Revision request rejected as no irreconcilable judgments on same claim under Article 509(1)(8); final creditor table upheld.

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2019

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 27/2019, pronunţată la data de 30 ianuarie 2019, în dosarul nr. x/2014, a respins, ca nefondat, apelul declarat de către creditoarea ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI, împotriva sentinţei civile nr. 407 din 5.11.2018, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2014, secţia a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire, în termen, creditoarea ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI, la data de 25 mai 2017, (data poştei înscrisă pe plicul de expediere, dosar nr. x/2017 al I.C.C.J., secţia I civilă), motivele cererii de revizuire fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeaşi dată.

În cererea de revizuire, întemeiată în drept pe prevederile pct. 8 al art. 509 alin. (1) Noul C. proc. civ., revizuenta ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI a relevat scurtă prezentare a situaţiei de fapt şi a invocat, în esenţă, următoarele motive:

Instanţa a pronunţat o hotărâre care încalcă autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri definitive pronunţate de o instanţă de acelaşi grad (art. 509, alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.) şi, în acest fel, a pronunţat o hotărâre potrivnică celei pronunţate în dosarul civil nr. x/2014, dosar ce a avut ca obiect contestaţiile la tabelul preliminar al creanţelor formulate de mai mulţi creditori, printre care, şi instituţia revizuentă.

Astfel, a arătat revizuenta, se constată că a fost statuat judecătoreşte, în mod definitiv, că rangul creanţei A.N.A.F. este de creanţă garantată, şi nu de creanţă bugetară, iar cuantumul acesteia este de 25.714.176,47 RON, iar nu 11.890.512,61 RON, astfel cum a fost înscris în tabel.

Revizuenta a susţinut că hotărârea atacată prin prezenta cerere de revizuire nu respectă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 231/A/23.09.2015, în cele două cauze existând o triplă identitate: de părţi, de obiect şi de cauză, arătând că, în cauză, în dispreţul celor stabilite de instanţa judecătorească în cadrul dosarului civil nr. x/2014, administratorul judiciar a înscris în tabelul definitiv al creanţelor drept creanţă necondiţionată admisă pentru A.N.A.F. doar suma de 11.890.512,61 RON, deşi prin decizia civilă nr. 231/A/23.09.2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în acest din urmă dosar (la care face referire, de altfel, şi administratorul judiciar, şi instanţa de fond), hotărâre definitivă, instanţa a dispus înscrierea creditoarei A.N.A.F. în tabelul definitiv al creanţelor debitoarei cu o creanţă garantată în sumă de 25.714.176,47 RON.

Solicită revizuenta a se observa că prin decizia civilă a cărei revizuire o cere, este pusă la îndoială judecata din dosarul civil nr. x/2014, soluţionat printr-o decizie definitivă, arătându-se că, deşi au pronunţat respectiva decizie, instanţele din acel dosar nu au avut în vedere rapoartele de evaluare a bunurilor debitoarei, fiind, astfel repus în discuţie fondul cauzei dosarului respectiv.

În cuprinsul considerentelor avute în vedere de către Curtea de Apel Galaţi în decizia civilă nr. 231/A/23.09.2015 s-a menţionat, fără echivoc, că A.J.F.P. Galaţi a făcut dovada instituirii sechestrelor asupra bunurilor debitoarei A. S.A. şi că, în aceste condiţii, rangul corect al creanţei în sumă de 25.714.176,47 RON este acela de creanţă garantată.

În lumina celor arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 513 din Noul C. proc. civ., revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei civile nr. 27 din 30.01.2019 pronunţate de către Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, şi, constatând încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, să se dispună în consecinţă, menţionând, totodată, că, prin contestaţia formulată a solicitat dispunerea înscrierii în tabelul definitiv al creanţelor a sumei totale de 25.714.176,47 RON, drept creanţă garantată aparţinând A.N.A.F., cu recalcularea procentelor corespunzătoare, conform dispoziţiilor art. 73- 75 din Legea nr. 85/2006 şi celelalte prevederi legale menţionate, în acord cu cele stabilite deja prin decizia civilă nr. 231/A/23.09.2015 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă.

Legal citată, intimata S.C. A. S.A. - prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C. S.P.R.L. nu a formulat întâmpinare la cererea de revizuire.

Analizând cererea de revizuire formulată, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept invocat, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., invocat de revizuenta ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI ca temei al cererii sale, reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În sensul ipotezei menţionate, autoritatea de lucru judecat presupune în mod necesar existenţa triplei identităţi: de cauză, de obiect şi de părţi, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 431 alin. (1) Noul C. proc. civ., conform cărora "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Înalta Curte reţine că, pentru a fi operant motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., este obligatoriu ca cea dintâi hotărâre pronunţată să nu fi fost cunoscută şi avută în vedere la soluţia dată prin cea de-a doua, astfel încât, dacă instanţa ar fi cunoscut despre pronunţarea ei, să fi ajuns la o altă soluţie.

Or, în speţă, este necontestat faptul că instanţa care a pronunţat hotărârea ce formează obiectul cererii de revizuire (Decizia civilă nr. 27/2017 a Curţii de Apel Galaţi) a fost învestită şi a analizat existenţa autorităţii de lucru judecat în privinţa cererii formulate, prin raportare la hotărârea anterioară (Decizia civilă nr. 231/A din 23.09.2015 a aceleiaşi Curţi de Apel).

