intervenţie.

Prin decizia nr. 197/A din 15 septembrie 2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a admis apelurile declarate de pârâţii D., F. şi E. împotriva sentinţei civile nr. 232 din 21 octombrie 2016 pronunţată de Tribunalul Galaţi, în contradictoriu cu intimaţii S.C. C. S.A. Galaţi, S.C. G. S.R.L. Galaţi, S.C. H. S.R.L. TECUCI, reclamanta S.C. A. S.R.L. şi intervenientul în numele altei persoane I..

A schimbat, în parte, sentinţa civilă apelată, în sensul că:

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului F. şi, ca efect, a respins acţiunea principală şi cererea de intervenţie faţă de acest pârât, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

A luat act că reclamanta şi-a restrâns pretenţiile, ca urmare a executării, în parte, a sentinţei civile apelate şi, ca efect, a înlăturat din dispozitivul sentinţei apelate dispoziţia de obligare a pârâtelor E. şi D. la restituirea către reclamantă a unei macarale Comedil GA 25 sau la plata contravalorii acesteia, de 127.020 RON.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut, în esenţă, că din conţinutul încheierii nr. 7394 din data de 29 septembrie 2004 a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Galaţi, depusă la dosar, rezultă că pârâtul F. s-a retras din calitatea de asociat si administrator al S.C. C. S.A. TECUCI, cedând acţiunile către E. şi J..

A mai reţinut instanţa de apel că din restul probatoriilor administrate în cauză, înscrisuri si declaraţii de martori, nu s-a făcut dovada că pârâtul F. a exercitat, ulterior acestei date, acte de administrare la societatea S.C. C. S.A. TECUCI, astfel că în mod greşit a respins prima instanţă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât.

Instanţa de apel a considerat că se impune admiterea apelului declarat de pârâtul menţionat şi schimbarea sentinţei, în parte, în sensul respingerii acţiunii principale, precum şi a cererii de intervenţie în interesul reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâtul F., pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia.

Cu privire la calităţile procesuale pasive ale celorlalţi doi pârâţi, a apreciat soluţia primei instanţe ca fiind temeinică si legală, deoarece aceştia, atât în drept, cât si în fapt, au administrat societatea S.C. C. S.A. TECUCI si bunurile acesteia, iar pârâtul D. a semnat procesul-verbal încheiat cu reclamanta pentru bunurile primate în custodie.

Pentru aceste motive, a considerat că aspectele susţinute de cei doi pârâţi, referitoare la lipsa dovezii predării acestor bunuri sau lipsa dovezii locului amplasării acestora apar ca neîntemeiate, cu atât mai mult cu cât, ulterior pronunţării sentinţei apelate, pârâţii au predat reclamantei părţi componente ale macaralei în litigiu, ceea ce demonstrează că acest bun, precum si cofrajele, au fost predate, în realitate, în custodia S.C. C. S.A. TECUCI.

Instanţa de apel a admis apelurile declarate de cei doi pârâţi, ca fiind întemeiate, în raport de precizarea reclamantei-intimate privind restrângerea pretenţiilor la contravaloarea unui număr de 198 cofraje, în valoare de 187.189.20 RON.

III. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, la data de 15 aprilie 2019, intervenientul I., solicitând casarea hotărârii pronunţate de către instanţa de apel.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 2 mai 2019, sub nr. x/2013.

În motivare, recurentul intervenient a susţinut, în esenţă, că intimaţii-pârâţi au săvârşit o serie de fapte penale, de care instanţa de apel nu a ţinut cont, adăugând că a formulat cerere de atragere a răspunderii în privinţa lichidatorului S.C. B.. S.C.

Totodată, recurentul-intervenient a susţinut că decizia recurată nu i-a fost comunicată, astfel că nu a putut formula calea de atac cu respectarea termenului prevăzut de lege, sens în care a precizat că la data de 12 martie 2019 a formulat cerere de comunicare a hotărârii atacate şi de repunere în termenul de declarare a recursului .

A menţionat că, ulterior formulării cererii de comunicare a deciziei instanţei de apel, o copie i-a fost comunicată la data de 15 martie 2019.

În cuprinsul cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, recurentul intervenient a precizat că locuieşte în străinătate, astfel că şi-a ales adresa de comunicare a actelor de procedură în satul Frunzeasca, comuna Munteni, Strada x nr. 24, Judeţul Galaţi sau la adresa de email x@x.com, sens în care a susţinut că comunicat instanţei de apel, la datele de 16 septembrie 2016 şi, respectiv, 14 octombrie 2016, alegerea acestei adrese de comunicare.

Intimaţii-pârâţi nu au formulat întâmpinare.

III. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 103 şi art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu, precum şi cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac formulată de recurentul-intervenient, Înalta Curte reţine următoarele:

Din coroborarea dispoziţiilor art. 102 din C. proc. civ. din 1865 cu cele ale art. 301 din acelaşi act normativ rezultă că termenul de recurs, de 15 zile de la comunicarea hotărârii, începe să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel.

Potrivit art. 101 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul, alin. (5) al aceluiaşi articol stabilind că termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.

