Recharacterization of withdrawal of judgment as acquiescence by losing party in cassation.

Şedinţa publică din data de 05 iunie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia împotriva tabelului preliminar de creanţe al debitoarei S.C. A. S.R.L., înregistrată la 06.10.2015 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, sub nr. x/2015/a3, S.C. B. S.A. a solicitat înscrierea creanţei sale în cuantum de 2.357.777,5 RON şi obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1073/15.02.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a admis contestaţia împotriva tabelului preliminar de creanţe, a dispus înscrierea creditoarei S.C. B. S.A. în tabel cu o creanţă în sumă de 2.357.777,5 RON şi a obligat debitoarea la plata către contestatoarea-creditoare a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel S.C. A. S.R.L., prin administrator special C. şi prin administrator judiciar D. S.P.R.L., iar prin decizia civilă nr. 1742/26.10.2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins apelurile ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L., prin administrator special C., a formulat cerere de revizuire, care a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia civilă nr. 1596A/06.10.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Împotriva acestei din urmă decizii, revizuenta S.C. A. S.R.L., prin administrator special C., a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6, 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 27.02.2019, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul şi a fixat termen în şedinţă publică, pentru soluţionarea acestuia.

La 22.04.2019, recurenta a depus la dosar o cerere pe care a intitulat-o "de renunţare la judecată", asupra căreia Înalta Curte reţine următoarele:

Principiul disponibilităţii, specific procesului civil, este consacrat de art. 9 C. proc. civ. şi presupune că părţile pot determina existenţa procesului, respectiv declanşarea acestuia şi au libertatea de a-i pune capăt; el include, aşadar, dreptul părţilor de a efectua acte de dispoziţie, acestea fiind desistarea (renunţarea reclamantului), achiesarea şi tranzacţia judiciară.

Renunţarea la judecată sau la dreptul subiectiv pretins sunt acte care pot proveni numai de la reclamant, aşa cum rezultă din interpretarea art. 406 şi 408 C. proc. civ.

În schimb, achiesarea la hotărâre, reglementată de dispoziţiile art. 463 şi 464 C. proc. civ., nu cunoaşte o asemenea limitare, deoarece conform art. 463 alin. (1) C. proc. civ., ea constă în renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja.

În speţă, recurenta are calitatea de intimată-pârâtă, astfel că nu poate formula cerere de renunţare la judecată sau la dreptul dedus judecăţii, întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, asemenea acte de dispoziţie pot proveni numai de la reclamant.

Ca atare, cererea intitulată "de renunţare la judecată" urmează să fie calificată ca fiind una de achiesare a părţii care a pierdut procesul la hotărârea pronunţată, de care Înalta Curte va lua act.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de achiesarea recurentei la decizia civilă nr. 1596A/06.10.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 05 iunie 2019.