Inadmissibility of cassation against Court of Appeal order suspending execution of insolvency ruling

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în dosarul nr. x/2014 la Tribunalul Sibiu la data de 22.12.2017 şi precizată ulterior, debitoarea A. S.R.L. - prin administrator special B. a solicitat înlocuirea administratorului judiciar C. SPRL.

În drept, au fost invocate disp. art. 41, art. 49, art. 57 din Legea 85/2014 şi C. proc. civ.

De asemenea, prin cererea formulată în dosarul nr. x/2014 de creditoarea D. S.R.L., în temeiul disp. art. 57 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 85/2014, s-a solicitat înlocuirea administratorului judiciar C. SPRL al debitoarei A. S.R.L. cu administratorul judiciar E. SPRL, aprobat de Adunarea creditorilor în şedinţa din 26.01.2018, conform procesului-verbal întocmit cu acest prilej, cu stabilirea unui onorariu de 1.000 RON/lună.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 57 alin. (4) din Legea 85/2014.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 30.03.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Sibiu s-a dispus conexarea cererii formulate de creditoarea D. S.R.L. de înlocuire a administratorului judiciar C. SPRL la dosarul asociat nr. x/2014 al Tribunalului Sibiu.

În dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Sibiu s-a înregistrat contestaţia formulată de administratorul judiciar C. SPRL împotriva Hotărârii Adunării creditorilor societăţii A. S.R.L. consemnată în procesul-verbal nr. x/26.01.2018, publicată în BPI nr. 2124/31.01.2018, solicitându-se admiterea contestaţiei şi, pe cale de consecinţă, anularea hotărârii luate, având în vedere că societatea creditoare D. S.R.L. se afla în conflict de interese atunci când şi-a exprimat votul.

În drept, au fost invocate prevederile art. 48 alin. (7) teza finală din Legea nr. 85/2014.

Prin încheierea nr. 207/CC/2018 a Camerei de Consiliu din 11 mai 2018, Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2014, a admis cererea formulată de creditoarea D. S.R.L. de înlocuire a administratorului judiciar C. SPRL, şi în consecinţă: a înlocuit pe administratorul judiciar C. SPRL, al debitoarei S.C. A. S.R.L., cu administratorul judiciar E. SPRL, cu un onorariu stabilit de adunarea creditorilor din 26.01.2018 la 1000 RON/lună; a dispus încetarea atribuţiilor administratorului judiciar C. SPRL; a dispus în sarcina administratorului nou desemnat toate atribuţiile stabilite în baza legii, a sentinţei de deschidere a procedurii insolvenţei şi a celor dispuse prin încheierile judecătorului sindic.

Totodată, a anulat ca netimbrată cererea formulată şi precizată de debitoarea S.C. A. S.R.L. privind înlocuirea administratorului judiciar C. SPRL.

A respins contestaţia formulată de administratorul judiciar C. SPRL împotriva Hotărârii Adunării creditorilor S.C. A. S.R.L., consemnată în Procesul-verbal nr. x/26.01.2018 publicat în BPI nr. 2124/31.01.2018.

S-a dispus citarea administratorului judiciar E. SPRL, cu menţiunea de a-şi îndeplini atribuţiile stabilite prin sentinţa de deschidere a procedurii.

Împotriva acestei încheieri a formulat apel C. SPRL, în calitate de administrator judiciar al A. S.R.L., prin care a solicitat anularea hotărârii, iar în rejudecare, respingerea cererii de înlocuire a administratorului judiciar C. SPRL, ca fiind neîntemeiată.

Prin cererea de apel înaintată la Curtea de Apel Alba Iulia la data de 02.07.2018, C. SPRL, în calitate de administrator judiciar al A. S.R.L., a solicitat şi suspendarea executării hotărârii nr. 207/11.05.2018 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2014, până la soluţionarea apelului declarat împotriva aceleiaşi sentinţe.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 85/2014, raportat la art. 466 şi art. 719 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea pronunţată la 12 iulie 2018, în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, a admis cererea formulată de C. SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei A. S.R.L. şi, în consecinţă:

A dispus suspendarea provizorie a punerii în executare a încheierii nr. 207/CC/2018 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Sibiu până la soluţionarea apelului declarat de către C. SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei A. S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Împotriva încheierii din 12 iulie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2014, recurenta S.C. D. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a susţinut, în esenţă, că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia este una nelegală de vreme ce petentul, prin cererea formulata nu justifică nici condiţia urgenţei si nici a vreunui prejudiciu generat de înlocuirea sa, ba mai mult nu poate justifica nici măcar aparenţa vreunui drept încălcat.

În analiza cererii de suspendare a hotărârii nr. 207/11.05.2018, pronunţată de judecătorul sindic, recurenta a arătat că petentul nu a putut justifica o aparenţă de drept, de vreme ce procedura insolvenţei este una colectivă, concursuală şi egalitară derulată pentru valorificarea intereselor creditorilor, iar creditorii majoritari, aparent au la dispoziţie mijlocul legal de a înlocui practicianul in insolventa. Or, acestui drept, consacrat de art. 57 alin. (4), nu i-a fost opus, la nivel de aparenţă, un alt drept al practicianului in insolvenţă, care venind astfel in coliziune cu dreptul creditorilor ar trebui protejat prin acordarea suspendării efectelor sentinţei de înlocuire a sa. Mai mult, orice fel de drepturi ale practicianului in insolvenţă se nasc tocmai in considerarea opţiunii creditorilor majoritari care au fost constant, pe tot parcursul procedurii, în poziţie neegalitară cu creditorii preferaţi de administratorul înlocuit.

