Negative conflict of jurisdiction resolved by assigning exclusive competence to the insolvency judge for verifying current claims under Article 75 of Law No. 85/2014

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureş, la data de 04 septembrie 2018, sub nr. x/2018, creditoarea S.C. A. S.R.L. TG. MUREŞ a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată împotriva debitoarei sale S.C. B. S.A. MEDIAŞ- societate în insolvenţă, prin administrator judiciar SOCIETATEA "C." - FILIALA CLUJ S.P.R.L. Cluj- Napoca, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei- debitoare la plata sumei de 628.365,83 RON, la care se adaugă penalităţi contractuale de 0,1%/zi de întârziere, calculate de la data scadenţei facturilor şi până la plata efectivă, în termen de maxim 5 zile de la emiterea ordonanţei; cu cheltuieli de judecată.

În şedinţa publică din data de 07 noiembrie 2018, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei sale materiale, raportat la soluţionarea unei cereri vizând o creanţă născută, aşa cum susţine reclamanta- creditoare după deschiderea procedurii, faţă de o societate aflată în insolvenţă.

Prin sentinţa nr. 90, pronunţată la data de 16 noiembrie 2018, în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Specializat Mureş a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată înaintată de creditoarea societatea A. S.R.L. Târgu-Mureş, în contradictoriu cu pârâtă societatea B. S.A. Mediaş, prin administrator judiciar C.- Filiala Cluj SPRL Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului Sibiu.

În soluţionarea excepţiei, instanţa a reţinut că la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante se stipulează că sunt incidente prevederile acestui act normativ în cazul "creanţelor certe, lichide şi exigibile, constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract încheiat între profesionişti sau între aceştia şi o autoritate contractantă, contractul având ca obiect furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii, inclusiv proiectarea şi execuţia lucrărilor publice, a clădirilor şi a lucrărilor de construcţii civile."

În privinţa dispoziţiilor procedurale, instanţa a reţinut că la art. 16 din Legea nr. 72/2013 se stipulează expres că sunt aplicabile dispoziţiile art. 1013-1024 din Noul C. proc. civ. ce reglementează procedura ordonanţei de plată. Aşadar, a apreciat că sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 1.015 din Noul C. proc. civ. potrivit cărora cererea privind ordonanţa de plată este de competenţa instanţei competente pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

Din acest punct de vedere, examinând cererea creditoarei, instanţa a mai reţinut că independent de natura de creanţă anterioară deschiderii procedurii insolvenţei sau de creanţă curentă a creanţei pretinse de societatea creditoare, potrivit dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 85/2014 valorificarea drepturilor creditorilor se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia Civilă II, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 21 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, fiind repartizată aleatoriu la C1 Fond LP, judecătorul desemnat aleatoriu invocând excepţia necompetenţei funcţionale a completului de judecată C1 Fond LP.

Prin încheierea nr. 491/27.11.2018, cauza a fost declinată în favoarea judecătorului sindic desemnat în procedura insolvenţei S.C. B. S.A..

În şedinţa publică din data de 21 martie 2019, instanţa, din oficiu, a pus în discuţia părţilor competenta funcţională a judecătorului sindic de a soluţiona prezenta cauză având ca obiect "cerere de emitere a ordonanţei de plată".

Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin hotărârea nr. 115/2019/C, pronunţată la data de 21 martie 2019, în dosarul nr. x/2018, a admis excepţia de necompetenţă a judecătorului sindic desemnat în dosarul nr. x/2005 al Tribunalului Sibiu, privind procedura insolvenţei debitorului S.C. B. S.A.; a declinat competenţa de soluţionare a cererii de emitere a unei ordonanţe de plată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. TG. Mureş, împotriva pârâtei S.C. B. S.A., în insolvenţă, prin administrator judiciar C. - FILIALA CLUJ, în favoarea Tribunalului Comercial Mureş; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în temeiul dispoziţiilor art. 134 din noul C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecarea pricinii şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

În baza dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, atribuţiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei.

Faţă de natura juridică a cererii de ordonanţă de plată ce face obiectul prezentului dosar, instanţa a reţinut că aceasta se desfăşoară printr-o procedură specială, reglementată de dispoziţiile art. 1014 şi următoarele din noul C. proc. civ., care exced cadrul procesual reglementat de dispoziţiile Legii nr. 85/2014 şi, respectiv, competenţele judecătorului sindic conferite de dispoziţiile normative speciale ale codului insolvenţei.