Prin decizia civilă nr. 27/2019 din 30 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă s-a apreciat că nu se poate reţine puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 231/A din 23.09.2015 a Curţii de Apel Galaţi, întrucât, această din urmă decizie nu a avut în vedere existenţa rapoartelor de evaluare atunci când a stabilit caracterul garantat al întregii creanţe de 25.714.176,47 RON a creditorului A.J.F.P. GALAŢI.

Aşadar, în litigiul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, instanţa a cercetat autoritatea de lucru judecat, sub ambele sale efecte (pozitiv şi negativ) cu referire la problemele de drept dezlegate în litigiul ce a fost finalizat prin decizia nr. 231/A din 23.09.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014.

Aplicând în drept art. 41 alin. (2) teza I din Legea nr. 85/2006 pentru situaţia de fapt a existenţei evaluărilor, instanţa a considerat că nu este încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 231/A din 23.09.2015, reţinându-se, astfel, că nu se impune niciunul dintre efectele autorităţii de lucru judecat.

În analizarea condiţiilor de admisibilitate a revizuirii pentru motivul întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., se reţine că cererea este admisibilă numai dacă partea nu a avut cunoştinţă de existenţa primei hotărâri ori dacă, în cel de-al doilea litigiu, invocându-se excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa a omis să soluţioneze această excepţie.

Această condiţie de admisibilitate derivă din faptul că, în cadrul căii extraordinare de atac a revizuirii, instanţa de revizuire nu efectuează o analiză de legalitate şi temeinicie a hotărârii atacate cu revizuire, ca un corolar al principiului res judicata caracteristic hotărârilor judecătoreşti definitive, vizate de motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ.

Astfel învestită, instanţa anterioară a făcut verificări de fapt şi de drept, identificând statuările învestite cu efectul autorităţii de lucru judecat care însoţesc o hotărâre definitivă ce tranşează un litigiu, fără ca revizuenta să poată pretinde o altă situaţie juridică (sub aspectul readucerii în discuţie a acestei excepţii).

De aceea, susţinerea revizuentei se bazează pe confuzia şi ignorarea de către aceasta a modalităţii în care se repercutează efectul pozitiv al lucrului deja judecat asupra judecăţilor ulterioare, condiţia referitoare la necunoaşterea hotărârii mai înainte pronunţate de către instanţa a cărei retractare se cere, nefiind îndeplinită.

Motivul 8. de revizuire, potrivit cu care:

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.", reflectă importanţa acordată autorităţii de lucru judecat, a cărei incidenţă nu poate fi înlăturată prin aplicarea principiului non reformatio in peius.

Reglementată pentru prima oară în C. civ. principal efect al hotărârii judecătoreşti, dar şi ca excepţie absolută, autoritatea de lucru judecat are l bază două reguli fundamentale: o cerere nu poate fi judecată definitiv decât o singură dată; soluţia cuprinsă în hotărâre este prezumată (din raţiuni pentru a se evita un şir nesfârşit de procese, cu pericolul de a se pronunţa hotărâri contradictorii) a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.

Astfel fiind, în ipoteza în care s-ar realiza o examinare a legalităţii şi temeiniciei asupra modului în care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată cu revizuire, a tranşat chestiunile derulate de-a lungul timpului între părţi, instanţa de revizuire ar exercita o competenţă specifică instanţei de control judiciar.

Însă, procedând în acord cu dispoziţiile procedurale, instanţa de revizuire concluzionează în sensul că, subsumat cazului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu are competenţa de a efectua o examinare a legalităţii şi temeiniciei hotărârilor potenţial potrivnice- în opinia revizuentei, pentru a decide care este cea corectă, întrucât scopul acestui motiv de revizuire nu este cel al corectării unor eventuale greşeli de judecată, ci de a asigura respectarea autorităţii de lucru judecat.

În acest sens, instanţa are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că "unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie (Cauza Brumărescu împotriva României, Hotărârea din 28 octombrie 1999, § 61, publicată în M. Of. nr. 414 din 31 august 2000). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat [...]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, § 23 - 24, publicată în M. Of. nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

Înalta Curte reţine că cererea de revizuire formulată nu poate fi primită nici din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., text invocat de revizuentă ca temei al demersului său judiciar.

Potrivit acestui text, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Raţiunea unei atare reglementări presupune ca cea de-a două instanţă, învestită cu soluţionarea aceluiaşi litigiu, să ignore faptul că acesta şi-a găsit deja dezlegare jurisdicţională şi să statueze în sens contrar primei judecăţi.

Se observă că revizuenta pretinde că aceasta este şi situaţia regăsită în cauza dedusă judecăţii, deoarece afirmă că după pronunţarea deciziei civile nr. 231/A din 23 septembrie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, ar fi fost soluţionată în sens contrar, o cauză având acelaşi obiect, şi, astfel, hotărârea pronunţată încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Or, în cauză, se constată că nu sunt întrunite condiţiile privind tripla identitate de părţi, obiect şi cauză între cele două litigii, necesară pentru a se reţine autoritatea de lucru judecat şi, subsecvent acesteia, incidenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ. în ceea ce priveşte soluţia pronunţată în cel de-al doilea litigiu.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Concluzionând, se constată că aspectele invocate prin cererea de revizuire, îmbracă în realitate caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmăreşte reformarea unei hotărâri judecătoreşti intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greşită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.

Or, scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este cel al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate prin nesocotirea acestuia.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea ce formează obiectul revizuirii este legală, nefiind identificate motive de retractare în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 513 alin. (3) Noul C. proc. civ., va fi respinsă cererea de revizuire formulată în cauză.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI împotriva deciziei civile nr. 27/2019 din 30 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2019.