Recurenta a mai arătat că jurisprudenţa este unanimă în a admite că pornind de la dispoziţiile art. 997 C. proc. civ., din perspectiva caracterului urgent al măsurii, această condiţie este îndeplinită şi justifică admiterea suspendării, deci intervenţia instanţei de judecata, numai daca neluarea dispoziţiei de suspendare a executării hotărârii ar putea conduce la imposibilitatea reparării, într-un termen rezonabil, a eventualului prejudiciu ce s-ar fi cauzat prin executarea hotărârii sau daca păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube nu s-ar putea realiza în mod adecvat pe calea dreptului comun, ceea ce nu este cazul in speţă.

S-a solicitat a se constata că soluţia de admitere a cererii de suspendare pronunţata de Curtea de Apel Alba Iulia prin încheierea din 12.07.2018 este una esenţial nelegala si care aduce prejudicii semnificative in patrimoniul debitoarei, atât prin onorariul perceput de practicianul in insolventa, cat şi prin tergiversare.

A subliniat recurenta că scopul urmărit de legiuitor prin atribuirea caracterului executoriu hotărârilor pronunţate de judecătorul sindic este acela de a asigura imediata executare a titlurilor, evitându-se eventuale întârzieri sau cheltuieli, or petentul tocmai acest principiu doreşte să-l combată prin tergiversarea procedurii, asigurându-şi prelungirea mandatului cu un onorariu substanţial.

Recurenta a solicitat, potrivit art. 497 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea incheierii atacate si trimiterea acesteia spre rejudecare Curţii de Apel Alba Iulia.

La data de 3 octombrie 2018, intimata E. S.P.R.L. a transmis la dosar, prin e-mail şi, ulterior cu plic, cererea de renunţare la judecată formulată de C. SPRL Târgu Mureş privind apelul declarat împotriva încheierii nr. 207/11.05.2018, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2014, înaintată la data de 1.09.2018 către Curtea de Apel Alba Iulia, susţinând că, în această situaţie, recursul formulat în cauză de recurenta D. S.R.L., rămâne fără obiect.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 februarie 2019 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, iar acestea nu au depus puncte de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

La originea exercitării recursului pendinte se află cererile de înlocuire a administratorului judiciar C. SPRL al debitoarei A. S.R.L., formulate prin petiţii distincte de debitoarea A. SRL-prin administrator special B. şi de creditoarea D. S.R.L., precum şi contestaţia formulată de administratorul judiciar C. SPRL împotriva Hotărârii Adunării creditorilor societăţii A. S.R.L. consemnată în procesul-verbal nr. x/26.01.2018, publicată în BPI nr. 2124/31.01.2018, cereri întemeiate în drept pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014.

Trebuie precizat că aceste cereri au format obiectul dosarului nr. x/2014, dosar asociat celui cu nr. x/2014, în care se desfăşoară procedura insolvenţei debitoarei A. S.R.L., acesta din urmă fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 30 iunie 2014.

Potrivit dispoziţiilor art. 450 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. (în forma în vigoare la data demarării dosarului de insolvenţă), "Suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecăţii în apel.", iar potrivit alin. (3), "Cererea de suspendare se va judeca de către instanţa de apel. Dispoziţiile art. 718 alin. (6) sunt aplicabile."

Potrivit acestor dispoziţii, în forma în vigoare la data începerii procesului, 30.06.2014 (dosarul nr. x/2014 fiind dosar asociat celui cu nr. x/2014, în care se desfăşoară procedura insolvenţei) la care norma care reglementează procedura de suspendare a executării provizorii în apel face trimitere, încheierea asupra suspendării poate fi atacată numai cu apel, în mod separat.

În speţă, hotărârea împotriva căreia s-a formulat cerere de suspendare a executării provizorii este dată într-un litigiu în materia insolvenţei.

Fiind un litigiu în materia insolvenţei, se reţine că, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Totodată, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic, iar potrivit tezei a doua a aceluiaşi articol hotărârile curţii de apel sunt definitive.

Dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Prin urmare, cum în speţă încheierea nr. 207/CC/2018 a Camerei de Consiliu din 11 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2014 este supusă numai căii de atac a apelului, încheierea pronunţată în soluţionarea cererii de suspendare a executării provizorii formulată prin cererea de apel este definitivă, pentru că nu se poate ca încheierea de suspendare a executării unei hotărâri să fie supusă altor căi de atac decât cele pe care le are deschise hotărârea supusă executării, dat fiind caracterul incidental al cererii formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursuri, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.

Se reţine că, deşi potrivit art. 718 alin. (6) C. proc. civ. încheierea asupra suspendării executării se poate ataca cu apel, în mod separat, trebuie avută în vedere particularitatea că încheierea ce face obiectul controlului judiciar în prezenta speţă este pronunţată, în faza procesuală a apelului, de către curtea de apel.

Prin urmare, deşi conform prevederilor legale menţionate anterior încheierea de suspendare a executării provizorii poate fi atacată cu apel, în situaţia particulară în care aceasta a fost pronunţată de curtea de apel, devine o hotărâre definitivă, nefiind susceptibilă de apel, care să fie judecat la instanţa imediat superioară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Conform principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Înalta Curte constată că dispozitivul încheierii atacate cuprinde menţiunea cu recurs, însă menţiunea respectivă nu îndreptăţeşte recurenta să declare calea de atac indicată pentru că aceasta nu este prevăzută de lege, faţă de dispoziţiile legale mai sus redate.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, încheierea ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta S.C. D. S.R.L. împotriva încheierii din 12 iulie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2019.