Ca atare, a apreciat că cererea de ordonanţă de plată nu este de natură judiciară aferentă procedurii insolvenţei şi în acest context de fapt şi de drept, s-a admis excepţia de necompetenţă a judecătorului sindic desemnat în dosarul nr. x/2005 al Tribunalului Sibiu, privind procedura insolvenţei debitorului S.C. B. S.A..

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe- Tribunalul Specializat Mureş şi Tribunalul Sibiu- s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de emitere a unei ordonanţe de plată, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Tribunalului Sibiu, judecător sindic, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Competenţa materială, privită sub aspectul ei funcţional, stabileşte ierarhia pe linie verticală a diferitelor categorii de instanţe - judecătorii, tribunale, curţi de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - care desfăşoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub aspect procesual, competenţa materială determină, în funcţie de obiectul, natura şi valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluţionate numai de anumite categorii de instanţe.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, respectiv delimitarea competenţei între instanţe de acelaşi grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv şi norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Potrivit dispoziţiilor art. 1016 C. proc. civ., din Cartea a VI-a. Proceduri speciale, Titlul IX. Procedura ordonanţei de plată, "Dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă".

Conform art. 75 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 85/2014, creanţele curente se solicită la plată şi se verifică potrivi legii speciale (şi, în acest caz judecătorul sindic este competent "pentru judecarea cauzei în primă instanţă").

Întrucât prezenta cerere de emitere a ordonanţei de plată a fost formulată pentru recuperarea unei creanţe curente pretinse de societatea- creditoare, iar dispoziţiile Legii nr. 85/2014 au caracter de normă specială, în aplicarea principiului specialia generalibus derrogant, incident în cauză, recuperarea creanţei nu poate fi obţinută decât prin exercitarea acţiunii prevăzute de art. 75 din Legea nr. 85/2014, verificată în speţă.

Prioritatea dispoziţiilor legii speciale a insolvenţei rezultă din art. 75 al acestui act normativ, care reţine că "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor."

Textul legal este aplicabil tuturor creanţelor care pot fi invocate în raport cu societatea- debitoare, cum este şi cazul în speţă, astfel încât, de la deschiderea procedurii reglementate de Legea nr. 85/2014, creditoarea nu mai are deschisă calea dreptului comun în cererea de emitere a ordonanţei de plată împotriva societăţii debitoare.

Nu se poate pretinde că o astfel de cerere în speţă ar trebui primită de către instanţa de drept comun şi, ulterior, suspendată, întrucât, creditoarea S.C. A. S.R.L. Tg. Mureş, prin cerere, pretinde că sunt creanţe curente şi invocă refuzul societăţii- debitoare B. S.A. de a plăti.

Or, potrivit art. 75 alin. (3), raportat la art. 59 alin. (5)-(7) din Legea nr. 85/2014, este instituită prin legea specială competenţa exclusivă a judecătorului sindic de a soluţiona contestaţia creditorului împotriva refuzului administratorului judiciar de a admite o cerere de plată a creanţei curente. Aşadar, nu poate fi înlăturată o competenţă exclusivă, absolută a unei instanţe prin alegerea de către parte a unei proceduri sumare, mai rapide, de realizare a creanţei curente, câtă vreme cererea privind emiterea ordonanţei de plată se soluţionează de instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

Aşa fiind, faţă de dispoziţiile legale mai sus- arătate şi în raport de obiectul cauzei- cererea de emitere a ordonanţei de plată împotriva societăţii- debitoare aflate în procedură de insolvenţă-, având în vedere faptul că instanţa în a cărui circumscripţie se află sediul principal al debitoarei S.C. B. S.A. MEDIAŞ- prin administrator judiciar SOCIETATEA "C." - FILIALA CLUJ S.P.R.L. Cluj- Napoca este Tribunalul Sibiu, de altfel, învestit cu procedura insolvenţei societăţii- debitoare, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine acestui tribunal, judecătorul sindic şi,

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 75 alin. (3) şi alin. (4) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, judecător sindic.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, judecător sindic.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2019.