În acelaşi timp, cu excepţia situaţiilor în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, caz în care actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, nerespectarea termenului pentru exercitarea căii de atac atrage decăderea părţii din exerciţiul acestui drept, conform art. 103 din C. proc. civ. din 1865.

Cu privire la cererea de repunere în termen formulată de recurentul-intervenient, Înalta Curte reţine că, pentru a se dispune repunerea în termen, potrivit textului art. 103 alin. (2) raportat la cel al art. 301 din C. proc. civ., se cer a fi îndeplinite următoarele condiţii:

- partea care nu a săvârşit un act de procedură înăuntrul termenului legal imperativ trebuie să facă dovada că a fost împiedicată, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, ce s-a produs înainte de împlinirea termenului;

- în termen de cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării, partea interesată trebuie să formuleze cererea de repunere în termen şi, totodată, să efectueze actul de procedură pe care nu l-a îndeplinit în termen.

În speţă, din verificarea actelor dosarului rezultă că, astfel cum susţine recurentul-intervenient în cererea formulată la data de 12 martie 2019, acesta şi-a ales adresa de comunicare a actelor de procedură în satul Frunzeasca, comuna Munteni, Strada x nr. 24, Judeţul Galaţi sau la adresa de email x@x.com, sens în care a comunicat instanţei de apel, la data de 13 februarie 2017 o solicitare datată 16 septembrie 2016.

Se constată că, luând act de solicitarea recurentului-intervenient, instanţa de apel a procedat la citarea acestuia la adresa indicată, pentru următorul termen de judecată din data de 29 martie 2017, când recurentul-intervenient a formulat o cerere reconvenţională .

La aceeaşi adresă indicată, recurentului-intervenient i-au fost comunicate şi motivele apelurilor formulate în cauză .

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că decizia civilă atacată în cauză a fost comunicată recurentului-intervenient la data de 4 octombrie 2017, la adresa indicată de acesta, respectiv satul Frunzeasca, comuna Munteni, Strada x nr. 24, Judeţul Galaţi, aşa cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii civile aflată la dosarul de apel.

La data de 12 martie 2019, recurentul-intervenient a formulat cerere de comunicare a hotărârii pronunţate de către instanţa de apel, o nouă copie fiindu-i transmisă, la aceeaşi adresă indicată iniţial.

Ulterior, recurentul-intervenient a declarat recurs la data de 15 aprilie 2019 .

În aceste condiţii, instanţa de recurs constată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de lege pentru admiterea cererii de repunere în termenul de declarare a căii de atac.

Astfel, pe de o parte, în raport cu dovezile din dosar,anterior menţionate, care atestă comunicarea corespunzătoare a hotărârii instanţei de apel la adresa indicată de către recurentul-intervenient, la data de 4 octombrie 2017, în speţă nu se confirmă existenţa unei împrejurări mai presus de voinţa recurentului-intervenient care să-l împiedice pe acesta, înainte de împlinirea termenului, să formuleze calea de atac a recursului, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de textul art. 103 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865.

Pe de altă parte, chiar şi în situaţia (nereală) în care comunicarea hotărârii recurate ar fi avut loc, pentru prima dată, la data de 15 martie 2019, astfel cum susţine recurentul-intervenient în cererea de la dosarul de recurs, Înalta Curte constată că în cauză, calea de atac a recursului a fost declarată la data de 15 aprilie 2019, cu depăşirea termenului de cel mult 15 zile de la data încetării pretinsei împiedicări, impus de dispoziţiile art. 103 alin. (2) din C. proc. civ. din 1865.

În consecinţă, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termen, ca neîntemeiată.

Cu privire la excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată de instanţă din oficiu, din analiza actelor dosarului, în raport cu consideraţiile teoretice anterior menţionate, Înalta Curte constată că, deşi termenul pentru exercitarea căii de atac se împlinea la 20 octombrie 2017, declaraţia de recurs a fost formulată de recurentul-intervenient I. la data de 15 aprilie 2019, pe email, fiind înregistrată, la aceeaşi dată, la registratura Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă .

Având în vedere că recursul a fost declarat cu depăşirea termenului imperativ de 15 zile prevăzut de art. 301 din C. proc. civ. din 1865, precum şi faptul că în cauză nu s-a confirmat existenţa vreunei împiedicări datorate unei împrejurări mai presus de voinţa recurentului-intervenient, Înalta Curte constată că în speţă devin incidente dispoziţiile art. 103 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, care sancţionează cu decăderea căile de atac exercitate cu nerespectarea termenelor legale, consecinţa fiind aceea a pierderii de către recurentul-intervenient a dreptului de a-i fi examinată pe fond calea de atac declarată.

Pentru aceste motive, văzând prevederile art. 301 din C. proc. civ. din 1865, în temeiul art. 137 alin. (1) raportat la art. 103 şi art. 310 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii şi va respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul-intervenient împotriva deciziei civile nr. 197/A din 15 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurentul-intervenient I., ca neîntemeiată.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul-intervenient împotriva deciziei civile nr. 197/A din 15 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2019.